6,058 matches
-
cenaclul literar al scriitorilor militari. Debutează în 1956 la „Gazeta literară”, unde publică o serie de schițe și povestiri sub îndrumarea lui Eusebiu Camilar, iar editorial în același an, cu romanul Răzbunarea. Colaborează la „Viața militară”, „Pentru patrie”, „Gazeta literară”, „Luceafărul” ș.a. Romanul Bogăția unui sărac (1961) reprezintă un fel de panoramă (a deșertăciunilor) societății românești, asamblată prin prisma clișeelor din controversații ani ai dogmatismului ideologic. Protagonistul este un „altfel” de Nicolae Moromete. Fiu de țăran, el vrea să devină medic
GRECEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287345_a_288674]
-
se va afla la direcția ziarelor sibiene „Dacia traiană” (1920-1921) și „Înălțarea” (1922). Colaborările sale nu se limitează la revistele și ziarele proprii; versuri, schițe, portrete literare, studii, recenzii ori traduceri îi apar și în „Lumina”, „România jună”, „Sămănătorul”, „Viitorul”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Universul”, „Românul”, „Rampa”, „Renașterea”, „Renașterea română”, „Calendarul «Lumea ilustrată»”, „Minerva”, „Cosinzeana”, „Adevărul literar și artistic”, „Societatea de mâine”, „Transilvania”, „Sburătorul”, „Țara noastră” ș.a. A semnat uneori Alih, Cr., I. Gn., Gr., Nurog, Stroe. Placheta Câteva versuri (1901) nu a
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
1981, București), poet. Este fiul Constanței (n. Vasilescu) și al lui Ioan Grigore. După studii liceale la Pitești, terminate în 1957, urmează Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, absolvită în 1965. A debutat cu versuri în „Luceafărul” (1968) și editorial, cu volumul Tăgade, apărut în 1970. A colaborat la „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară” ș.a. A tradus în periodice din Ana Ahmatova, Aleksandr Blok, Valeri Briusov, Evgheni Evtușenko. În versurile din prima sa carte, poetul, bântuit de
GRIGORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287355_a_288684]
-
liceale la Pitești, terminate în 1957, urmează Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, absolvită în 1965. A debutat cu versuri în „Luceafărul” (1968) și editorial, cu volumul Tăgade, apărut în 1970. A colaborat la „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară” ș.a. A tradus în periodice din Ana Ahmatova, Aleksandr Blok, Valeri Briusov, Evgheni Evtușenko. În versurile din prima sa carte, poetul, bântuit de angoase, proiectează un univers morbid, un univers în descompunere, unde, „de-atâta ploaie și ploaie
GRIGORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287355_a_288684]
-
emisiuni literare la Televiziune (1968-1985) și ulterior la Radiodifuziunea Română, unde între 1990 și 1996 este redactor-șef al departamentului Literatură, iar din 1996, redactor-șef adjunct. Începe să semneze pagini de critică în „Ateneu” (1970), colaborează la „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Steaua”, „Tomis”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. Editorial debutează în 1977, cu volumul Poezia lui Vasile Voiculescu. Cartea dedicată lui V. Voiculescu dezvoltă o pledoarie pasională și polemică pentru cunoașterea și mai dreapta prețuire a liricii voiculesciene, „citită” atât în
GRASOIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287343_a_288672]
-
GRĂMESCU, Mihail (16.II.1951, București), prozator, poet și eseist. Este fiul scriitorului H. Grămescu. Debutează cu poezie în „Luceafărul”, în 1967. Debutul editorial se produce în 1981, cu volumul de proză SF Aporisticon. Colaborează la majoritatea publicațiilor culturale din țară - specializate sau nu în science-fiction - cu povestiri, articole de critică literară, eseuri, poezii. Figurează în numeroase antologii și volume
GRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287339_a_288668]
-
1945-1949), Școala de Literatură „M. Eminescu” la București (1950-1952) și Facultatea de Filologie a Universității bucureștene (1964-1965). Între 1950 și 1972 este, pe rând, referent la Uniunea Scriitorilor, redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, „Gazeta literară” și „Luceafărul”, lector la Editura Minerva. Debutează încă din 1949 în ziarul „Lupta Ardealului”, dar prima carte îi apare abia în 1969, în Elegii și egloge afirmându-se ca un poet matur în expresie și viziune. G. urmează o linie neoclasică și
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
fiica Guerrinei (n. Borsatti), profesoară, și a lui Gheorghe Clondescu, inginer. Absolventă a Liceului „I.L. Caragiale” (1961) și a Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (1966), G. a fost redactor la „Scânteia tineretului” (1966-1968) și la „Luceafărul” (1968- 1970). S-a stabilit în 1970 în Germania, unde și-a continuat studiile. Între 1970 și 1976 a urmat la Universitatea Tehnică din Aachen studii de filosofie (specializare în fenomenologie), romanistică și comparatistică. Din 1976 este lector și cercetător
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
în limba germană, cele mai multe din poeziile lui M. Eminescu, dar și cu altele în românește din nuvelele lui N.V. Gogol și H. Sienkiewicz la „Romänischr Revue”, „Vatra”, „Familia”, „Literatură și artă română”, „Patria”, „Conservatorul”, „Rumänischer Lloyd”, „Junimea literară”, „Die Karpathen”, „Luceafărul”, „Flacăra” ș.a. Prima carte de proză, Chipuri și graiuri din vesela grădină..., tipărită la Berlin în 1900, va fi reluată, cu modificări nesemnificative, sub titlurile Chipuri și graiuri din Bucovina (1905) sau Cucoana Raluca (1924). Îi vor urma alte șapte
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
la Editura Cartea Moldovenească, la revista „Moldova”, apoi ca redactor-șef la bilunarul de cultură și arte „Lanterna magică”, din 1995 fiind redactor-șef la revista „Intellectus”. G. debutează în 1957 (în colaborare cu T. Malinovski) cu povestirea fantastică Taina Luceafărului. În aceeași cheie au fost scrise și povestirile Expediția „Penelopa” (1964), Avanpostul așteptărilor (1983) ș.a. Tot tinerilor cititori le sunt adresate scrierile de „știință romanțată” Povestea celor șapte voinici (1960), Călătorii în necunoscut (1968), Continentul enigmelor (1980), care au în
GROMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287367_a_288696]
-
primăvara (1959), Ștefan de pe linia 22 (1965), Culorile începutului (1985). Perioadei 1940-1941 și primelor crime săvârșite de ocupanții sovietici în Basarabia, la care un adolescent este martor, îi este consacrat ciclul de proze Anul bezmetic, publicat în reviste. SCRIERI: Taina Luceafărului (în colaborare cu T. Malinovski), Chișinău, 1957; Aventurile lui Șurubaș cel poznaș (în colaborare cu A. Cunună), Chișinău, 1959; Era sputnicului, Chișinău, 1959; Lăstarii răzbat primăvara, Chișinău, 1959; Povestea celor șapte voinici, Chișinău, 1960; Cheița fermecată, Chișinău, 1962; O vacanță
GROMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287367_a_288696]
-
de alți cinci ani de domiciliu obligatoriu în Bărăgan, pentru agitație anticomunistă. După trei ani de la eliberare, timp în care lucrează ca zilier, își continuă studiile la Facultatea de Filologie a Universității din București. A debutat cu proză scurtă în „Luceafărul” (1966). În 1968, entuziasmat de neparticiparea României la invazia Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia, se înscrie în rândurile Partidului Comunist. Tot acum devine redactor al revistei „România literară”. Înregimentarea sa politică durează însă prea puțin: în 1970, ca urmare
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
douăzeci de cărți ale anului 1997), naratorul este un tânăr care, În urma unei experiențe traumatizante, decide să poarte un scaun răsturnat pe cap și, obligat de Împrejurări, să locuiască, Împreună cu prietenii săi, pe plafonul apartamentului iubitei sale. Asistăm la un Luceafăr caricat (evident, nu este deloc probabil ca Chevillard să fi citit poemul-fanion al lui Eminescu), când naratorul, exilat pe tavanul apartamentului iubitei, ajuns la capătul puterilor de a-și mai vedea iubita jos, Îi Întinde mâna pentru a o aduce
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu rezultate strălucite, a predat o vreme ca profesor suplinitor. Înclinațiile sale profunde par să fi fost însă altele. După ce a debutat în 1930, sub numele real, în paginile revistei „Izvorașul” (Bistrița-Mehedinți), colaborează cu versuri, articole, interviuri, la „Jurnalul” (Craiova), „Luceafărul literar și critic”, „Conștiința națională”, „Buna Vestire”, „Sfarmă-Piatră”, „Condeiul”, „Tribuna tineretului” ș.a. A alcătuit împreună cu C. S. Nicolăescu-Plopșor și Const. Jaleș o antologie a poeților tineri olteni (Album, 1935) și a dat la iveală plachetele Svon de lumini (1935), Jad
CRISTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286511_a_287840]
-
primat al României reîntregite, iar în 1925 ajungând primul patriarh al României. Membru al Regenței (1927-1930), va fi, în 1938-1939, prim-ministru. Este înmormântat în Catedrala Patriarhală din București. A colaborat la „Tribuna”, „Transilvania”, „Foaia poporului român”, „Familia”, „Libertatea”, „Drapelul”, „Luceafărul”, „Românul”, „Foaia diecezană” ș.a. A semnat și Ilie (Elie) Dinurseni, Ilie (Elie) Cristea. În 1907 C. a sprijinit înființarea publicației săptămânale „Țara noastră”, ca organ al Astrei. Lucrarea Eminescu. Viața și opera asociază datele biografice cu analizele tematice, comparatiste, prozodice
CRISTEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
prozatoare. Mama (n. Frâncu) descinde din familia lui Sextil Pușcariu. După ce a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1955-1961), va fi profesoară de engleză la o școală generală și la Liceul „Spiru Haret” din București (1963-1966). Debutează în „Luceafărul” (1967) cu Alba Roza, iar prima carte, Prietena mea Si, îi apare în 1969. Proza scrisă de C. poartă amprenta unei stilistici cu accente lirice feminine fine, sondând relația tensionată din cuplu. Protagonista este femeia matură sau adolescenta în permanentă
CRISTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
1941 în revista „Contrapunct” (Timișoara), cu un articol de critică în revista „Flacăra” (1947) și în 1960, în „Viața românească”, cu un reportaj. A semnat și scenarii de film, precum și traduceri din limba maghiară. A colaborat la „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul” ș.a. Caietele cunoscuților mei (1964) e un roman-„dosar de existențe” remarcabil în special prin observarea cu acuitate a vieții în mediile intelectuale (un cerc de medici), în care se îmbină altruismul, dăruirea de sine în slujba cercetării științifice și
CRISAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
milita pentru afirmarea unor valori literare și obținerea de drepturi sociale pentru scriitori, remarcându-se în acest sens seria de interviuri cu diferiți autori, articolele și recenziile din „Universul literar”, din „Porunca vremii” (rubrica „Lampa lui Aladin”) sau amintirile din „Luceafărul” (1966-1968), fragmente dintr-un volum de memorii rămas în manuscris. Între colaborările la periodice se află mai multe traduceri care făceau parte dintr-o mereu anunțată, dar neapărută Antologie a poeților bulgari. Fervoarea sa umoristică s-a manifestat și în
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
României literare”, Geo Dumitrescu îi publica un grupaj de poeme semnate George Buzinovski. A continuat să colaboreze susținut cu poezie la cele două reviste care l-au lansat și cu critică și publicistică literară la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Tribuna”, „Magazin”, „Contrapunct”, „Longitudini”, adoptând și diferite pseudonime (Polyphem, Lector etc). În volum, un predebut l-a constituit placheta de poeme Copacul îngândurat, semnată George Buzinovski și apărută în suplimentul „Biblioteca Literatorul” al revistei „Argeș” (6/1972), girat de
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
nimic nu egalează poemul lui C. Cu exact aceeași instrumentație verbală, nu și cu rezultate similare, nereușind să focalizeze efectele parțiale, e construit un alt poem-omagiu: Eminescu... (1939); de reținut doar torentul de metafore hiperbolizante în cadențe de acatist, autorul Luceafărului fiind „faur de poduri de aur / peste furtuni, peste-ntuneric”, un „drept, neprihănit voievod”, „crai / pe-un împărătesc și furtunatic grai”, „steag al timpului vânt”, un „nou Adam” și un „Dante valah”. La prima vedere, discursul dezlănțuit al lui C.
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
a analizei, urmărite în întreaga operă a lui C. Pe aceeași linie se situează comentariile eminesciene. Exegetul are un cuvânt de spus nu numai în interpretarea operei poetului ci și în ce privește cunoașterea filologică, stabilirea de text și critica textului. Constelația Luceafărului. Sonetele. Scrisorile (1994), antologie alcătuită și comentată de C., nu este doar o carte pentru elevi, ci și o carte adresată celor ce cunosc în profunzime opera eminesciană. Sunt reunite într-un prim grupaj textele care formează „constelația Luceafărului”, adică
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
Constelația Luceafărului. Sonetele. Scrisorile (1994), antologie alcătuită și comentată de C., nu este doar o carte pentru elevi, ci și o carte adresată celor ce cunosc în profunzime opera eminesciană. Sunt reunite într-un prim grupaj textele care formează „constelația Luceafărului”, adică, pe lângă Luceafărul, alte optsprezece poeme care au același tipar metric. În grupaj este inclus, pe baza respectării criteriului formal, și poemul Pe lângă plopii fără soț, dintre cele mai modeste, ca valoare literară, din toată opera eminesciană. Un al doilea
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
satirice. În sfârșit, a treia secțiune reia Scrisorile, adăugând celor cinci texte cunoscute o variantă ca și inedită a Scrisorii III. Contribuția cea mai însemnată a antologiei în materie de textologie constă în discutarea critică a celor două variante ale Luceafărului, cea din 1882, din „Almanahul «România Jună»”, și cea din 1883, din ediția Maiorescu, variante care diferă între ele prin dimensiunile vorbirii Demiurgului, abreviată cu patru strofe în a doua variantă. Comparația manuscriselor și a textului tipărit îl conduce pe
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
Eseuri morale, București, 2000; Infernul terestru. Despre Edgar Allan Poe, București, 2003. Ediții: Platon, Opere, I-VII, București, 1975-1993 (în colaborare cu Constantin Noica); Mihai Eminescu, Opere, VII-XVI, București, 1977-1993 (în colaborare), Teatru, București, 1990, Poezii inedite, București, 1991, Constelația Luceafărului. Sonetele. Scrisorile, București, 1994, Poeme necunoscute, București, 2003 (în colaborare). Traduceri: Ovidiu, Metamorfoze, București, 1959 (în colaborare cu Ion Florescu); Longos, Dafnis și Chloe, București, 1964, reed. în Romanul grec, pref. Eugen Cisek, I, București, 1980; Massimo Bontempelli, Oameni în
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
a Facultății de Filologie a Universității din București în 1973. A fost, succesiv, profesoară, bibliotecară, referent literar la Centrul Județean Caraș-Severin al Creației Populare, consilier teritorial la Inspectoratul pentru Cultură al județului Caraș-Severin, editor. A colaborat la revistele „Orizont”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Familia”, „Tribuna”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Viața românească” ș.a. Este distinsă cu Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România (1992). A debutat publicistic în „Cibinium” (1967) și editorial cu volumul Contribuții la presa românească din Banat (1979
CRUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286538_a_287867]