5,816 matches
-
ar fi coborîtori din neamul principelui, iar dacă acest neam se stinge, nu mai rămîne nimeni de care să ai a te teme, deoarece ceilalți nu au autoritate față de popor, și după cum înainte de victorie învingătorul nu putea să-și pună nădejdea în ei, tot astfel după victorie, el nu trebuie să teamă de ei. În statele guvernate după exemplul Franței se întîmplă contrariul: adevăr, este ușor să pătrunzi în această țară, cîștigînd de partea ta pe un mare feudal, deoarece există
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Ce popoare i-ar refuza ascultarea? Ce invidie i s-ar împotrivi? Care italian i-ar refuza cinstea ce i se cuvine? Fiecăruia dintre noi, stăpînirea barbară îi este nesuferită. Ilustra dumneavoastră familie să-și ia, așadar, această menire, cu nădejdea și curajul cu care încep toate faptele mari și drepte pentru ca sub stindardul ei patria noastră să fie înălțată și să se adeverească, sub auspiciile ei, cuvintele cunoscute ale lui Petrarca: Virtutea contra furiei Va prinde armele; și lupta va
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și mișcarea armelor. 46 Sergentul a pornit să răspundă cum au stabilit. În acea clipă, Toaibă și Trestie, ca și cum ar fi fost împinși de un arc, au făcut un salt de panteră și țeava autometelor lor s-au sprijinit cu nădejde în coastele patrulei. În același timp, buzele lor au șoptit: „Dacă mișcați, sunteți morți!” Soldații din patrulă nici n-au apucat să întoarcă capul, fiindcă mâini ca niște menghine le-au încleștat ceafa. Îndată sergentul cu ai lui a dezarmat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ce trebuie unei grupe de distrugere, s-a prezentat locotenentului: Domn’ locotenent, suntem gata. Bine, bine, da’ ce caută pușca în mâna prizonierului? Nu vă faceți griji. Îi goală ca o căpățână de cal mort de zece ani. Să tragem nădejde că totul va merge după gândul nostru. Noroc, băieți! Grupul sergentului Cicoare s-a pus în mișcare. Doi cercetași au grăbit, pasul pentru a „mirosi” terenul. Au trecut pârâul printr-un loc potrivit cunoscut de prizonier, continuându-și drumul spre
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Eu am ajuns unde am ajuns și nu mai pot face nimic decât să mă târâi de ici-colo cu mare greu”. În ultima vreme, mergea mai binișor. Folosea doar o cârjă. Hai, flăcăule! Nu te alinta! Fă pași mai cu nădejde! Mâine vei fi prezentat comisiei medicale, care îți va hotărî soarta: înapoi pe front sau... acasă. Toaibă a privit lung la căpitanul doctor și, fără să vrea, a întrebat: Dumneavoastră ce credeți? Nu pot să-ți spun, fiindcă nu am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
s-o răcit ca gheața... În ziua plății din săptămâna ce a urmat, șeful magaziei l-a luat de-o parte: Toadere, șeful gării și cu mine am văzut că tu te ții de treabă și că ești om de nădejde. Ne-am gândit să te punem șeful echipei în care lucrezi. Ei? Ce zici? Știu și eu? Doar aveți șef de tură. De ce să mă puneți pe mine? Apoi aista o călcat strâmb și ne-o adus pagubă. Cum să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vină - cu noi, fără noi - cei mai mulți care vor rămîne din ceasul de acum sau vor veni nu vor Înțelege nimic, iar pe noi nici atît. Cum să Înțeleagă paradoxul de-a lumina iadul cu mîinile În smoală, deschizînd cărărui spre nădejdile din prima zi a lumii? cine a văzut Îngeri În iad, și mai ales sus, acolo, lîngă pupitrul de comandă? Și vom rămîne singuri, neînțeleși, noi cîți vom fi, puțini-mulți ai ceasului de acum. Dar totuși, Îmi spuneam, În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
-i deschidă odăile. Soția lui Lung de asemeni cum o știam deși timpul Îi bîntuise ușile casei și-i luase soțul. Era neschimbată, dar nu datorită unei filozofii anume, adică unui mod de a Întîmpina viața, ci tinereții. Pentru ea nădejdea era egală cu certitudinea, n-avea nici o Îndoială că Lung se va Întoarce teafăr cum a plecat; aștepta zi de zi să se deschidă poarta și să-l audă strigînd-o. Oamenii de aici spun că sînt asemeni copacilor peste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
timp poporul băștinaș a fost îm pied ecat sistematic de a se folosi de bogățiile și izvoarele de câștig ale acestei țări și despoiat în mare parte de vechea sa moștenire ; Dovadă că, cu toate acestea, Bucovinenii nu au pierdut nădejdea, că ceasul mântuirii așteptat cu atâ ta d or și suferință va sosi și că moștenirea lor străbună, tăiată prin granițe nelegiuite se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldov a lu i Ștefan, ei au nutrit vecinic credința că
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
zguduit în temeliile ei, și s-a prăbușit, și toate neamurile încătușate în cuprinsul ei și-au câștigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâi gând al Bucovinei dezrobite se îndreaptă către Regatul României de care întotdeauna am legat nădejdea dezrobirii noastre. Drept aceea, Noi, Congresul general al Bucovinei, întrupând suprema putere a Țării și fiind învestit sing ur c u putere legiuitoare, HOTĂRÂM: Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucov inei în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colaciu și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
1880 la Fălticeni etc. Cărțile respective proveneau în cea mai mare parte din donații, fiind enumerați printre donatori: V. A. U rechia la Galați, Fătu și Mateescu la Bârlad, Fătu și Al. N. Ve rnes cu la Huși. Se exprima nădejdea că exemplele donatorilor cita ți vor fi imitate și de alți profesori și „oameni de bi ne”... Se arăta că în unele localități primăriile dăruiau bibliotecilor colecții întregi din cărți și reviste, biblioteci întregi chiar, se dădeau subvenții iar în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
necesare pentru împrospătarea cu noi volume a rafturilor lor, lucru pe care, parcă, nu îl cred nici astăzi. Iată, însă, că în decembrie 2007, în revista de largă audiență, „Formula As” (nr.799), în pagina în care cititorii își exprimă nădejdea de a fi ajutați de publicul larg, o cititoare, pensionară din învățământ, doamna Hamza Camelia din Tuțcani-Mălușteni-Vaslui scrie negru pe alb: „ne dorim foarte mult să avem o bibliotecă în sat.” Strigătul ei pentru mine spune foarte mult iar comentariile
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Maria N. de la Banca scrie sub Nota: „La noi în țară n u su nt multe femei care scriu”, dar le enumeră pe cele care o făcuse: Carmen Syilva, poeta regină, Matilda Poni, Cornelia din Moldova, Adela Xenopol și Sofia Nădejde. Despre Eufrosina Homoriceanu, dna Secară spunea că nu mai scriu, iar Dora dʹIstria, Iulia Hajdeu amintea că ... plecaseră, ca și Veronica Micle... Promitea să revină scriind despre poetele de la Bârlad: Iosefina Sturdza și Dra VYk. - Dora DʹIstria? M-ar întreba
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
mnitarului: „Așa precum în luptă cu furtuna trăsnetul doboară bradul de pe culmea înaltă, prăbușindu-l în fundul văilor, sʹa dus dintre noi marele suflet al aceluia care a fost Constantin Hamangiu. Intrase cu bine în noul an, cu încredere și cu nădejdii noui. Își înfățișa perspectiva împli nirii visului de peste patruzeci de ani de viață de magistrat, nădăjduia, nădăjduia mereu că marele lui suflet, cu idealurile care-l frământau, va reuși să dureze o nouă așezare instituției pe care a servit-o
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
limba. Azi, Academia Română, Liga pentru unitatea cu ltur ală a tuturor românilor, muzeul trecutului nostru, muzeul artelor,... își așteaptă încă pe marii dăruitori ai prisosurilor lor, pe marii iubitori de înălțare prin jertfă. Închei, stimate și iubite Domnule Președinte, cu nădejdea că darul meu modest, cuprinzând economiile un ei v ieți, întins din toată inima spre frământările idealiste ale Academiei Române, să poată aduce aminte celor mai înlesniți dintre frații noștri, că orice agonisită a vieții, trebuie să se înnobileze prin crearea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
știe? poate ne însingurăm chemând păcate de soartă mânate, ca într-un film regizat prost, cu actori care joacă anost. Singurătatea e grea. Măna febrilă mai caută căldura ce a fost altădată, prin colțuri împrăștiată și ea. Dă-mi, Doamne, nădejde în ultima clipă ce se-nfiripă. în lumina de ceară. * * * Pentru Cati Iordănescu Orice aș face, flacăra este rece! În jur, camerele au înghețat, ferestrele și gardul le-au încorsetat cu un brâu opac, cerul s-a ascuns dincolo de veac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
oameni care-au scăpat, dezvoltînd o idiosincrazie de mult așteptată față de cîștig, pentru că sînt deja bogați, un limbaj și o mișcare filmică noi, cu cît mai puține compromisuri, Încercînd să creeze o breșă În Întunericul de fum al Terminatorilor, singura nădejde a cinefilului din lumea-ntreagă că tornada dezlănțuită de bani va fi Încetinită pînă la obținerea acelui efect de lumină, a acelui echilibru care a existat Între anii ’50 și ’70 Între filmul comercial și filmul de artă. Era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acela: „Acum... s-a dus iubirea. Bărbații trebuie să Învețe să cîștige din ce În ce mai mulți bani, iar femeile să-i cucerească eventual pe cîștigătorii economiei de piață”. Aflăm lucruri triste, eventuale, chiar tragice. Totuși: de ce să-i cucerească eventual? Unde e nădejdea, sutienul? Suspin. Mai ales că „de la o zi la alta se Întîlnesc tot mai rar”. Bănuiesc că-i vorba de femei și bărbați. Nu e bine că se Întîlnesc tot mai rar. Face rău la reîncarnare. CÎntă Doinița, ciupind tandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în fond, nici nu era o binecuvântare propriu-zisă... Darie ridică brusc fruntea și privi agitat în jurul lui. - Acum mi-am adus aminte! exclamă. Mi-am adus aminte de ce mi-am spus la un moment dat, când, turburat de credința și nădejdea lui Zamfira, l-am implorat: "Bless our hearts, Ivan! Save our souls!..." Mi-am spus: dacă ar fi adevărat, dacă Ivan, așa cum este el, paralizat, aproape mut, trăgând să moară într-o margine de drum, dacă Ivan ne poată mântui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ai de gând să îndrugi cine știe ce pătăranie. Te văd după ochi că îți umblă cine știe ce năzdrăvănie prin capul cela afumat. Apoi de asta îl afum mereu, ca să umble prin el - odată cu fumul - și vorbe despre oameni și întâmplări. Că în nădejdea voastră stăm ca muții. Care tot își spun câte ceva măcar prin semne, dacă nu pot grăi. Da’ voi, canci. Atunci dă-i drumul, ce mai aștepți? Măi Dumitre! Tu crezi că vorbele vin așa cât ai bate din palme? Mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fum. De la Regimentul de gardă, unde s-o prezentat, l-o trimis din nou în tranșeu. Ce o mai făcut nenea Jănel acolo, pe front, nu vă pot spune. Dar după multă vreme, când părinții lui nu mai aveau nici o nădejde că băiatul lor se va mai întoarce, s-au trezit cu el în pragul casei...Acum, însă, nu mai era nenea Jănel cel plecat de acasă. Arăta ca un lunatic...Nu se uita la nimeni. Umbla numai cu ochii în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și se vorbea în casa lor. Pentru ei eram un copchil acolo...Ei vorbeau fără să mă bage în seamă... Părinții lui au așteptat multă vreme să se întoarcă băiatul, dar și-au pierdut până la urmă și ultimul strop de nădejde. Moș Toader - taică su - s-o dus și în târg pe la regiment, să afle ce-i cu băiatul lor, dar în zadar. De unde să știe cei de la regiment pe ce drumuri horhăia feciorul lui? ... Se împlinea cam o jumătate de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de moș Dumitru și i-a șoptit: Dumitre! M-am uitat cu mare băgare de seamă la Hliboceanu. Să știi că omul îi trecut prin multe. Așa că să nu duci nici o grijă. De acum înainte avem încă un cărăuș de nădejde. Să nu duc nici o grijă? Abia acum am priceput că trebuie să am mare grijă cum mergi tu cu carul, că de Hliboceanu m-am lămurit înaintea ta. Cum adică să ai grijă cum merg eu cu carul, Dumitre? Păi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fost sărjănt comandant de grupă. Acolo am învățat - a răspuns Vasile Hliboceanu, privind spre zare, a aducere aminte parcă. Dacă îi așa, când vom ajunge în deal, să treci după carul meu, să fii aproape de mine, că ești om de nădejde - a grăit moș Dumitru. Ce va zice moș Pâcu? a întrebat Hliboceanu, cu un zâmbet timid ascuns de mustața neagră. Atunci, cum crezi tu că ar fi mai bine? Eu cred că matale și moș Pâcu să mergeți în față
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pădure. Mitruță băiete, chiar dacă vrei să te lași de cărăușie, ai să ai multă treabă săptămâna asta. Intâi ai să tragi o fuguță în pădure, să vezi cum arată drumul. Vii apoi la mine să-mi spui dacă este vreo nădejde și pe urmă alergi pe la ceilalți cărăuși, să le spui ce am hotărât. Tu, Pâcule, trimite-l la mine pe Iordache aista, să văd ce gânduri are. Cum văd eu, ai cam început să dai ordine, Dumitre - a remarcat Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]