6,003 matches
-
Barça, este un club de fotbal din Barcelona, Spania, care evoluează în Primera División. Fondat în 1899 de un grup de fotbaliști elvețieni, britanici și catalani conduși de Joan Gamper, clubul a devenit un simbol al culturii catalane și al naționalismului catalan, mottoul său fiind prin urmare „Barça este mai mult decât un club” (catalană: " - Més que un club"). Imnul oficial al Barcelonei este „Cant del Barça”, scris de Jaume Picas și Josep Maria Espinàs. Spre deosebire de multe alte cluburi, suporterii dețin
FC Barcelona () [Corola-website/Science/299667_a_300996]
-
și a numit un președinte deschis față de regimul lui Franco. Rivalitatea cu Real Madrid a fost inițiată de către climatul politic din timpul regimului lui Franco. Cum drapelul și limba catalană au fost interzise, FC Barcelona a devenit simbolul unic al naționalismului catalan. Barcelona a început să-și îmbunătățească jocul în anii 1950. Evoluția clubului a fost oprită din prisma intervenției guvernului în achiziționarea lui Alfredo Di Stefano. Conducerea clubului a demisionat în semn de protest față de aranjamentul absurd prin care Barcelona
FC Barcelona () [Corola-website/Science/299667_a_300996]
-
sintagma „prin noi înșine”, care trata cu prioritate capitalul românesc. După opinia național-țărăniștilor, doctrina liberală era însă inaplicabilă vis-a-vis de realitățile românești, întrucât în țară nu existau suficiente cadre, nici capitalul necesar pentru a asigura dezvoltarea economică a țării, iar naționalismul economic al PNL servea în realitate drept paravan la pentru interesele economice ale membrilor acestui partid. Un alt element al concepției economice național-țărăniste era „democratizarea capitalului” - în acest context se susținea necesitatea exploatării bunurilor proprietatea statului de către regii autonome sau
Partidul Național-Țărănesc () [Corola-website/Science/299660_a_300989]
-
latentă a acestuia desfășurându-se până în prezent. În ultima parte a anilor 1980, peisajul politic al URSS era în plină schimbare datorită politicii de "perestroika" întreprinse de Mihail Gorbaciov, care permitea liberalizarea politică la nivel regional. Democratizarea incompletă a permis naționalismului exclusivist să devină cea mai dinamică doctrină politică. Unele minorități naționale s-au opus schimbărilor de clasă politică din Republica Moldova, clasă dominată în perioada sovietică de etnicii ruși. Oficializarea "limbii majorității" și introducerea obligativității alfabetului latin pentru scrierea acesteia a
Conflictul din Transnistria () [Corola-website/Science/299739_a_301068]
-
a extins politica Moscovei de a stabili legături strânse cu India și alte state-cheie neutre. Mișcările de independență din Lumea a Treia a transformat ordinea de după război într-o lume mai pluralistă a Africii și Orientului Mijlociu decolonizat și a naționalismului în creștere din Asia și America Latină. Perioada de după 1956 a fost marcată de eșecuri grave pentru Uniunea Sovietică, începând, mai ales, cu ruptura chino-sovietică. Atunci când, în 1956, la 3 ani după moartea lui Stalin, Hrușciov l-a atacat, Mao l-
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
când toți trei s-au manifestat împotriva regimului comunist. Este vorba despre volumul intitulat "Cioran, Eliade, Ionesco. L'oubli du fascisme", apărut la Paris în 2002 (publicat ulterior și într-o traducere românească). A mai publicat și volumul "Filozofie și naționalism. Paradoxul Noica", apărut la București în 1998. În numeroase recenzii publicate în presa culturală din România autoarea a fost acuzată că ar distorsiona adevărul istoric, pentru a-i denigra pe Eliade și Cioran. Aceștia, totuși, au fost mai mult decât
Alexandra Laignel-Lavastine () [Corola-website/Science/299154_a_300483]
-
91% și Bosnia și Herțegovina cu 83.8%. Locurile cu o concentrație scăzută de religii erau Slovenia 65.4%, Șerbia cu 63.7%, si Croația cu 63.6%. Diferențele religioase dintre sârbii creștini ortodocși, croații catolici, bosniacii musulmani și ascensiunea naționalismului au contribuit la căderea Iugoslaviei în 1991 . La 7 aprilie 1963, statul și-a schimbat denumirea oficială în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia, iar Tito a fost ales președinte pe viață. În R.S.F. Iugoslavia, fiecare republică și provincie avea propria constituție
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
naționaliști bosniaci s-au alăturat forțelor Axei și au atacat sârbii, în timp ce naționaliștii extremiști sârbi s-au implicat în atacuri asupra bosniacilor și croaților. Violențele etnice s-au încheiat doar când partizanii iugoslavi au recâștigat țară la sfârșitul războiului, iar naționalismul promovat în public a fost interzis. Peste tot, pacea a fost menținută numai sub conducerea lui Tito, deși au avut loc proteste naționaliste, dar de obicei acestea au fost reprimate și liderii naționaliști au fost arestați iar unii dintre ei
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
o moștenire care a fost folosită de așa natură încât a condus sistemul decizional într-un impas fără ieșire, cu atat mai mult cu cât conflictul de interese devenise ireconciliabil. Crizele constituționale care au urmat inevitabil au dus la ascensiunea naționalismului în toate republicile: Slovenia și Croația au făcut cereri pentru relații mai slabe în cadrul federației, majoritatea albaneză din Kosovo a cerut statut de republică, Șerbia, dimpotrivă, a solicitat absolutul, nu doar dominația relativă asupra Iugoslaviei. În plus, obiectivul croaților pentru
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
celor patru Evanghelii" nu a fost niciodată început. Știm că eroul cărții ar fi fost Jean Froment, militar antimilitarist, conștient de necesitatea dezarmării mondiale pentru asigurarea păcii și bunăstării oamenilor. Idealul lui este crearea unei republici universale prin victoria contra naționalismului și a militarismului. În încercarea de a-și ameliora situația materială, Émile Zola a încercat să își adapteze teatral romanele. La sfârșitul secolului al XIX-lea, un succes pe scena pariziană aducea instantaneu bunăstarea și celebritatea. Zola însă este atras
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
la un miting ținut în fața studenților greviști, își începe discursul cu cuvintele " Înainte de a fi comunist, sunt român". Aceste cuvinte nu vor fi convenind colegilor de partid, care l-au catalogat ca fiind naționalist. În 1948, va fi acuzat de naționalism burghez și de șovinism și va fi arestat. Sub arest, va fi vizitat de Iosif Rangheț, Alexandru Drăghici, Teohari Georgescu și ocazional de Gheorghe Gheorghiu-Dej. A fost acuzat de asemenea de colaborare cu Siguranța Statului în perioada interbelică. În același
Lucrețiu Pătrășcanu () [Corola-website/Science/299906_a_301235]
-
dezvoltat între diferite puteri europene în urma înfrângerii Franței și a formării statului german sub conducerea lui Otto von Bismarck în 1871. reprezintă o problemă complicată; sunt mulți, factorii politici care au condus la război. Cei mai importanți pot fi considerați: naționalismul, disputele anterioare nerezolvate, sistemul de alianțe, guvernarea fragmentară, întârzieri și neînțelegeri în comunicația diplomatică, cursa înarmărilor, etc. Cauza principală a primului război mondial a fost refuzul imperiilor de a acorda populațiilor lor dreptul la auto-determinare. Bosnia a fost anexată de către
Cauzele Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/299912_a_301241]
-
România. Planul lui Czartoryski a părut să fie posibil de realizat în timpul revoluțiilor naționale din 1848 - 1849, dar a fost împiedicat pe lipsa de sprijin al țărilor occidentale, de intransigența maghiarilor fața de cehi, slovaci și români precum și de creșterea naționalismului german. Totuși, străduințele lui au constituit o legătură vie între prototipul de federație din vremea lui Władysław Jagiełło și programul federativ - prometeist a lui Józef Piłsudski, program pe care acesta spera să-l poată înfăptui după încheierea primului război mondial
Międzymorze () [Corola-website/Science/299328_a_300657]
-
schimb, Ilyinski, condamnat pe nedrept pentru paricid, fire sangvină și veselă chiar și în condițiile cele mai vitrege, servește drept model pentru personajul Dmitri din "Frații Karamazov". Cu nobilii polonezi are relații foarte bune la început, dar divergențele cauzate de naționalismul său exacerbat îi îndepărtează de el. Într-adevăr, în mod paradoxal, în ciuda pedepsei nejustificat de grele, Dostoievski dezvoltă, în timpul anilor detenției, o iubire necondiționată, irațională pentru Rusia, dar mai ales pentru poporul rus. Conform scriitorului, acest proces de « reconvertire » la
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Ludovic-Filip a fost demis în revoluțiile de la 1848 și a fugit în exil în Anglia. Prima vizită a Victoriei în Irlanda în 1849 a fost un succes public dar nu a avut nici un impact de durată sau efect asupra creșterii naționalismului irlandez. Prim-Ministrul Russell, deși Whig, nu a fost favorizat de către regină. Ea a considerat ca ofensator în special pe ministrul de externe, Lordul Palmerston, care de multe ori a acționat fără consultarea Cabinetului, a Prim-Ministrului, sau a Reginei
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
colonială, a atins apogeul în timpul Reginei Victoria (1837 - 1901), contemporană lui Joyce. Supuși proastei administrații a britanicilor, exploatați și dezrădăcinați în mod forțat de propria cultură, irlandezii au început să nutrească sentimente anti-engleze și s-au dedicat unei forme de naționalism inaugurate în 1858, fenianismul. Sub influența ideilor romantice, fenienii visau la o republică irlandeză independentă și acceptau chiar violența ca mod de acțiune. Climatul politic tensionat al țării a degenerat în acte de terorism înspăimântătoare: de exemplu, în 1882, noul
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
chiar violența ca mod de acțiune. Climatul politic tensionat al țării a degenerat în acte de terorism înspăimântătoare: de exemplu, în 1882, noul secretar-șef al Irlandei a fost înjunghiat, iar o familie întreagă a fost măcelărită. Un altfel de naționalism, mai puțin radical, dar nu neapărat antagonic, s-a cristalizat în jurul lui Charles Stewart Parnell, o figură politică remarcabilă, pe care însuși primul-ministru al Marii Britanii, William Gladstone, l-a descris în termeni superlativi. Primii ani din viața lui James Joyce
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
trăsătură inerentă și spontană a omului (Bloom). Fiecare din cei doi protagoniști se confruntă la un moment dat cu personaje antitetice: lui Stephen i se opune brutalul și crudul Mulligan, iar Bloom își apără principiile pașnice în fața „Cetățeanului” orbit de naționalism. Chiar și Molly Bloom găsește forța de a se opune senzualității lipsite de simțăminte a lui Boylan, întorcându-se astfel cu gândul la soțul ei și la momentul cererii în căsătorie. Din acest punct de vedere, cartea poate fi considerată
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
cu vizita pe care zeița Atena i-a făcut-o lui Telemah la începutul "Odiseei", sub deghizarea unei alte măști a senectuții, bătrânul Mentor, însă conform altor interpretări, ea poate fi comparată și cu Kathleen Ní Houlihan, o emblemă a naționalismului irlandez, o femeie în vârstă și săracă care îi îndeamnă pe tineri să lupte pentru eliberarea Irlandei. „Emisară venind din tainica dimineață”, lăptăreasa este numită „fruntea mătăsoasă a turmelor” ("Silk of the kine") și „sărmană femeie bătrână” ("The poor old
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
lui James Joyce a fost supusă unor sisteme de interpretare filozofice sau psihologice specifice secolului al XX-lea, precum structuralismul, post-structuralismul și deconstrucția, psihanaliza, feminismul și post-colonialismul. Lor li se adaugă interpretări legate de poziționarea lui Joyce față de teme ca naționalismul sau catolicismul. Principala arenă de dezbatere este publicația academică periodică "James Joyce Quarterly" înființată în 1963 de Universitatea din Tulsa. O contribuție importantă a avut și revista franceză de avangardă "Tel Quel" care a înaintat prima exegeză fățis structuralistă a
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
noua sa operă "Cosi fan tutte". Pe măsură ce muzica lui Mozart devenea tot mai populară de-a lungul anilor, muzica lui Salieri era uitată; imputări ulterioare au câștigat credibilitate și au întinat reputația lui Salieri. La începutul secolului al XIX-lea naționalismul crescând a dat naștere unei tendințe de a transfigura geniul austriac al lui Mozart în timp ce italianului Salieri i s-a atribuit rolul rivalului său diabolic. "Singspiel Szenen aus Mozarts Leben LoWV28" (1832) a lui Albert Lortzing folosește clișeul intrigantului Salieri
Antonio Salieri () [Corola-website/Science/298766_a_300095]
-
în special în regiunea , Manitoba, Canada, localitate poreclită de atunci . Circa 15.000 de oameni au emigrat, dintr-o populație totală de 70.000. Conștiința națională a apărut în prima jumătate a secolului al XIX-lea, inspirată fiind de ideile naționalismului romantic din Europa continentală. O mișcare pentru independența Islandei a început să se formeze în anii 1850 sub conducerea lui , pe baza naționalismului islandez incipient inspirat de "" și de alți intelectuali islandezi cu studii în Danemarca. În 1874, Danemarca a
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
000. Conștiința națională a apărut în prima jumătate a secolului al XIX-lea, inspirată fiind de ideile naționalismului romantic din Europa continentală. O mișcare pentru independența Islandei a început să se formeze în anii 1850 sub conducerea lui , pe baza naționalismului islandez incipient inspirat de "" și de alți intelectuali islandezi cu studii în Danemarca. În 1874, Danemarca a acordat Islandei o constituție și o autonomie limitată. Autonomia a fost extinsă în 1904, iar a fost primul care a îndeplinit funcția de
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
orice altă țară. Ea are și cea mai mare rată de publicare a cărților și revistelor, și circa 10% din locuitori ajung să publice o carte în timpul vieții. Redarea distinctivă a peisajului islandez de către pictorii autohtoni poate fi pusă în legătură cu naționalismul și cu mișcarea pentru autonomie și independență, foarte activă pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Pictura islandeză contemporană este de regulă considerată a fi început cu operele lui care, după o pregătire formală în domeniul artelor plastice primită în anii 1890s
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
sportul cel mai popular al țării, care este folosit adesea ca simbol de unitate și mândrie. Mai recent, alte simboluri au devenit o sursă de mândrie: campania publicitară „Eu sunt canadian” a concernului Molson a reușit să lege ideea de naționalism de o marcă internă de bere. În mod ironic, după un timp de la lansarea reclamei, firma Molson a fost cumpărată de compania americană Coors.
Canada () [Corola-website/Science/297759_a_299088]