5,446 matches
-
Biserica Albă: În anul 1897 a fost numit maior și a primit Ordinul împărătesc al Crucii Militare de Merit de clasa a 3-a, fiind comandantul batalionului 4 al regimentului de infanterie nr. 26 din Viena. La 15 octombrie 1899 maiorul a fost decorat și cu Crucea de Ofițer a lui Ferdinand I al Bulgariei. De asemenea a primit Medalia Comemorativă a Trupelor de Război și Distincția de Servici pentru Ofițeri, clasa a 2-a. În articole românești privind generalul, se
Ion Iovescu () [Corola-website/Science/332952_a_334281]
-
comandant a fost amiralul Roger Keyes, un veteran al Bătăliei de la Gallipoli și al Raidului de la Zeebrugge din Primul Război Mondial. Keyes a demisionat în octombrie 1941 și a fost înlocuit de amiralul Louis Mountbatten. Ultimul comandant a fost generalul maior Robert Laycock, care a preluat postul de la Mountbatten în octombrie 1943. ! No. !! class="unsortable" | Data !! class="unsortable" | Nume de cod !Unitatea !Efective implicate !! class="unsortable" | Locație !! class="unsortable" | Obiectiv !! class="unsortable" | Rezultat
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
al asociației, desfășurat la Dobrici, în aprilie 1901. În 1901, a absolvit "Academia de Stat Major" din Sankt-Petersburg, fiind promovat la gradul de căpitan. Este repartizat la Regimentul 5 Infanterie. La 31 decembrie 1906 a fost avansat la gradul de maior, fiind numit în 1909 ca adjutant-major la Divizia 5 Infanterie. La 1 ianuarie 1911 a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel, iar la 14 februarie 1914 în gradul de colonel. Pe timpul participării Bulgariei la Primul Război Mondial a fost șef
Ștefan Popov () [Corola-website/Science/333629_a_334958]
-
la gradul de căpitan și numit comandant al unității de grăniceri din Sviștov. Aici a petrecut următoarea decadă a vieții sale, căsătorindu-se și având trei copii - "Gheorghi", "Aleksandr" și "Tatiana". La 1 ianuarie 1899 este avansat la gradul de maior, fiind numit la comanda unui batalion de infanterie din Varna. În 1908 a fost rechemat de urgență la Sofia și numit comandant militar al orașului timp de câteva luni, după care a fost trimis de către Statul Major General bulgar la
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
Școala Politehnică din Paris” precum și „Școala de Artilerie și Geniu” la Metz (1857-1861). Ca urmare, a devenit sublocotenent (1857) și locotenent (1861). Arion a avansat rapid în cariera militară și mai departe, obținând gradele militare de căpitan în 1864, de maior în 1868 și de locotenent-colonel în 1870. În această perioadă a îndeplinit diverse funcții. Din 1861-1863 a fost între altele comandant de secție în Regimentul Artilerie nr. 1 al Armatei Române, apoi transferat ca ofițer al Statului Major în Direcția
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
mai mult de 4 km sub deal, făcând legătura între blocurile combatante, uzina de energie electrică, magaziile de muniție, spitalul și spațiile pentru personal. Fresh air was obtained from intake vents over the canal. În 1940, Eben-Emael era comandat de maiorul Jottrand. În fort erau aproximativ 1.200 de soldați belgieni, împărțiți în trei grupuri. Primul era cel al militarilor staționați permanent în fort - 200 de oameni din personalul tehnic (doctori, armurieri, bucătari, intendență șa). Celelalte două grupuri erau fortate din
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
fost dezvolat după terminarea Bătăliei Franței și transformat în Batalionul I al noului format Regiment de Asalt Aeropurtat I. Acest regiment era formta din patru batalioane specializate în atacurile aeropurtate cu planoare. Hauptmann Koch a fost înaintat la gradul de maior și a fost numit la comanda Batalionului I al regimentului. În ceea ce privește podul Canne, aruncat în aer de belgieni, geniștii germani a construit un nou pod peste canal pe 15 septembrie 1944.
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
spre Prut, sperând să poată trece clandestin granița în România. Cei trei împart împreună un prânz sărăcăcios, iar Nică îi ajută la treburile câmpului, după care se desparte definitiv de ei. Denunțat de un localnic, Mircea este anchetat de un maior de la sovietul raional Pământeni, dar este lăsat liber. În anii 1946-1947 Basarabia traversează o perioadă cumplită de secetă, iar mulți localnici din Ciutura mor din cauza foametei. Pământurile sătenilor fuseseră luate de stat și grupate într-un colhoz în care oamenii
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
pe malul Canalului Mânecii. Aici, bombardierele au fost alimentate, încărcate cu bombe iar echipajele au primit ultimele instrucțiuni. La 13:29 au decolat primele Ju 87. Până la 13:45, toate formațiunile erau în zbor spre țintele aflate la aproximativ 135 km. Maiorul Helmut Bode conducea atacul III./ StG 77 asupra stației radar de la Poling. El nu avea practic nici o informație cu privire la aspectele tehnice ale obiectivului atacului. El era urmat de căpitanul Alfons Orthofer care comanda II./StG 77 pentru atacul împotriva aeroportului
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
au luat poziție pentru un atac frontal, în vreme de 12 Hurricane din escadrila 256 au reușit să ajungă din urmă formațiunile germane. Richard Milne din cadrul escadrilei 151 a doborât avionul pilotat de comandantul de grupă al II./ KG 53, maiorul Reinhold Tamm. Bombardierul He 111 a explodat în aer, întreg echipajul fiind ucis. Avioanele de escortă germane Bf 109 au contraatacate, doborând la rândul lor două avioane Hurricane, un pilot fiind ucis, cel de-al doilea rănit. Escadrila 257 a
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Sud și Trentino. În anii 1915 și 1916 ofițerul a luptat în nordul Italiei, printre altele pe Monte Baldo și la Alto Adige în ofensiva de pe Pasubio din Tirolul de Sud. Pentru angajamentul său a fost promovat la gradul de maior la 1 februarie 1916. Mai târziu a fost rănit grav și a căzut în captivitate franceză, din care a fost eliberat prin canale diplomatice. O onoare deosebită pentru el a fost audiența privată la împărat, urmată de un "dejeuner" la
Alexandru Wassilko de Serecki (ofițer) () [Corola-website/Science/333034_a_334363]
-
după ce Beck a căzut în dizgrația lui Hitler în timpul crizei Blomberg-Fritsch. În cele din urmă, pe 1 septembrie 1938, Halder l-a înlocuit pe Beck, nu von Manstein. Doi dintre ofițerii de sub comanda lui von Manstein, locotent-colonelul Günther Blumentritt și maiorul Henning von Tresckow, au fost revoltați de purtarea lui Halder. În ianuarie, ei au luat legătura cu aghiotantul personal al lui Hitler, locotenent-colonelul Rudolf Schmundt (o veche cunoștința a lui von Tresckow), în timpul vizitei acestuia din urmă la Koblenz. Von
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
industriale din est. De asemenea, exista avantajul folosirii complete a diviziilor olandeze și belgiene. Gamelin a apărat justețea acestui plan chiar și după înfrângere, folosindu-se de argumentele de mai sus. Pe 10 ianuarie 1940, a avut loc Incidentul Mechelen - maiorul german Hellmuth Reinberger s-a prăbușit cu un avion Messerschmitt Bf 108 lângă Mechelen-sur-Meuse. Reinberger avea asupra lui primele planuri ale invaziei germane în Europa Occidentală care, așa cum se aștepta Gamelin, prevedea o repetare a Planlui Schlieffen din 1914 - un
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
evite capturarea de către germani. Termenii acordului naval belgiano-britanic au permis plasarea acestor vase și a 3.500 de marinari belgieni sub control Royal Navy pentru întreaga durată a ostilităților. Cartierul general al Amiralității Belgine avusese sediul al Ostend sub comanda maiorului Henry Decarpentrie. Divizia I Navală avea baza la Ostend, iar celelalte două aveazu bazele la Zeebrugge, respectiv la Anvers. Aéronautique Militaire Belge (AéMI), (Forțele Aeriene Belgiene), era deabia la începutul procesului de modernizare. Fuseseră comandate avioane de bombardament ușor Brewster
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
permis să parcurgă rapid gradele didactice până la cel de conferențiar (în 1952), devenind titularul cursului de Teoria motoarelor de aviație cu reacție. Până în 1959 Pimsner a profesat în calitate de cadru didactic în Academia Tehnică Militară, fiind avansat succesiv la gradele de maior și lt. colonel (1958). Deși nu a luptat efectiv pe frontul de est, în anul 1959 Pimsner a fost trecut în rezervă. În 1958, Pimsner a intrat prin concurs cercetător principal și șef de sector la Institutul de Energetică al
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
În tinerețe Idi Amin s-a înrolat în anul 1946 într-un regiment colonial britanic, King's African Rifles, cu care a servit în Kenya și Uganda. După independența Ugandei a urcat treptat în ierarhia armatei, până la gradul de general maior, ajungând în fruntea armatei ugandeze. În ianuarie 1971, Idi Amin a organizat o lovitură de stat militară care l-a răsturnat pe președintele Milton Obote. În calitatea de comandant al armatei și apoi ca președinte a adoptat la început o
Idi Amin () [Corola-website/Science/333213_a_334542]
-
Zarhi. Durata filmului este de 94 de minute. Rolul principal a fost interpretat de Ivan Ciuvelev (Andrei Starțov), care demonstrează un limbaj artistic considerabil, mergând mult dincolo de imaginea creată în filmul său de debut. În alte roluri apar Bernhard Goetzke (maiorul von Schönau), Ghennadi Miciurin (inginerul Kurt) și Sofia Magarill (Marie Urbach). Filmul prezintă sumar perioada petrecută de Starțov în Germania, sare peste Primul Război Mondial și peste Revoluția Rusă și se concentrează pe luptele purtate în timpul Războiului Civil din Rusia
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
(n. 12 mai 1903 - d. 19??, Germania a fost un ofițer în cadrul Serviciului Special de Informații (SSI), șef al Centrului Informativ Huși al S.S.I. și ajutor al rezidentului SSI din Iași, având gradul de maior.(1941 - 23 august 1944)În 1948, împreună cu alte patru cadre din conducerea SSI, a fost inculpat în Procesul Pogromului de la Iași, fiind condamnat (în contumacie) la "temniță grea pe viață".(vezi Rechizitoriul Procesului Lotului Masacrelor de la Iași, SRI Records, RG
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
pe lângă Abwehr în cadrul SSI. În primăvara anului 1941, mr. Gheorghe Balotescu se afla la conducerea Centrului Informativ Huși al Serviciului Special de Informații, orientat spre culegerea informațiilor din Uniunea Sovietică. De asemenea, era și ajutor al rezidentului SSI din Iași, maior Emil Tulbure. Avea în subordinele sale "un număr de cca. 20 oameni instruiți de el, pentru scopuri și misiuni speciale în timpul războiului, care oameni erau încartiruiți la Iași în diferite case". Potrivit unei declarații date după 1944, de colonelul Ioan
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
care oameni erau încartiruiți la Iași în diferite case". Potrivit unei declarații date după 1944, de colonelul Ioan Lissievici, șef al Secției I informații externe din SSI și al Eșalonului Mobil detașat pe lângă Marele Cartier General pe timpul operațiunilor din Est, maiorii Emil Tulbure și Gheorghe Balotescu, încă înainte de mobilizarea pentru războiul împotriva Uniunii Sovietice, au organizat echipe cu misiunea de a pătrunde în spatele frontului pentru informații. Odată cu declanșarea războiului dintre Germania și Uniunea Sovetică, în 22 iunie 1941, la care a
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
Bucovinei, anexate în iunie 1940 de către sovietici, Gheorghe Balotescu a participat la acțiunile informative și contrainformative ale SSI. În momentul în care Eșalonul Mobil al SSI a ajuns la Chișinău, a fost constituit un mic Centru de contrainformații pentru Basarabia, maiorul Balotescu fiind numit la conducerea acestuia. După forțarea Nistrului de către armatele germano-române, centrul informativ condus de Gheorghe Balotescu a asigurat, alături de alte servicii informative române și germane, suportul informativ în bătălia pentru cucerirea Odessei. În arhivele de la Chișinău s-au
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
Nr. 2, a fost extrem de apreciată de conducerea armatelor participante la operațiuni. Prin adresa nr. 16.485, datând din 25 septembrie 1941, Corpul 1 Armată român a adus la cunoștința Centralei SSI de la București că "organele Centrului SSI de sub conducerea maiorului Gheorghe Balotescu au adus reale servicii acelui comandament prin prețioasele informații date la timp util, pe întreaga perioadă cât a funcționat... în timpul operațiilor pe frontul Odessa". După cucerirea Odessei, în data de 16 octombrie 1941, contribuția informativă a Centrului maiorului
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
maiorului Gheorghe Balotescu au adus reale servicii acelui comandament prin prețioasele informații date la timp util, pe întreaga perioadă cât a funcționat... în timpul operațiilor pe frontul Odessa". După cucerirea Odessei, în data de 16 octombrie 1941, contribuția informativă a Centrului maiorului Balotescu, a fost adusă la cunoștința Centralei SSI de la București, prin adresa nr. 171 din 23 noiembrie 1941, de către Comandamentul Armatei a IV-a române, implicate în această bătălie: "detașamentul condus de maiorul Balotescu, destinat pentru operațiile din Odessa, a
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
16 octombrie 1941, contribuția informativă a Centrului maiorului Balotescu, a fost adusă la cunoștința Centralei SSI de la București, prin adresa nr. 171 din 23 noiembrie 1941, de către Comandamentul Armatei a IV-a române, implicate în această bătălie: "detașamentul condus de maiorul Balotescu, destinat pentru operațiile din Odessa, a desfășurat o deosebită și bine îndrumată activitate, încă din primele zile ale ocupării orașului". Aceste activități au constat în: "identificarea depozitelor de tot felul, care au fost indicate pe loc comisiilor speciale de
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
cucerirea Odessei, s-a stabilit ca Centrele informative "Galați" și "Iași", cele care au acordat suport informativ unităților Armatei a IV-a române în lupte, să se instaleze în Odessa și să formeze împreună un singur centru informativ sub conducerea maiorului Gheorghe Balotescu. Maiorul Gheorghe Balotescu a rămas la conducerea Centrului Nr. 2 Informații "Chișinău", activând în Basarabia, în această funcție, până în data de 23 august 1944. După lovitura de stat de la 23 august 1944 - răsturnarea guvernului Antonescu și capitularea necondiționată
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]