14,805 matches
-
bine”. Adulții spun așa câteodată, ca să alunge teama copiilor. Și cowboy-ii spun la fel, după ce și-au înșeuat calul, când își strâng cu putere în brațe femeile. Însă ele tot izbucnesc în plâns. Bărbatul ne-a condus într-un birou luminos. Traducătorul ne aștepta acolo. Se terminase. Tata a luptat formidabil. A folosit și pauzele, exact unde trebuia, ca și tremuratul. Tremuratul mâinilor provoacă milă. Ceilalți se gândesc: „Omul are probleme. N-ar fi bine să-i creez eu unele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
privit împrejur. În Italia nu văzusem un astfel de bar. Cel de aici aproape că n-avea ferestre, într-un colț se afla un tonomat și peste tot mese și bănci din lemn de culoare închisă. În Italia barurile erau luminoase și strâmte, la tejghea bărbații stăteau în picioare, beau repede și plecau. Aici, în America, era limpede că oamenii aveau o problemă dacă intră în timpul zilei în bar și, când se încumetau, o făceau cu capul tras între umeri, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de la graniță, spiritul acestor locuri continua să planeze deasupra apelor, nu a apelor oceanului, căci acestea scăldau alte țărmuri departe, ci deasupra lacurilor și râurilor, deasupra pâraielor și pârâiașelor, În bălțile pe care ploaia le lăsa În urma ei, În adâncul luminos al puțurilor, unde se percepe cel mai bine Înălțimea la care se află cerul, și, oricât de extraordinar ar părea, și deasupra suprafeței liniștite a acvariilor. Exact când, distrat, privea un peștișor roșu care venise cu gura la suprafața apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
stau cu Noga când era foarte micuță, chelnerița îi aducea prăjiturele crocante cu lămâie, iar ea și le îndesa în gurița ei micuță, pe bărbie îi curgeau stropi de salivă acrișoară, în timp ce zâmbea șezând în căruciorul ei, un zâmbet prea luminos pentru a fi personal, iar eu n-aveam ochi decât pentru ea, pentru saliva care îi alunecă pe gât, nu observam privirile acelea care mă țintuiau, care îmi urmăreau cu mare atenție fiecare mișcare, nici brațul acela agil care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
liniște tot ce se întâmplă în jurul său, apoi aud zgomotul unor pași grăbiți, oprindu-se la fiecare salon în parte, pe cine cauți, fetițo, întreabă cineva, iar ea strigă, pe tatăl meu, și iată-i căpșorul în cadrul ușii, cu fața luminoasă, cu ochii ei asemenea unor struguri verzi strălucind de emoție, tati, ce s-a întâmplat cu tine, strigă ea, agățându-se de trupul lui inert, ignorând toate tuburile acelea atârnate de corpul său, ignorându-mă și pe mine, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
timp cu sticla aceasta, îmi respiră el în ureche, iar eu spun, gata, Udi, ajunge, dar între picioarele mele își face deja loc gura rotundă a sticlei, buzele ei dându-mi o sărutare adâncă și rece. La cină îmi zâmbește luminos pe deasupra farfuriei pline, iar eu mă simt amețită din pricina mâncărurilor, a mirosurilor, a oaspeților, a iubirii sale infinite, cu care mă copleșește, îl privesc plină de admirație, bronzul lui arogant, buzele sale ce radiau o pasiune de nestăvilit, în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
astăzi este complet diferit de ceea ce îi așteaptă pe ei, nici plimbări cu jeepul, nici picnic în sânul primăverii, nici înot în piscină, mă așez la o masă micuță, de două persoane, nu există mese pentru persoane singure, privesc peisajul luminos, pe care furtuna l-a descoperit în urma sa, văile sunt albastre ca marea, bărcile roșii ale țiglelor de pe acoperișuri plutesc încet, tocmai în locul acesta atât de frumos și-a pierdut el vederea, și iar lacrimi, aceleași meduze transparente lipite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și alt drum, iar el murmură, trebuie să mai existe un drum, îmi este interzis să mă întorc pe drumul pe care am venit, iar eu oftez, deja nu mai știe ce spune, privesc prăpastia de sub noi, într-o zi luminoasă și senină părea mai puțin înfricoșătoare, dar devenea plină de cruzime, mișcându-și șoldurile largi, sugerându-ne să renunțăm din capul locului, să o luăm pe scurtătura aceea care ne poate scuti de problemele zilei de mâine și de poimâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
coșul acela viu pe covorul din salon, parcă ar fi Moise scos din apele Nilului și pășește fără ezitare spre ușa care se închide imediat în spatele ei. Eu mă așez pe covor lângă fetița adormită, îi privesc trăsăturile grăsuțe și luminoase, complet diferite de cele ale mamei, seamănă cu ea doar la bărbie, de multă vreme nu mai privisem un bebeluș de la o distanță atât de mică. Deci așa arătați voi cu adevărat, șoptesc eu, mă simțeam ca un spion care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care se află înăuntrul tău, iar eu întreb, dar ce este acest lucru dinăuntrul meu, am impresia că în mine nu există așa ceva, dar ea se holbează la mine, sigur că există, este chiar ființa ta profundă, adevărata ta natură, luminoasă și perfectă, și eu întreb surprinsă, ești sigură, și cum ajung la ea? Îți explic data viitoare, zâmbește ea, iar eu mă bucur să aud că va mai fi o dată viitoare, că nu ne părăsește, cu toate predicile ei surprinzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
captivă luna, un balon albicios, a cărui lumină abisală încă impresionează, dar stelele care o înconjoară se pierd deja, înghițite de gura cerului, asemenea unor bomboane de lămâie supte până la capăt, iar în urma lor nu mai rămâne decât o dâră luminoasă ca o cicatrice. Dar soarele încă nu se vedea, parcă întreaga suflare aștepta ca el să apară, așa cum aștepți o mamă fără de care nu poți trăi, în ciuda răutății sale, conturul copacilor devine din ce în ce mai clar, păsările își încep dialogul pe voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o găsesc tolănită în scaunul ei comod, un scaun special, pentru că are dureri de spate și nu poate sta așezată, ochelarii de citit îi măresc ochii, dar îi scoate imediat după ce intru și își pune hârtiile pe genunchi. O dimineață luminoasă, spune ea ceremonios, acum te-ai trezit? Eu mă gândesc la începutul albăstrui al acestei dimineți, anotimpuri întregi s-au schimbat de atunci, apoi bâlbâi, nu, chiar nu, l-am dus pe soțul meu la medic, iar ea oftează, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a adunat temerile și a șters-o pe tocurile ei înalte, nelăsând nici o urmă pe baza căreia să o găsesc, numai frunzele încinse mângâie trotuarul exact pe locul în care stătuserăm. Dar locul acesta în care începe viața, coridorul acesta luminos, lipsit de orice mister, trupurile slabe care nu pot ascunde nimic, mersul acesta plin de durere, bolnăvicios, dar mândru, asemenea celui al prizonierilor de război, care știu cum să își trăiască durerea, locul acesta mă trage spre el cu brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
altceva mai bun de făcut cu timpul tău... Cu inima grea, intru în salonul copiilor, stau aliniați acolo asemenea unor recruți, cărucior lângă cărucior, îmi amintesc felul în care o luam de acolo pe Noga cea micuță, cu mutrița ei luminoasă în formă de inimă, cu buzițele ca niște petale de trandafir, o dată m-am încurcat, stăteam emoționată în toiul nopții în fața unei alte mutrițe, iar când am citit numele scris la mânuța copilului, mi-am dat seama că nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
strânsă pe trupul ei zvelt, nu poți bănui că tocmai a născut, eu sunt aceea care pare a fi lăuză, îmbrăcată neglijent și cu grăsimile atârnând, dar nu am chef de asta acum, dovada este în brațele ei, copila aceea luminoasă care se dezvăluie asemenea unei scrieri antice descifrate cu mare dificultate, spun din nou, mulțumesc mult pentru că ai venit, eu nu mi-aș fi scos fetița pe o asemenea căldură pentru nimic în lume, iar în tot acest timp mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
urc scările în urma ei, îi văd picioarele înghețând în fața ușii, ca și cum o imagine amenințătoare s-ar fi dezvăluit privirilor sale, mă apropii de ea, îl văd pe Udi mergând de colo până colo prin salon, strângând în brațe copila aceea luminoasă, ochii ei sunt strâns închiși, gura ei deschisă îi pătează cămașa de lapte, iar el o leagănă și șoptește, șșt, șșt, șșt. A adormit, ne anunță el cu un zâmbet prostesc, am reușit să o adorm, ca și când ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
împreună copilul, deja am lacrimi în ochi de fericire, simt și o invidie jenantă, cât de bine le va fi, cât de bine ne-a fost nouă, întinși pe patul matrimonial, cu Noga răsucindu-se între noi, îi mirosim trupșorul luminos, îi ronțăim tălpile picioarelor, moi și parfumate precum pâinica de Shabat, iar ea ne lovește fețele cu piciorușele ei, râzând fericită, când ajung acasă, îi privesc ostil tălpile înfășurate în șosete groase și în bocanci și ea întreabă imediat, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se desparte de mine încordată, pa, mami, eu o sărut pe frunte, încui panicată ușa în urma ei, învârt cheia de trei ori, numai să nu se răzgândească, să își continue drumul, să mă lase singură. Trag repede obloanele, astup fisurile luminoase, încăpățânate și mă prăbușesc pe pat, un culcuș umed și întunecat mă așteaptă acolo, numai în adâncurile lui mă pot culca, îmi pot odihni oasele obosite, vreau doar să rămân aici toată ziua, fără să duc grija nimănui, asta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întins deasupra lui, vomitând pe el toată căldura pe care o înghițise încă de dimineață, cum intraserăm aici, Noga și cu mine, în urmă cu numai câteva săptămâni și îl văzuserăm pe Udi plimbându-se prin cameră, ținând fetița aceea luminoasă în brațe, legănând-o și șoptindu-i, șșt, șșt, șșt, cum tremurau picioarele noastre aici pe prag, și dintr-odată înțeleg. Capitolul șaisprezecetc "Capitolul șaisprezece" Trezește-te, trezește-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai băut din mâna Domnului potirul mâniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bolnavă, încercând să îmi dirijeze viața de la distanță, mă simt bine stând în fața ei în bucătărie, cu fața acoperită de firimituri uscate de pâine, abandonată și furioasă ca o fetiță, și îi spun, de ce mi-ai făcut asta? Ochii ei luminoși privesc o clipă spre ușă, asemenea unui prizonier către salvatorul său, dar se răzgândește imediat, nu ți-am făcut-o ție, mă corectează ea, nu a fost ceva premeditat împotriva ta, am făcut-o pentru mine, și mamelor le este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ei copila, atunci aprind repede lumina, tremurând de furie, așa ceva nu este posibil, nu se va culca pe pat lângă o copilă străină, nu își va trăda propria fiică, îl văd iar plimbându-se prin salon, ținând în brațe copila luminoasă și șoptind, șșt, șșt, șșt. Așa târșâiau pașii tatălui meu pământul negru al nopților mele, îi auzeam încontinuu colindând toată casa, în timp ce încercam să adorm, trag spre mine somnul ținându-l de un fir subțire, așa cum ții un zmeu, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mi-a promis că va fi bine, mi-a spus că mă pot baza pe el, iar acum se poartă ca și când i-aș fi făcut totul în mod intenționat, iar eu mă gândesc la bărbatul acela trist, la ochii săi luminoși pe sub scutul acela de furie, la figura sa care oscila între căldură și severitate și, simțind o dorință stânjenitoare, îmi amintesc, ea s-a culcat cu el, ea l-a văzut fără cămașa aceea albă și fără pantalonii îngrijit călcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cifre înghesuite lângă el. Nu îl voi suna, este complet nepotrivit, eu trebuie să o ajut pe ea să devină mai puternică, nu să cerșesc mila lui, dar, cu toate acestea, numele acesta nou mă provoacă, Mikha, un nume prea luminos și plin de culoare pentru el, un nume străin, nu cunosc nici un Mikha. Ți-ai făcut de lucru, Mikha, clatin eu din cap înțelegător, repet numărul, o întâmplare plină de malițiozitate îți amenință viața, iar tu ești speriat de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
timpul acesta rămas liber, acesta este un teritoriu nou, pe care trebuie să îl explorez, exact așa cum ai învăța o limbă nouă, mă gândesc la ce voi face până diseară, privesc din nou bucățica aceea albă de hârtie, un norișor luminos pe cerul întunecat al biroului, nu reușesc să mă abțin, formez numărul în grabă, înainte să mă răzgândesc, și spre surprinderea mea răspunde chiar el, eu întreb, Mikha Bergman, și el spune aproape mândru, eu sunt, vocea lui este interesantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întâmple în tinerețe experimentez eu acum și îmi este mult mai ușor decât aș fi crezut, mult mai ușor. Mâna lui îmi cuprinde umerii, conducându-mă spre biroul său a cărui podea este acoperită în totalitate de un covor roșu, luminos, exact de culoarea cămășii mele, iar vocea lui șoptește răgușit înăuntrul urechii mele, când te-am văzut de dimineață, știi la ce m-am gândit? Eu îmi clatin capul, îmi este clar ce va spune, m-am gândit că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]