5,572 matches
-
murit în timpul bombardamentelor de artilerie și atacurilor aeriene. Prin comparație cu trupele germane și austriece, bulgarii au evitat folosirea armelor împotriva civililor. Un jurnalist german prezent la ofensiva avea să scrie: „Sângele arhiducelui Franz Ferdinand, care a murit ca un martir, va fi spălat cu râuri de sânge sârbesc. Suntem martorii evenimentului solemn al unei pedepse istorice. În șanțuri, de-a lungul drumurilor și pe pârloage, peste tot putem vedea cadavrele împrăștiate pe pământ, îmbrăcate în straie de țărani sau în
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
medalioane circulare, prorocii; urmează al treilea registru, cu portretele apostolilor înscrise în arcade. Al patrulea registru este cel al ușilor iconostasului („Bunavestire ”, „Sf. Arhidiacon Ștefan” și „Sf. Nicolae”). Pictura de la bolta naosului se continuă la pereții laterali prin friza „sfinților martiri” urmată mai jos de suita temelor legate de „Patimile lui Hristos”. Pe peretele de vest al naosului se detașează scena păcatului originar -„Adam și Eva”- zugravul lăsând pe laterale loc pentru „Cain și Abel”, „Jertfa lui Avram și Isac” și
Biserica de lemn din Surduc, Bihor () [Corola-website/Science/319187_a_320516]
-
Sihăstria”, amenajat să servească și ca ,Școală de vară”, având împrejmuirea rustică, din bulumaci de salcâm și scândură de brad, prevăzut la sud și vest.cu portițe pentru acces. În incinta parcului este ridicat un monument în cinstea tuturor eroilor martiri din toate timpurile și din toate locurile, jertfiți pe câmpurile de luptă, în lagăre, în închisori, pentru apărarea țării, a credinței noastre strămoșești, întregirea neamului, slava sfintei lui Dumnezeu Biserici, pentru dreptatea, demnitatea și libertatea noastră. A fost realizată la
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]
-
teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Igești a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Storojineț (în ). Din satul Igești descinde familia marelui martir al neamului, victima intrigilor politice interbelice, Corneliu Zelea Codreanu. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Igești a făcut parte din componența României, în Plasă Flondoreni a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români
Igești, Storojineț () [Corola-website/Science/315521_a_316850]
-
de scene dedicate patronului bisericii, Sf. Nicolae, și Sinoadele Ecumenice. Pereții naosului sunt decorați cu scene din "Ciclul patimilor", care se remarcă prin dimensiuni și prin impactul cromatic, deosebit de rafinat. Deasupra acestor scene se află medalioane în care sunt pictați martiri și ierarhi, seoarate printr-o bandă cu elemente decorative florale aurite. În semicalotele absidelor laterale sunt pictate două scene importante: „Coborârea Sfântului Duh” și „Înălțarea Domnului”. Pe pereții turlei sunt reprezentate Cetele Îngerești suprapuse pe două registre. Bolta altarului este
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
înălța în atitudine de orantă, cu brațele ridicate, "întinzând asupra noastră mâinile sale neprihănite și rugându-se pentru mântuirea împăratului și pentru izbânda lui asupra dușmanilor." In părțile superioare ale edificiului erau prezentați Apostolii biblici care au întemeiat-o și martirii care au desăvârșit-o, după formulările lui Anastasios Bibliotecarul, din timpul acela, adică prin anii 869-870. După mărturiile lui Flavius Corippus, ea pare să fi fost prevestită de Sfânta Sofia. "Biserica Nouă" datorată împăratului Vasile I Macedoneanul se numea în
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
resfințită la 8 octombrie 1989 de către episcopul Pimen Zainea, pe atunci episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. După Revoluția din decembrie 1989 au fost amplasate în curtea bisericii o capelă lumânărar și o troiță din lemn de stejar sculptat în cinstea eroilor martiri, în fața căreia se oficiază slujbe de pomenire la 22 decembrie a fiecărui an. În anul 2000 s-a restaurat clopotnița de tip zvoniță și în vara aceluiași an au fost aduse aici din insula Creta părticele din moaștele a 99
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
au fost complet distruse. Distruse în timpul războiului din Vendée, începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a început o amplă acțiune de reconstruire a bisericilor care, în marea lor majoritate, erau prevăzute cu vitralii. Amintirea eroilor și martirilor locali rămăsese vie în rândurile populației din Vendée și acțiunile bisericii catolice de a beatifica pe unii dintre martiri, care erau înrudiți cu unii din locuitorii în viață, era un motiv de a menține vie această amintire. Astfel, diferite scene
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
a început o amplă acțiune de reconstruire a bisericilor care, în marea lor majoritate, erau prevăzute cu vitralii. Amintirea eroilor și martirilor locali rămăsese vie în rândurile populației din Vendée și acțiunile bisericii catolice de a beatifica pe unii dintre martiri, care erau înrudiți cu unii din locuitorii în viață, era un motiv de a menține vie această amintire. Astfel, diferite scene ilustrând evenimente din perioada războiului din Vendée au fost reprezentate pe aceste vitralii, subiectul regăsindu-se în peste 100
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
ani, care se refugiaseră într-o capelă de pe un deal lângă satul Petit-Luc. Apoi capela a fost dărâmată prin lovituri de tun. Biserica Saint Pierre a fost ridicată în 1902 iar vitraliile au fost executate de maistrul sticlar Fournier. Vitraliul "Martirii din Rocheservière" din biserica Notre-Dame din Rocheservière, comemorând masacrul care a avut lor în localitate la 27 februarie 1794. Biserica distrusă de revoluționarii francezi în 1794 a fost reconstruită în intervalul 1850-1877, fiind sfințită abea la 21 septembrie 1884. Vitraliile
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
avut loc între 12 ianuarie și 10 februarie 1794, când aproape 2000 de persoane arestate și închise la Angers au fost împușcate pe un teren, cunoscut sub numele de La Meignane, din localitatea Avrillé. Locul de execuție a fost denumit "Câmpul Martirilor" și încă din 1795 a fost ridicată o cruce de lemn pe acest amplasament, înlocuită de capela "Chapelle Saint-Louis-du-Champ-des-Martyrs", construită în 1846-1852. Săpături efectuate între 1862 și 1867 au pus în evidență existența a douăsprezece gropi comune. În 1894, cu
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
centenarului masacrului, capela a fost mărită și au fost instalate cinci vitralii executate de Jean Clamens după desene de Victor Livache, prezentând scene ale execuțiilor din Avrilé. La 19 februarie 1984, papa Ioan-Paul al II-lea a beatificat 99 de martiri asasinați la Avrillé dinre care 11 preoți și 7 călugărițe Vitraliul masacrului de la Moulin de la Reine ilustrează masacrul de la 5 aprilie 1794, când au fost împușcate 22 de femei cu copii lor. Vitraliul creat în 1909 de Clamens este instalat
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
în 1867 în baza planurilor arhitectului Alfred Tessier. Vitraliile din nava bisericii, dintre care și cel al execuțiilor, au fost executate între 1931 și 1939 de maistrul sticlar R. Desjardins et ont été réalisés de 1931 à 1939. Vitraliul "Câmpia martirilor" din biserica Notre-Dame-du-Marillais amintește de masacrul care a avut loc în 23+24 decembrie 1794. Vitraliul a fost realizat în 1943 de maistrul sticlar Maurice René Bordereau, după un carton de G. Réveillard. Trupele republicane au arestat sătenii care, în timpul
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
clerului antirevoluționar, ci cel al unei profunde credințe interioare a populației. Țăranul are în mână o pușcă și se poate presupune că pleacă la bătălie, tocmai pentru a-și apăra credința. Vitraliul este unul din cele două vitralii ale Capelei Martirilor din Saint-Martin-des-Tilleuls, ridicată în 1925 prin eforturile abatelui Boury pentru comemorarea victimelor din comună în timpul războiului din Vendée. Vitraliul "Împărtășania din poiana de la Fruchaud", așezat deasupra portalului de intrare, este cel mai mare din vitraliile bisericii Saint-Pierre din Chanzeaux. Vitraliul
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
îl adaogă de regele Ludovic al XVI-lea printre participanții la ceremonie pentru a sublinia caracterul monarhist al revoltei. Vitraliul a fost executat în 1903 de maistrul sticlar Jean Clamens după o pictură de Gustave-Lucien Marquerie. Un vitraliu al Capelei Martirilor din Saint-Martin-des-Tilleuls prezintă o slujbă ilegală ținută în pădure, probabil de către abatele Benesteau care era parohul comunei și care își desfășurase activitatea în mod clandestin în timpul persecuțiilor. El a întocmit o listă a celor asasinați de trupele republicane. Cu o
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
fost dus la ghilotină la 21 februarie 1794, purtând încă odăjdiile din momentul în care fusese arestat și rostind cuvintele de la începutul slujbei ""Introibo ad altare Dei, ad Deum qui laetificat iuventutem meam"". Părintele Noël Pinot a fost beatificat, ca martir, de biserica catolică în 1926, fiind serbat în ziua de 21 februarie, ziua execuției sale. Fiind considerat una din personalitățile ecleziastice cele mai marcante care au murit în timpul războiului din Vendée, există numeroase vitralii care îl comemorează pe fericitul Noël
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
răzbune pe locuitorii comunei. Soldații republicani îl torturează în mod oribil, îi zmulg limba și inima pe care le strivesc cu pietrele de pe drum și îl ucid pe abate, la 27 februarie 1794, după care îi masacrează pe locuitorii comunei. . Martirul abatelui Louis Michel Voyneau face obiectul unui vitraliu al bisericii Saint-Pierre din Les-Lucs-sur-Boulogne executat din maistrul sticlar Fournier în perioada 1939-1941. Preotul Charles-Vicent Barbedette a fost numit în 1786 (după unele surse 1787) ca paroh al parohiei Saint-Pierre-du-Grand-Luc din cadrul comunei
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
care cuprind o relatare a unui martor ocular al masacrelor din Angers. În afară de reprezentarea din vitraliul lui Bonchamps, amintit anterior, abatele Simon-Jean Gruget este reprezentat și într-un vitraliu al bisericii din Avrillé, efectuând ritualul de iertare a păcatelor pentru martirii duși la execuție spre La Meignane. Numeroase vitralii sunt dedicate altor victime ale represiunii din Vendée. Сele patru doamne ale familiei de la Sorinière, unele din victimele civile cele mai cunoscute ale represiunii republicane din Vendée sunt: Biserica catolică le-a
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
la 19 februarie 1984, fiind celebrate în ziua de 1 februarie. Deși Marie de la Dive era cumnata celor trei surori și cele patru martire au fost executate la date și în locuri diferite, în legendele populare ele sunt denumite surorile martir de la Sorinière și în vitralii ele sunt frecvent reprezentate împreună. Un prim vitraliu dedicat doamnelor de la Sorinière se află în biserica Înălțării Domnului din La Boissière-de-Montaigu. Vitraliul reprezintă o scenă imaginară în care maica Rosalie du Verdier de la Sorinière se
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
Zürich, în care a afirmat principiul ascultării de Scripturi. Devenise evident că Hubmaier dorea abandonarea botezului copiilor, o practică pe care nu o putea justifica biblic. În mediile acestuia i-a cunoscut și pe anabaptiști, printre care Konrad Grebel și martirul de mai tîrziu Felix Manz. În 1524, s-a căsătorit cu Elisabeth Hügline din Reichenau. Anabaptistul Wilhelm Reublin, exilat din Zürich, a sosit în Waldshut în 1525. În aprilie i-a botezat pe Hubmaier și alte șaizeci de persoane. La
Balthasar Hubmaier () [Corola-website/Science/316771_a_318100]
-
în care a mărturisit fără echivoc credințele sale anabaptiste. Refuzînd oferta unei retractări, la 10 martie 1528 a fost ars pe rug în fața Stubentor din Viena. Ultimele sale cuvinte au fost: „Adevărul este nemuritor!” Trei zile după moartea sa ca martir, soția sa a fost executată prin înecare în Dunăre. Ca anabaptist din ramura german-menonită (Schwertler), Hubmaier a considerat statul ca o instituție dorită de Dumnezeu. Creștinii au responsabilitatea de a susține guvernul și de a plăti taxele cuvenite. În "Despre
Balthasar Hubmaier () [Corola-website/Science/316771_a_318100]
-
Lângă cetate se găsește așezarea civilă de epocă romană, atestată printr-o inscripție (unicat în Imperiul Roman) care menționează "satul mariarilor", aparținători flotei dunărene Classis Flavia Moesica. Tot la Halmyris, în cripta basilicii, au fost descoperite moaștele celor mai vechi martiri creștini atestați în Dobrogea, Epictet și Astion. Cetatea a continuat sa funcționeze până la începutul secolului al VII-lea d.Hr. Cercetările arheologice sunt efectuate de un colectiv condus de Mihail Zahariade (Institutul de Tracologie București). Florin Topoleanu (ICEM Tulcea), Cristian
Halmyris () [Corola-website/Science/315088_a_316417]
-
umane ce păstrau urme de violență extremă, ale unor creștini. Inscripția din mormânt, a servit la identificare acestora ca aparținând celor, a căror viață și patimi sunt relevate în colecția hagiografică "Acta Sanctorum" ca fiind preotul Epictet și monahului Astion, "„martiri ai Halmyrisului din Scythia”" Mănăstirea Halmyris este o mănăstire ortodoxă construită cu scopul cinstirii memoriei lui "Epictet Preotul" și lui "Astion Monahul", creștini martirizați în iulie 290. Accesul se face mai întâi pe drumul dintre Tulcea și Murghiol, de la ultima
Halmyris () [Corola-website/Science/315088_a_316417]
-
Reprezentările „Patimile lui Iisus pe pământ”(printre care: „Cina cea de taina”, „Când l-au legat pe Iisus la stâlp”, ” Când și-au spălat Pilat mâinile și au dat pe Iisus să-l răstănească”) formează două registre sub șirul sfinților martiri, încadrați de arcade și coloane fusiforme de pe pereții longitudinali ai naosului. Cele patru colțuri ale bolții sunt marcate de chipurile celor patru evangheliști,însoțiți de simbolurile lor caracteristice. „Cain cînd l-au omorât pe Abel” și „Scoaterea din rai” sunt
Biserica de lemn din Botean () [Corola-website/Science/318596_a_319925]
-
de aur din gură și, din cauza faptului că bătrânul Pană era un om mare iar coșciugul pregătit pentru el era mai mic... i s-au tăiat picioarele... Fiul său. Ing. Cornel Pană, arată că sărmanul om a murit ca un martir fără a i se putea îndeplini ultima dorință: de a fi incinerat , iar cenușa să-i fie amestecată în pământul Bărăganului iar pe acel loc să se semene grâu... La 24 aprilie 1952, soția sa, Eufrosina Pană și fiul său
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]