6,914 matches
-
(născut John Graham Mellor; 21 august 1952 - 22 decembrie 2002) a fost un muzician și actor britanic, cunoscut drept co-fondator al trupei englezești de punk rock The Clash, pentru care a fost vocalist, autor de versuri și instrumentist la chitară ritmică. Strummer a mai fost de asemenea membru al trupei The Mescaleros, și, pentru
Joe Strummer () [Corola-website/Science/310859_a_312188]
-
și compara impactul lor cu cel al predecesorilor de la The Who. Cel mai faimos cântec al lor, care le-a adus consacrarea, se numea "London Calling" și a fost lansat în 1979 (ajungând pe locul 11 în topul britanic). Potrivit muzicianului Billy Bragg, cunoscut la rândul său pentru implicările politice în cauzele de stânga, "În interiorul lui The Clash, Joe era motorul politic al trupei, și fără Joe nu există un Clash politizat și fără The Clash întregul tăiș politic al punk-ului
Joe Strummer () [Corola-website/Science/310859_a_312188]
-
-l ca subiect pe Joe Strummer a fost scos pe piață. Intitulat "Joe Strummer - The Future Is Unwritten", el a fost regizat de către Julien Temple (cunoscut și pentru producțiile sale de videoclipuri, ca și pentru câteva alte filme dedicate unor muzicieni britanici cunoscuți).
Joe Strummer () [Corola-website/Science/310859_a_312188]
-
Să ne distrăm” și „Nu mă uita” în cadrul unor emisiuni televizate, însă niciuna din piesele respective nu a beneficiat de un videoclip. Prima piesă s-a bucurat de popularitate la posturile de radio, în ciuda lipsei de sprijin din partea acestora acordată muzicienilor români de obicei. În vara anului 1999 apare piesa „Liberă la mare”, un cântec semnătură al grupului. Piesa a fost interpretată cu mai multe ocazii, inclusiv la "Festivalul de la Mamaia", unde a câștigat locul 1 la secțiunea „Șlagăre”, devenind astfel
Andreea Bălan () [Corola-website/Science/310863_a_312192]
-
a lansat demo-ul "Disappearing of the Burning Moon"; e interesant de menționat faptul că pe acest demo cel care cântă la baterie (ca membru temporar) e Goat Pervertor, unul dintre membrii fondatori ai formației Gorgoroth. În 1998 Gaahl împreună cu alți muzicieni au înființat formațiile Sigfader și Gaahlskagg. Nici una dintre aceste formații nu s-au desființat în mod oficial, dar nici Sigfader și nici Gaahlskagg nu au mai lansat nici un material discografic de peste zece ani. Tot în 1998 Gaahl s-a alăturat
Gaahl () [Corola-website/Science/310896_a_312225]
-
-ului "Gorgoroth" lui Gaahl și King ov Hell. Infernus a atacat în justiție această decizie. În locul lui Infernus a venit Teloch, iar în cursul anului 2008 formația a concertat în această formulă în diverse locații; în acest timp Infernus recruta muzicieni pentru a-i înlocui pe Gaahl și King ov Hell în propria versiune a formației. În iulie 2008 Gaahl a dezvăluit că s-a implicat în crearea unei colecții de modă pentru femei numită "Wynjo". Colaboratorii săi în această incursiune
Gaahl () [Corola-website/Science/310896_a_312225]
-
înregistrare. Criticii au lăudat albumul, numindu-l o întoarcere la rădăcini pentru Madonna, fiind cel mai aclamat album al acesteia de la "Ray of Light" (1998). Specialiștii au apreciat faptul că interpreta a ales să se inspire din muzica dance a muzicienilor care au influențat-o, precum și compozițiile lui Price, unii critici chiar oferindu-i lui tot creditul pentru album. După lansare, albumul a debutat pe locul întâi în majoritatea țărilor; a devenit al șaselea album al Madonnei clasat pe prima poziție
Confessions on a Dance Floor () [Corola-website/Science/310899_a_312228]
-
think we'll ever see another jazz musician get the amount of credit that he received over the years. He was a wonderful inspiration to myself and șo many other young pianists. (Nu cred că vom vedea vreodată un alt muzician de jazz primind aprecierile pe care el le-a obținut de-a lungul anilor. Reprezenta o inspirație minunată pentru mine și atâția alți pianiști tineri)”" Oliver Jones, pianist de jazz și prieten vechi al lui Oscar Peterson. "„I just worshipped
Oscar Peterson () [Corola-website/Science/310910_a_312239]
-
Jones, pianist de jazz și prieten vechi al lui Oscar Peterson. "„I just worshipped him aș a musician... he just set the standard for jazz composition, aș well aș his incredible ability aș a piano player. (L-am venerat ca muzician... El a stabilit standardele compoziției de jazz, ca și abilitatea să incredibilă că pianist.”" Bob Rae, fost premier al provinciei Ontario. "„He broke ouț of Canada. He's one of the first people. We talk of Céline Dion, and Shania
Oscar Peterson () [Corola-website/Science/310910_a_312239]
-
oameni fără studii muzicale academice. Pentru liedurile sale, Brânzeu a fost criticat în anii 1950 de către grupul Matei Socor. Ca urmare, Brânzeu a fost cenzurat de către regimul politic din țară. În anii de activitate artistică în România Brânzeu dirijează diverși muzicieni precum: Stella Simionetti, Iolanda Mărculescu, Lya Hubic, Elenă Botez, Lucia Stănescu, Emilia Petrescu, Arta Florescu, Lili Dușescu, Marină Krilovici, Constantă Câmpeanu, Anca de Barbu, Tatiana Roșculeț, Magda György, Zenaida Pally, Agnes Baltsa, Maria Snejina, Ion Dacian, Cornel Fânățeanu, Ion Buzea
Nicolae Brânzeu () [Corola-website/Science/310954_a_312283]
-
Premiul ÎI George Enescu (1934) și cu Premiul I George Enescu (1942), precum și cu Ordinul Meritul Cultural (1968). i-a avut ca prieteni apropiați pe scriitorii Emil Cioran, Radu Gyr, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Dan Botta, Mircea Popa și pe muzicienii George Georgescu și Dimitrie Cuclin. Rezonante corale, Simpozion dedicat profesorului Adrian Demian mai 2010 ISBN 978-606-92466-6-5, Cap XIV pag 83
Nicolae Brânzeu () [Corola-website/Science/310954_a_312283]
-
lucrase cu artiști că Celine Dion și Ștevie Nicks. Cei doi au produs șapte cântece în trei zile, dar care nu au manifestat viitoarea direcție muzicală electronică a albumului. În schimb, Madonna i-a dus creațiile cu Nowels și Leonard muzicianului de muzică electronică William Orbit. Această eră fana Orbit, declarând că iubește „muzica lui ambientală, care reușește să te introducă într-o tranșă”. Albumul a fost înregistrat în patru luni și jumătate în Los Angeles, California în 1997, fiind cea
Ray of Light () [Corola-website/Science/310975_a_312304]
-
MĂ-NSOR" (1961), în colaborare, regia Manole Marcus, solist Coca Andronescu. "BOROBOAȚA IN EXCURSIE" (1962), regia Bob Călinescu. Colecția „Melodii alese de Vasile Veselovski”/ București, Editura Muzicală, 1965). Cărăpănceanu, Ștefan : "Spectacol „Laudă omului”", în „Muzica” no. 9/1980. Cosma, Viorel : "Muzicieni români. Lexicon", Editura Muzicală, 1970. Cosma, Viorel : "„Boema, slăbiciunea mea”", în „Teatrul”, București, 9.IX.1980 Deda, Edmond : "Parada muzicii ușoare romanești", Editura muzicală, 1968 Elian, Edgar : "A IX-a ediție a concursului național de muzică ușoară „Mamaia '74”, în
Vasile Veselovski () [Corola-website/Science/310946_a_312275]
-
George : "Mamaia '66", în „Tribuna”, Cluj, 1.IX.1966. Storin, Aurel : "Vasile Veselovski", în „Informația Bucureștiului”, București, 4.II.1970. Udrescu, Vladimir : "Concursul național de muzică ușoară - Impresii după prima seară", în „Informația Bucureștiului”, București, 25.VII.1974. Cosma, Viorel : "Muzicieni români. Lexicon", Editura Muzicală, 2006.
Vasile Veselovski () [Corola-website/Science/310946_a_312275]
-
care erau și sunt în continuare extrem de violente. În peste 20 de ani de existență formația a lansat 9 albume de studio, un EP și un album live. În 1992 Infernus a înființat formația ; primii dintr-o lungă listă de muzicieni care au colaborat cu formația au fost Hat (vocal) și Goat Pervertor (baterie). În 1993 li s-a alăturat Kjettar (chitară bas). În această formulă Gorgoroth a lansat în aprilie 1993 demo-ul "A Sorcery Written in Blood". În cursul aceluiași
Gorgoroth () [Corola-website/Science/309511_a_310840]
-
-ului "Gorgoroth" lui Gaahl și King ov Hell. Infernus a atacat în justiție această decizie. În locul lui Infernus a venit Teloch, iar în cursul anului 2008 formația a concertat în această formulă în diverse locații. În acest timp Infernus recruta muzicieni pentru a-i înlocui pe Gaahl și King ov Hell în propria versiune a formației. În 2007 s-au alăturat formației Frank Watkins de la Obituary (chitară bas) și Tomas Asklund de la Dissection (baterie); ulterior Frank și-a ales pseudonimul Bøddel
Gorgoroth () [Corola-website/Science/309511_a_310840]
-
Michael Kenji "Mike" Shinoda (n. 11 februarie 1977) este un muzician, producător și artist american. Este cunoscut mai ales ca membru al trupei rock Linkin Park (chitarist/vocalist/pianist). Mike este jumătate japonez, originar din Agoura, California. Tatăl său, Leslie Shinoda (american-japonez) și mama sa, Kim (unguroaica) l-au crescut în
Mike Shinoda () [Corola-website/Science/309565_a_310894]
-
Mike este jumătate japonez, originar din Agoura, California. Tatăl său, Leslie Shinoda (american-japonez) și mama sa, Kim (unguroaica) l-au crescut în suburbia din Los Angeles, Agoura. Mike are un frate mai mic, pe nume Jason. A visat să devină muzician imediat după primul concert adevărat la care a fost (era un concert la care au cântat Anthrax și Public Enemy). A făcut școală primară la Chester W. Nimitz în Huntington Park. După aceea, a început lecții de pian. Mike a
Mike Shinoda () [Corola-website/Science/309565_a_310894]
-
Chester Charles Bennington (n. 20 martie 1976) este un muzician, cantautor și actor american. El este cunoscut mai ales că vocalist principal al formațiilor rock Linkin Park și Dead by Sunrise. Chester este originar din Phoenix, Arizona, dar acum locuiește în Los Angeles. Datorită fratelui său (care este cu 13
Chester Bennington () [Corola-website/Science/309564_a_310893]
-
Mode. Părinții lui s-au despărțit în 1980, când el era încă un copil. A fost abuzat sexual când era copil și a fost dependent de cocaină și metamfetamină că adolescent. A lucrat la "Burger King" înainte de carieră să de muzician. Înainte de a se alătura trupei Linkin Park, Chester a fost vocalist în Grey Daze. A părăsit Grey Daze în 1998, pentru ca ceilalți membri își asumau meritele pentru versurile scrise de el, dar a căutat altă trupa. După ce aproape a renunțat
Chester Bennington () [Corola-website/Science/309564_a_310893]
-
însuși fiicei sale și făcea lucrul acesta cu mare succes, lucrul dovedit și de aplauzele pe care le primea fiica sa la fiecare apariție. Clara era modelul metodelor sale pedagogice de învățare a pianului, metode care i-au făcut pe muzicieni ca Robert Schumann și Hans von Bülow să devină pianiști de concert remarcabili. Totuși metoda sa dură de învățare a pianului nu era în concordanță cu drepturile copilului. Pe de altă parte educația Clarei care ieșea din sfera muzicii a
Clara Schumann () [Corola-website/Science/309687_a_311016]
-
Voinea (bas), Florin Ștefan (tobe). Primii doi membri ai grupului, vor rezista, alături de textierul Florin Dumitrescu, diverselor variații de componență. Inițial repertoriul conținea opt cîntece (Violeta, Țara te vrea prost, Gașca de la bloc, etc)., dar succesul instantaneu îi obligă pe muzicieni să le adăuge altele noi, la scurt timp. Remarcați, primesc imediat oferte de concert (Cluj Napoca, Satu Mare); evoluează în special pe scene de teatru; cântă la Centrul Cultural American și la Institutul Francez din București. În martie 1994 Voinea este înlocuit
Sarmalele Reci () [Corola-website/Science/309695_a_311024]
-
(poreclă: Erly Krauser, n. 19 iulie 1958, Timișoara) este un muzician de etnie germană, fost membru al formației Phoenix. s-a născut într-o familie muzicală, tatăl fiind muzician profesionist, angajat al Filarmonicii Banatul și profesor la liceul de muzică. Mama obișnuia să cânte la pian. Are un frate mai mic
Erlend Krauser () [Corola-website/Science/309724_a_311053]
-
(poreclă: Erly Krauser, n. 19 iulie 1958, Timișoara) este un muzician de etnie germană, fost membru al formației Phoenix. s-a născut într-o familie muzicală, tatăl fiind muzician profesionist, angajat al Filarmonicii Banatul și profesor la liceul de muzică. Mama obișnuia să cânte la pian. Are un frate mai mic, basistul Dieter Krauser. Bunica a fost vară cu actorul Johnny Weissmüller, interpretul personajului Tarzan. Elend Krauser a început
Erlend Krauser () [Corola-website/Science/309724_a_311053]
-
de Zi”, „Pescăruș”, „Bordei”, „Feroviar”, „Cinci Lei”, „Unirea”, la Cazinoul de la Mamaia și Satul de Vacanță din Neptun, în toți acești ani era mult dorit, apreciat și a cântat la numeroase evenimente private, nunți, botezuri și petreceri. Frecvent la „Bursă Muzicienilor” de la Podul Izvor, în ani '60 și '70, Gion alegea instrumentiști, talente necunoscute, capabili să cânte împreună în orchestre ad-hoc, conduse de el însuși. Pe litoral, Gion delecta turiștii de peste hotare. Fluent în franceză și germană, aducea lacrimi în ochii
Gheorghe Ionescu Gion () [Corola-website/Science/309745_a_311074]