6,725 matches
-
de inerție, s-au angajat din ce în ce mai ferm în direcția modelării lui homo europaeus, a cetățeanului cu identitate postnațională. Toate aceste programe identitare lansate de autoritățile politice în decursul timpului au presupus o viziune corelată asupra trecutului. Nici nu e de mirare că proiectele de antropogenie politică au fost atât de strâns înșurubate cu programele de gestionare politică a trecutului, ținând cont de faptul că J. Locke (1961, 317-319) [1689, Cartea II, cap. 27, §§9-10], de pildă, argumenta încă din secolul al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
unității politice. O a patra idee-forte reperabilă în paradigma istoriografică a Școlii Ardelene este spiritualitatea creștină a poporului român. Fiind o mișcare ce își avea sediul în Biserica Unită, luminismul transilvănean, spre deosebire de cel francez iconoclast și anti-eclezial -, nu e de mirare că a accentuat dimensiunea religioasă. Samuil Micu, scriind Istoria... din 1805 în calitate de ieromonah al Mănăstirii Sf. Treime din Blaj, fixează momentul creștinării poporului român începând cu secolul I. Iată ce scrie în Tomul al IV-lea al magnum opus-ului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și cei care au părăsit provincia alături de legiunile și administrația romane făcându-se pe criterii socioeconomice. Pe fondul ideologiilor sămănătoriste și țărăniste care operau o reducție a românismului la ruralitatea arhaică necontaminată de străinismul occidental modernizator, nici nu e de mirare că s-a insistat asupra faptului că cei care au rămas au fost țăranii, iar cei care au părăsit provincia au fost bogații: "parte din oamenii bogați și unii locuitori ai orașelor, lipsiți de apărarea legionarilor, se vor fi mutat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
revoluționare și de a se afirma ca lideri legitimi ai mișcării. În aceste condiții ale unei "revoluții confiscate" de către comuniștii revizioniști, care prin această manevră și-au asigurat controlul asupra vieții politice românești în perioada postcomunistă, nici nu e de mirare că între momentul schimbării de regim (decembrie 1989) și momentul condamnării oficiale a comunismului (18 decembrie 2006) s-au scurs 17 ani. Tocmai datorită acestei prize ferme asupra mijloacelor politice românești deținute de foștii comuniști, solicitările publice venite din partea societății
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fost împroprietăriți în urma exproprierii a aproape 6.000.000 de hectare de teren, a fost promulgată și publicată în Monitorul Oficial abia în 17 iulie 1921 de guvernul condus de generalul Alexandru Averescu. 14 După ce A.D. Xenopol și-a arătat mirarea față de "minunea" supraviețuirii românilor pe durata migrațiunii popoarelor, G.I. Brătianu (1940) va scrie o carte care va răspunde în ecou mirării lui Xenopol, intitulată O enigmă și un miracol istoric: poporul român. 15 Situația reflectă frecvența școlară pentru anul 1914
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
abia în 17 iulie 1921 de guvernul condus de generalul Alexandru Averescu. 14 După ce A.D. Xenopol și-a arătat mirarea față de "minunea" supraviețuirii românilor pe durata migrațiunii popoarelor, G.I. Brătianu (1940) va scrie o carte care va răspunde în ecou mirării lui Xenopol, intitulată O enigmă și un miracol istoric: poporul român. 15 Situația reflectă frecvența școlară pentru anul 1914/1915. 16 Cf. Recensământul din 1912. 17 Cifrele aferente anului școlar 1914/15 reprezintă situația învățământului pentru Vechiul Regat, fără provinciile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
spuse funcționarul chicotind. Râse și oacheșul. Blondul se miră întrucâtva de faptul că reușise să facă un calambur, de altfel destul de prost. — Imaginați-vă că am spus-o fără să mă gândesc la altceva, îl lămuri el, în sfârșit, cu mirare. Sigur că da, sigur că da, îl aprobă vesel funcționarul. — Prințe, ați studiat și ceva științe acolo, la profesor? întrebă deodată negriciosul. — Da... am studiat... — Eu, însă, n-am studiat nimic, niciodată. De fapt, nici eu n-am învățat mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un slugoi, și mă holbez la ea fără să zic o vorbă, pentru că mi-i rușine, iar el e îmbrăcat după toate regulile modei, pomădat și cârlionțat, rumen, cu cravata în carouri, se gudură și n-ar fi de-a mirării ca ea să fi crezut că el sunt eu! „Vezi, îi zic eu de îndată ce-am ieșit, de-acuma nici să nu-ndrăznești măcar să calci pe-aici, ai priceput?“ Râde: „Dar tu de-acuma cum o să-i dai socoteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
făcut-o din politețe? — Hm... bâigui lacheul surprins. — Te încredințez că nu te-am mințit și că n-o să trebuiască să dai socoteală din cauza mea. Și dacă arăt cum arăt, dacă sunt cu bocceluța asta, nu-i nimic de-a mirării: în momentul de față circumstanțele mele nu sunt strălucite. — Hm. Vedeți dumneavoastră, nu de asta mă tem. Sunt obligat să vă anunț și o să vină secretarul, numai dacă nu cumva... Aicea-i aici, parcă-mi vine să cred... De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
originalitate, printr-o anume forță, ceva care îl mai încânta câteodată și acum, când se spulberaseră deja toate fostele lui speranțe în legătură cu Nastasia Filippovna. Prințului îi deschise o fată (Nastasia Filippovna avea întotdeauna numai personal feminin) și, spre marea lui mirare, nu se arătă deloc surprinsă, atunci când el o rugă să-l anunțe. Nici cizmele lui murdare, nici pălăria cu borurile largi, nici pelerina fără mâneci, nici înfățișarea lui timidă n-o făcură pe fată să ezite câtuși de puțin. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai mult de jumătate îl cunoșteau deja. Toțki strecură imediat o amabilitate. Toți parcă se mai înviorară puțin, începură să discute și să râdă. Nastasia Filippovna îl pofti pe prinț să ia loc lângă dânsa. — Totuși, ce e de-a mirării în apariția prințului? strigă Ferdâșcenko mai tare decât toți. Lucrurile-s clare, lucrurile vorbesc de la sine! — Lucrurile-s prea clare și prea vorbesc de la sine, îl susținu pe neașteptate Ganea, care până atunci tăcuse. L-am ținut astăzi sub observație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Mâșkin, ultimul din neamul său! zbieră Ferdâșcenko. — Ura! strigă Lebedev cu vocea lui răgușită, de om beat. — Și eu care adineaori l-am împrumutat pe sărmanul de el cu douăzeci și cinci de ruble, ha-ha-ha! Curată fantasmagorie! spuse generalul, aproape buimăcit de mirare. Ei, felicitări, felicitări! Și, ridicându-se, se duse la prinț și-l îmbrățișă. După el, și ceilalți începură să se ridice, înghesuindu-se în jurul prințului. Chiar și cei retrași îndărătul draperiei începură să-și facă apariția în salon. Se iscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
poate, ar fi găsit de ce să zâmbească. Dar puține lucruri care provoacă râsul există? Prințul luă o birjă și plecă la Peski. Pe una dintre străzile din preajma Bisericii Nașterii Domnului găsi repede o casă mică din lemn. Spre marea lui mirare, casa era frumoasă pe dinafară, curată, ținută în mare ordine, cu o grădiniță în care creșteau flori. Ferestrele dinspre stradă erau deschise și prin ele se auzea o vorbire tăioasă și neîntreruptă, aproape țipată, ca și cum cineva ar fi recitat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
făcut cu două degete, însă asta ar fi venit mai târziu, la bătrânețe... — N-ai decât să râzi. Și ea mi-a spus exact aceleași cuvinte, de curând, când s-a uitat și ea la portretul ăsta! E de-a mirării cum vă potriviți acum în toate... — Zici că a și fost la tine? îl întrebă curios prințul. — A fost. S-a uitat mult timp la portret, mi-a pus întrebări despre răposatul. „Exact așa ai fi fost și tu, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
singură mă grăbește, fixează ziua, iar când se-apropie sorocul, se sperie sau îi vin alte gânduri; Dumnezeu s-o mai știe, doar ai văzut și tu: plânge, râde, se zbate ca scuturată de friguri. Și ce-i de-a mirării că a fugit de la tine? Te-a părăsit atunci pentru că și-a dat singură seama cât te iubește de tare. Îi era peste puterile ei cu tine. Uite, mai adineaori ai zis că eu am căutat-o și am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la prinț o resimți Lizaveta Prokofievna când îl văzu înconjurat de mai mulți musafiri, ca să nu mai vorbim de faptul că printre aceștia erau două-trei persoane pe care nu le putea suferi absolut deloc; a doua impresie fu cea de mirare, văzându-l pe tânărul aparent sănătos, elegant îmbrăcat, surâzător, care le păși în întâmpinare, pe când ea se aștepta să găsească un suferind aflat pe patul de moarte. Chiar se opri nedumerită, spre marea satisfacție a lui Kolea, care, desigur, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
remarcă Evgheni Pavlovici cu voce tare. „Deci știe despre ce-i vorba“, se gândi prințul. — Care fiu al lui Pavlișcev? Și... poate exista vreun fiu al lui Pavlișcev? întrebă nedumerit generalul Ivan Feodorovici, privind curios toate chipurile și remarcând cu mirare că această nouă istorie numai lui îi era necunoscută. Într-adevăr, tulburarea și așteptarea erau generale. Prințul fu profund mirat că o problemă cu desăvârșire personală apucase deja să-i intereseze atât de mult pe cei prezenți. — Ar fi foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
uita ca... ca... ca... — Ca la o raritate, îl ajută Evgheni Pavlovici. — Bine zis și exact, se bucură Excelența Sa, care se încurcase puțin cu comparația, chiar ca la o raritate. Însă, în orice caz pentru mine, cel mai de-a mirării și chiar cel mai regretabil, dacă mă pot exprima așa gramatical, este că, dumneata, tinere, n-ai fost în stare nici măcar să pricepi că Lizaveta Prokofievna a rămas acum cu dumneata numai fiindcă ești bolnav - numai dacă într-adevăr ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu-i așa? — Nu se mai poate?! exclamă Keller cu un fel de regret. O, prințe, dacă ați ști cât de elvețian, ca să zic așa, este modul în care înțelegeți omul! — Oare chiar se mai poate adăuga? spuse prințul cu mirare sfioasă. Atunci, Keller, la ce te-ai așteptat de la mine și de ce ai venit cu spovedania dumitale? — De la dumneavoastră? La ce m-am așteptat? În primul rând, e o plăcere să vă cunoască omul naivitatea; e o plăcere să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
gării, în preajma căruia stăteau prințul și întregul grup al Epancinilor, își făcură deodată apariția mai mulți oameni, cel puțin zece la număr. Înaintea tuturor mergeau trei femei; două dintre ele erau extraordinar de frumoase și nu era deloc de-a mirării că le urmau atâția admiratori. Dar și admiratorii, și femeile reprezentau ceva deosebit, cumva altfel decât restul publicului venit să asculte muzică. Imediat fură remarcați de toată lumea, deși majoritatea se prefăceau că nu-i văd absolut deloc și doar câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îmi acordați onoarea de a mă alege ca secundant, pentru dumneavoastră sunt gata să-mi dau și viața; de asta v-am căutat, prințe. — Deci și dumneata îmi zici de duel! spuse prințul și izbucni brusc în râs, spre marea mirare a lui Keller. Se umflă de râs. Keller, care într-adevăr stătuse ca pe ghimpi până când reușise să aibă satisfacția de a se oferi drept secundant, mai că nu se supără, văzând râsul atât de vesel al prințului. — Totuși, prințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mult mai rezervați, însă, dat fiind că aflaseră de ziua de naștere, toți se grăbeau să-l felicite și fiecare își aștepta rândul. Prezența unor persoane, a lui Burdovski, de pildă, îl surprinse pe prinț; dar cel mai de-a mirării era că printre cei de față se găsea și Evgheni Pavlovici; prințului aproape că nu-i venea să creadă și mai că nu se sperie văzându-l. Între timp Lebedev, roșu la față și aproape extaziat, dădu fuga cu explicațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vreo jumătate de minut de tăcere, ce-i asta? Oare am tras acum la sorți? îi privi el pe toți cu aceeași sinceritate ostentativă. Păi asta-i o trăsătură psihologică extraordinară! strigă el deodată, adresându-i-se, cuprins de sinceră mirare, prințului. E... o trăsătură de neînțeles, prințe! întări el, înviorându-se și parcă venindu-și în fire. Asta notați-v-o, prințe, țineți-o minte, căci, după cum mi se pare, adunați materiale despre pedeapsa cu moartea... Mi-a spus cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din urmă nevoit să-l biciuiască întru satisfacerea sentimentului moral, jignit, al cititorului; însă, văzând că marele om doar s-a scuturat și, pentru a-și reface forțele după supliciu, a mâncat plăcinta din foi, și-a desfăcut brațele a mirare, lăsându-i baltă pe cititori. Întotdeauna am regretat că marele Pirogov a fost luat de către Gogol într-un rang atât de mic, deoarece Pirogov este atât de mulțumit de sine, încât, pe măsură ce epoleții se vor îngroșa și răsuci pe umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu scape din mână sau să spargă ceva, atunci când va intra în salonul plin de musafiri, sau să nu se împiedice și să cadă cumva; te poți aștepta la așa ceva din partea lui. Ganea o ascultă cu atenție, dar, spre marea mirare a surorii, părea că această veste, uimitoare pentru el, nu-i produsese cine știe ce impresie cutremurătoare. — Asta-i, era clar, spuse el după câteva clipe de gândire. Deci s-a sfârșit! adăugă el cu un surâs ciudat, privindu-și șiret sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]