8,009 matches
-
am surprins de multe ori, dar a ajuns să se dreseze singur și să se ascundă sub masca asta de stăpânire și de indiferență, care nu-i indiferență câtuși de puțin, însă nu știu ce e, bănuiesc numai, nu știu ce se află sub masca asta, de doi ani de când îl tot văd. Se gândea că ieșise din orașul supraaglomerat și înghețat să se destindă și să se umple de liniștea lacului, după nebunia nopții trecute și tot ce voia era să fie cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi dibuit într-o rememorare a curgerii anilor? Și, de fapt, cine ar putea spune sau ar avea curajul și tăria să mărturisească unde și de ce apare acest orgoliu, în fiecare din noi? Nu cumva, cel mai adesea, este o mască pe care trebuie s-o ridicăm cu precaută atenție, pentru a nu tulbura apele de dedesubt, a căror oglindă s-ar putea întuneca, precum atunci când se arunca o piatră, de norișori de praf fin ridicați de pe fund? Pentru că este foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mi s-a părut că șarjează și ea, îi place să se lamenteze și să insiste asupra nenorocirilor ei și dintr-odată am simțit ceva ca o iluminare că forțează lucrurile numai să se apere, totul nu era decât o mască, și să nu apuce un altul s-o plângă, pentru că atunci într-adevăr i-ar fi rău și s-ar simți teribil de nefericită și de aceea lamento-ul ei era un joc trist și nimeni în afară de ea n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a învățat pe ce anume să pun preț în viață. E adevărat că nici nu-l contraziceam niciodată, cum făcea mătușă-mea. Întotdeauna l-am bănuit că e mult mai bun la suflet decât se arată și că poartă o mască, nu pricepeam de ce, mi-am zis că mătușă-mea e de vină și atunci am început să disprețuiesc, așa, fără rost, toate femeile. Acum n-aș mai face-o, dar acum e târziu și acum n-am prietene... Împlinisem șaptesprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să ne despărțim. Bine, n-o să mai spun vorba asta, dacă văd că-ți displace ori îți face rău. Dar vreau să rămâi lângă mine. Simt că trebuie și că ne va face bine la amândoi. Am trăit cu o mască până acum și nu ți-ai dat seama, iar eu mă obișnuisem într-atât cu ea, încât o luam drept chipul meu adevărat. Bine, o dau jos definitiv, ce-mi rămâne altceva de făcut? Te cunosc bine și am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să ajute, deși știau foarte bine că nimeni din afară n-ar putea schimba un curs al faptelor care înainta încet dar ferm pe un anume făgaș. „N-am știut, n-am știut asta, n-am știut că ești o mască și sub ea e jăratec sau un vulcan“ - spunea Monica Elefteriade și gesturile ei zvâcnit-moale arătau iritare și jenă. „Chiar eu i-am zis să te părăsească. Mi se părea că ești prea indiferent și te porți cu ea îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vă înțelegeați bine, spiritualicește și la pat, nu te-ai certat niciodată cu ea și așa mai departe. Dar întreb două lucruri. Mai întâi: înțelegea și ea toate astea cum le înțelegeai tu? Adică era în stare să vadă dincolo de masca ta și să priceapă? Dacă da, e pe undeva o greșeală. Dar nu cred asta. Cred că ea a fost tot timpul într-o așteptare, a altceva, și când s-a ivit acest altceva s-a descătușat. Înseamnă că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a se fi tras obloanele rămâne neclintită într-un loc care și el e bine zăvorât într-o scoică a inimii; însă înainte de asta a fost mersul acela leghe imposibil de măsurat cu gândul, înveșmântat în ceea ce putea apărea o mască de suferință demnă, închisă și superioară; și nici măcar asta în primul rând, întrucât urci o pantă și cobori și iar urci și descoperi că e un drum atât de lung înainte, până la orizont și dincolo de el, peste nenumărate alte coline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
puțin important însă, cert era că atunci aflam de ultimii lui trei ani. Când și-a revenit, a fost surprins că mă vede, nu m-a întrebat nimic, era întocmai ca înainte, voce și prezență, dar știam că e o mască. Am plecat. Nu l-am mai văzut mult timp, poate o jumătate de an, poate mai mult. Într-o zi m-am surprins la masa de lucru scriind despre o călătorie și o moarte și o iubire și abia după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trecători beți care au reușit să forțeze ușile și să scoată mașina în stradă. Unul dintre ei a alergat la o cabină telefonică. Graham zăcea pe pavaj, înconjurat de necunoscuți. Se afla într-o ambulanță. Luminile clipeau și avea o mască pe față. Se afla într-un spital. Era foarte frig. Big Ben bătea miezul nopții. Ianuarie 1991 Am luat cănile și le-am dus în cămăruță. Fiona a băut dintr-a ei încet, recunoscătoare: apoi a băut jumătate dintr-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am coborât scara. Salonul era plin, dar era liniște: majoritatea pacienților păreau mai degrabă plictisiți decât grav bolnavi. Fiona era într-un pat de lângă camera infirmierelor. N-am recunoscut-o la început, pentru că avea pe nas și pe gură o mască de oxigen. De braț avea atașat un cateter. A trebuit s-o ating pe umăr ca să-și dea seama că sunt acolo. — Bună, am spus. N-am știut ce să-ți aduc, așa că ți-am cumpărat niște struguri. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
struguri. Nu sunt foarte original. Își scoase masca și zâmbi. Buzele i se învinețeau ușor. N-au semințe, am adăugat. — O să gust câteva boabe mai târziu. I-am luat mâna, era ca de gheață, și am așteptat să respire prin mască. — Mă vor muta, spuse Fiona. Într-un alt salon. — Cum adică? am întrebat. — La terapie intensivă, a spus. Am încercat să nu las panica să mi se citească pe față. — Mi-au făcut toate astea azi-dimneață, a zis. A durat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și pușca de dubița cantinei și-și rula alene o țigară. Fata din fața lui Helen și a Juliei purta ochelari de soare. Bătrînul din fața ei avea o pălărie Panama crem. Dar și el, și fata aveau pe umăr cutiile cu masca de gaze: oamenii le scoseseră, remarcă Helen, și Începuseră să le ia din nou cu ei. La cincizeci de metri, pe Marylebone Road, o clădire de birouri fusese bombardată recent: acolo fusese instalată o cisternă cu apă pentru urgențe; pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea repede, pe nerăsuflate. Nu, doar că... am vrut să te văd, Julia. Am vrut să te văd, atît. Julia nu răspunse. Lanterna Îi lumină fața, așa cum probabil c-o luminase pe-a lui Helen, făcînd-o să arate ca o mască. Era imposibil să-i citești expresia. Dar peste o clipă, deschise ușa mai mult și se retrase. Intră, zise ea. O conduse pe o scară Întunecată la al doilea etaj. O introduse pe Helen Într-un hol minuscul, apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
săptămîni, atunci cînd sunau sirenele, se obișnuise să rămînă În camera pe care o Împărțea cu Betty și o altă fată, Anne. Betty și Anne dormeau orice s-ar fi Întîmplat - Anne amețindu-se cu veramon, iar Betty puîndu-și o mască pe ochi și dopuri din ceară roz În urechi. Doar Viv se agita, tremurînd violent la sunetele tunurilor anti-aeriene, gîndindu-se la Reggie, Duncan, tatăl ei, sora ei, apăsîndu-și stomacul și Întrebîndu-se ce naiba o să se Întîmple cu chestia aia care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
iepuraș Îmbrăcat În haine Înflorate și cu o pălărie. Și-l imagină cum Îl vîntură prin fața băieților sau fetelor Înspăimîntate. Pe peretele din spatele lui era un afiș pe care scria Informații pentru pacienți În privința plombeleor și extracțiilor. CÎnd Îi puse masca pe gură, nu simți diferența față de aparatul de respirație obișnuit - mai puțin neplăcut decît o mască de gaze - așa că nu o deranjă. Apoi avu senzația de lunecare și se prinse de marginea canapelei pentru a nu se rostogoli... Atunci i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
băieților sau fetelor Înspăimîntate. Pe peretele din spatele lui era un afiș pe care scria Informații pentru pacienți În privința plombeleor și extracțiilor. CÎnd Îi puse masca pe gură, nu simți diferența față de aparatul de respirație obișnuit - mai puțin neplăcut decît o mască de gaze - așa că nu o deranjă. Apoi avu senzația de lunecare și se prinse de marginea canapelei pentru a nu se rostogoli... Atunci i se păru că se prăbușește undeva, dar ateriză inexplicabil În picioare, pentru că, dintr-odată se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de la Început, Emily, economisim o grămadă de timp. —Katie, nu fii așa de dură, are doar cinci ani, spune Richard, care doar ce a coborât agale de sus, cu părul Încă ud de la duș, iar acum decupează cu grijă o mască Cruella De Vil de pe spatele unei cutii de Frosties. Îi arunc o privire furioasă peste masă. Pot să contez pe Richard că nu mă va susține. Nu e deloc În stare să facă front comun cu mine. Păi dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și să se prefacă. Așadar, chiar și cei mai buni principi numesc în astfel de vremuri adevărați eretici care simulează doar doctrina catolică, pînă ce își întăresc puterea și pun, astfel, în pericol națiunea; apoi lasă deoparte și aparențele, scoțîndu-și masca de pe chip. Toate aceste lucruri s-au petrecut în istoria recentă a Bisericii. Dar eu voi vorbi despre un pericol chiar mai înspăimîntător căci este mai ascuns, este mai degrabă un rău prezent. 123. O putere neobosită lucrează astăzi și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
forța brută, cînd acesta este unicul său mijloc natural de funcționare? Ei bine, forța este cu totul opusă spiritului Bisericii; ce impresie face Biserica atunci cînd armele sale sînt lanțurile, bastoanele și sabia? Aceasta este o priveliște ori-bilă. Ce crudă mască! Ea este deopotrivă respinsă și de cei buni și de cei răi. Puterea temporară nu cunoaște nici o altă cale de a oferi protecție și, deținînd comanda, comandă cît de mult poate; fără a fi capabilă să cunoască adevăratul bine al
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ziua aceea trebuie să fi fost îmbătată de dragoste, pentru că am observat că s-a dat cu FPS 8 înainte să se întindă. (Salonul e dotat cu niște camere private, unde te poți bronza cu o prietenă.) Julie avea o mască de ochi din satin roșu pe care era brodat cu mătase roz DRAMA QUEEN. —Charlie e tare drăguț, îmi spuse Julie de sub mască. Prietenul meu zice că-i foarte potrivit pentru mine. —Prietenul tău? El este prietenul tău, Julie, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Salonul e dotat cu niște camere private, unde te poți bronza cu o prietenă.) Julie avea o mască de ochi din satin roșu pe care era brodat cu mătase roz DRAMA QUEEN. —Charlie e tare drăguț, îmi spuse Julie de sub mască. Prietenul meu zice că-i foarte potrivit pentru mine. —Prietenul tău? El este prietenul tău, Julie, i-am spus dându-mă cu FPS 30 pe picioare. El e doar unul dintre prietenii mei. Regret că trebuie să te luminez, iubito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Julie, dar, câteodată, când îți este în joc starea mintală, n-ai de ales. —OK. Atunci încearcă. Fac cinste. Apropo, ai văzut-o pe K.K. în sala de așteptare? Sunt convinsă că-și face tratamentul acela nou, de la Paris, cu mască Botox, dar ea se jură că are fața aia încremenită pentru că se freacă douăzeci de minute, în fiecare seară, cu ulei de trandafiri persan. E o mincinoasă nerușinată. Nimeni n-arată atât de bine de la tratamentele naturiste. Dr. Fensler se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Miguel spălase limuzina și o frecase cu parafină, lustruind uriașele aripi, ca niște flăcări deasupra roților. Ne urmase pînă aici și acum stătea răbdător lîngă mașină. Tot cu ochii pe mine, scoase o bucată de piele și Începu să frece masca Înaltă a radiatorului. — Bietul om..., spuse Paula. (Ținîndu-mă de braț și evitînd să privească resturile de lemnărie carbonizată din jur, Încercă să-i zîmbească șoferului.) Crezi că se descurcă aici? — Sper. Arată de parcă tot așteaptă să se-ntoarcă soții Hollinger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fac public acest lucru, însă deocamdată e taina mea, nu am mai spus-o nimănui... Până acum. Am s-o păstrez, încuviințează el, serios. E un secret foarte mare! Izbucnește apoi în râs. Un râs zgomotos, gâlgâit, care mă lasă mască. Oare am făcut o prostie că i-am zis? — Și am să mai păstrez cu sfințenie o taină, pe care de asemenea promit să n-o fac publică: ți s-a dus un fir de la ciorap! Răsuflu ușurată. Râd și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]