5,767 matches
-
oricine. Solomon Cohn a intrat în apă, s-a îndepărtat de mal, dar, neștiind să înoate, a fost luat de curent și tîrît la fund. Un amănunt tragic: Solomon Cohn, logodit de curînd, se cununase civil cu trei ore înainte de nenorocire. La aflarea groaznicei vești, logodnica a suferit un șoc nervos.” Despre corbi La noi, corbul e atestat mai întîi în Psaltirea Scheiană și în Psaltirea Hurmuzaki. Aș remarca însă că, în textele religioase, el nu e terifiant. „Corbii pe Ilie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
n. m.) n-am înțeles niciodată - preciza Iorga - să ținem un public lîngă noi prin cîte un scandal, prin cîte o bolborosire de vorbe groase sau cîte o strecurare de insinuații de fiecare zi; pentru așa ceva este desigur, este, din nenorocire, un public, publicul indiferent pentru cinste și dreptate, care se adună în jurul luptătorilor cum s-ar aduna în jurul atleților de circ sau al cocoșilor duelanți, pentru a însemna și judeca valoarea fiecărei lovituri, fiecărei mușcături a pliscurilor ascuțite, dar de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în Scrieri, 41, Volum îngrijit de Mitzura Arghezi și Traian Radu, Ed. Minerva, 1998, p. 258. 10. Loc. cit., p. 130-131. De acord cu Petre Pandrea (care își semnase opinia cu numele lui Petru Marcu-Balș), Ralea adăuga că „Alături de această nenorocire există o alta mai adîncă: absența totală de reacțiune a opiniei publice la orice rău, răbdarea pasivă 202 Constantin Călin a unui popor pînă mai ieri iobag (articolul său e din 1928 - n.n.) care primește orice abuz”. 11. Mémoire,Les
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui Balș era. În același an, datorită unei drame familiare, pe care Iurașcu o ținea încuiată în inimă, cu multe lăcăți, a călugărit-o pe Fevronia, la mănăstirea Agafton 63. Fata avea 16 ani. La sfîrșitul anului 1834, o mare nenorocire s-a abătut asupra familiei lui Vasile Iurașcu. A treia zi din sărbătorile Crăciunului (27 decembrie), chiar de dimineață, soția sa pleca din Bănești, grăbind trăsura, ca să ajungă mai repede acasă, la Sarafinești. Dar, înainte de a trece Siretul, prin Vadul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
scumpa mea mamă, dacă sărăcia este o rușine. Bunicii și străbunicii noștri au fost oameni foarte bogați și chiar părinții noștri n-au fost săraci și nu pot roși c-au pierdut vreunul averea în vînt, ci numai în urma multor nenorociri... familia noastră era ca un exemplu, între proprietarii din Botoșani"5. Poetul Eminescu numai în două ocazii s-a lăsat condus de aceleași aere aristocratice, dar se va arăta în continuare în acele ocazii nu era conștient și, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
stîlp eu stam în lună! Ultima strofă arată situația din 1872. Vocativele din ea amintesc, cu tristețe, acele mo mente fericite, pierdute pentru totdeauna. Triste țea lui atinge paroxismul, la presimțirea foarte lucidă că se apropie, cu pași mari, două nenorociri inevitabile: vînzarea Ipoteștiului și înstrăinarea cimitirului, cu tot cu mormîntul Casandrei. Aici se simte nevoia unei paranteze. La 5 ianuarie 1871, Gh. Eminovici a făcut cu ginerele său, Ion Drogli, o tranzacție dotală, cum că el îi dă Aglaiei 2.000 de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
la minte, dar am aflat că ar fi paralizat la o mînă și un picior. Doi medici de aici, care cunosc bine pe Mihai, ar dori să știe gradul paralizării și la care mînă și picior s-a aflat această nenorocire"262. În răspunsul din 14/26 martie 1884, Maiorescu a început cu o justificată mustrare, care mu se cuvenea întru totul și la adresa Harietei: "Dați-mi voie a vă spune că m-am mirat, cum de nu m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și cenușă trei sute zece case și lăsînd fără adăpost vreo două mii de familii. În timpul acelui incendiu, Eminescu era internat în spitalul Sf. Spiridon, așa că relatările Henriettei, din 4 iunie 1887, către Cornelia Emilian, n-au fost corecte: "Cea mai mare nenorocire. Totul scosesem din casă, numai patul cu nenorocitul meu frate rămăsese, la care pierdusem tot curajul ce puteam face cu el, care este într-o slăbiciune de nu se mai poate rădica singur. Însă bunul Dzeu a știut cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Max Beckmann le-au înregistrat, dar era modelat dintr-o altă fibră. Ascunsă ferm într-un colț înverzit de pădure din Maine, era aproape ca și cum războiul și urmările lui brutale ar fi trecut pe lângă ea. Durerea ei (ăbdătoare corespundea acelor nenorociri care tot reînviau în istorie. Pe măsură ce vocea și viziunea ei asupra vieții se împleteau din ce în ce mai mult cu cele ale lui Hadrian ea își îndepărta privirea de la evenimentele înfricoșătoare accelerate de naziști și de alți fasciști și o îndrepta spre un
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
umane, demonstrând că oricine sfidează societatea va fi distrus de aceasta. Oameni influenți conduc această societate, dar simultan aceștia sunt prezentați ca fiind devorați de disputa religioasă a Reformei. Individualismul lor robust și opoziția înverșunată față de ipocrizia religioasă le sporește nenorocirea. Personajele principale din Piatra filozofală sunt Zenon (date fictive 1510-1569) și vărul său Henri-Maximilian, un mercenar învățat. Zenon este o minune a științei, educat în Țările de Jos într-o perioadă cînd protestanții de acolo erau conduși de spanioli și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de delir stă la gaza constituirii celor mai acute sentimente de frustrare, deoarece în divizii în cauză își formează convingerea că nu sunt capabili de nimic, că nu sunt necesari familiei și societății, sau că sunt vinovați de nereușitele (eventual nenorocirile) membrilor familiilor lor. Învinovățindu-se în mod exagerat pentru o serie de greșeli comise în trecutul lor, — în general minore, sau în legătură cu care nu sunt în realitate vinovați, — astfel de persoane cer insistent să li se aplice pedeapsa cuvenită, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
timpul prezent, ele fiind relative în perspectiva timpului, a dezvoltării științei, a posibilităților de cunoaștere și de rezolvare a problemelor către om. Există, însă, și cazuri când aria acestor semnificații devine, mult mai largă, cum ar fi, de exemplu, acele nenorociri neașteptate, molime, războaie, cutremure etc.) care poartă, aceeași semnificație pentru toți membrii societății, și care se repercutează aproape în același mod și grad asupra tuturor (împiedicând realizarea bunăstării și a fericirii). N. Sillamy, Dictionnaire de la psychologie, 1965, Larousse, Paris. Asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sau accidental. Așezată în plasa imensă a unor fărădelegi bine puse la punct, victima își vede fiecare acțiune supravegheată, spionată de mii de priviri clandestine; o aceeași mînă nevăzută i-a luat în posesie destinul și-1 conduce irevocabil spre nenorocire... Coerența și logica delirului paranoic se intersectează aici cu acea coerență și logică a discursului mitologic. Analiza sociologică și observația psihiatrică tind să se confunde. Și nu are importanță, în acest caz, care dintre cele două interpretări este luată în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
față de activitățile mercantile și față de corolarele lor inevitabile, care sînt luxul, gusturile somptuoase, bogăția ostentativă, "în afară de monede, decretează el, aurul și argintul sînt interzise". Același lucru apare și la autorul Fericirii la țară, pentru care luxul e "cauza necesară" a nenorocirii într-un imperiu: "despuind poporul", luxul îi amețește chiar și pe cei care pot rezista ispitei sale, distrugînd raportul dintre dorințele lor și posibilitatea de a le satisface". In această privință, e suficient să-1 ascultăm pe Rousseau, care i-a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
acestei neîncrederi: orice putere temporară îi apare ca fiind machiavelică: nici una nu poate evita violența, disprețul față de normele elementare ale moralei; întotdeauna, în acest caz, voința de putere constituie o amenințare continuă la adresa oamenilor și a cerințelor conștiinței lor. "Ce nenorocire ar fi pentru principi, spune Maistre, dacă ar avea puteri depline!"... De aici și necesitatea ca o "putere spirituală" să fie deasupra suveranității vremelnice, astfel s-o contrabalanseze, s-o limiteze și s-o controleze, s-o facă, în cele
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
demnă de toată prețuirea. Ca și alți contemporani ai săi însă stimulați în efortul lor de cele mai umaniste intenții ea a supraapreciat posibilitățile educației în viața societății. Pentru Maria Montessori rezolvarea problemelor sociale depindea de educația copilului întrucît toate nenorocirile oamenilor se datoresc constrîngerii la care adultul a supus copilul (17, p. 355). După cum nu se poate susține că relele sociale se datoresc, în primul rînd, educației fie ea întemeiată și pe violență tot așa nu se poate spera la
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
aduc aminte că într-o seară, la Kandy, după o cină cu felul tradițional curry și un dans pe ritm de tobe Magul Bera, i-am declarat însoțitoarei mele că eram "îndrăgostit de lume". Bineînțeles, nu uitam de lipsuri și nenorociri, de asupriri și de lipsa de înțelegere, de deliruri și de neputințe; dimpotrivă, toate acestea îmi întăreau preocuparea și dorința de a contribui la depășirea "epocii de fier planetare". Cultura noastră de europeni începea să capete o dimensiune planetară. Mă
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
planetară. Cea dintîi se provincializează în sînul celei de-a doua. Această conștiință europeană nu este vlăstarul prosperității europene, și nu mizează cu precădere pe înflorirea economiei europene în lume. Ea s-a născut în mine din ceea ce Patocka numește "nenorocirea căderii", "din punctul de vedere ultim al acestei situații în care sîntem pîndiți de obscuritate". Ea ne îndeamnă să gîndim Europa și să reflectăm la comunitatea de destin care ne leagă înainte de a întrevedea o comunitate de țeluri. * De cînd
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
oamenii de cultură nu numai că au devenit lucizi prin experiența trăită a unui sistem care îi orbea pe colegii lor occidentali; ei au aprofundat de asemenea cultura proprie. În vreme ce literatura și gîndirea din Vestul postbelic dădeau seama doar de nenorocirile individuale și de cele ale prosperității, experiența suferinței, a încercărilor, a minciunii a dat literaturii și gîndirii (deseori clandestine) din aceste țări, și mai ales din Rusia, centrul Tragediei Lumii, o pro-funzime de negăsit în lumea confortabilă și consumeristă a
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
disperată ("Doamne, clama G. Lazăr, până când anii blestemului?"), însă istoricul a știut să vadă, dincolo de clipă, efectul regenerator al suferinței. "Ba nu, vremea pieirii nu ne-a venit, citim în Arhiva românească, sângele nostru este tânăr, pentru că este înnoit prin nenorociri." Era numai nevoie de o nouă solidaritate, de stimularea voinței spre mai bine, de un apel insistent și reconfortant la valorile strămoșești puse în acord cu dreapta judecată. "Să ne ținem de limba, de istoria noastră, cum se ține un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
deschis în cartea despre voievodul primei noastre uniri politice. Chiar și I. Tăutu socotea, cu un sfert de secol în urmă, că "trebuie să mai pătimim" pentru a învăța din suferința comună. În același timp, Asachi sesiza consensual că "numai nenorocirea cea aspră ne face frați", înlesnind realizarea unei dorințe colective. Secolul XIX manifestă un interes aparte pentru valorificarea metafizică a suferinței. De la Bălcescu la Hasdeu, de la Kogălniceanu la Xenopol, preocuparea e continuă, cu nuanțe asupra cărora nu putem insista aici
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fi inutil să le evocăm în acest cadru, menit a sublinia numai funcția avertizantă pe care istoria trebuie să o împlinească mereu, alături de misiunea ei cognitivă. Filosofii n-au rămas nici ei sensibili la pedagogia faptelor consemnate de istorie. În nenorocire, adică în experiență, nu în cuvânt, identifica un gânditor din vechime șansa de îndreptare a celui neînțelept. Dar și cuvântul comportă, fără îndoială, un rost: acela de a înlesni explicația, comunicarea, dialogul. Căci el înseamnă reuniunea în spirit, comunitate de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
continuității românești. Între acestea, e și o petiție prin care sătenii români din Sânpetru își revendicau la 1336 pământurile astfel: "Acest teritoriu, în posesia strămoșilor lor și a lor înșiși de peste o mie de ani, apărat și salvat de multe nenorociri cu sângele lor, trebuie să revină în stăpânirea satului românilor căruia i-a aparținut întotdeauna, după cum arată așezarea și documentele publice". Reproducând acest pasaj, autorul se întreabă, la urmă, cu bun temei: "Ce-am putea să adăugăm la aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Studenții vor avea dreptul de a se întruni cu părinții lor, ca la club, în stabilimentele școlare: în timpul acestor reuniuni, în zilele de sărbătoare, profesorii vor face conferințe așazise libere asupra raporturilor oamenilor între ei, asupra legilor de imitație, asupra nenorocirilor cauzate prin concurența nelimitată, în fine asupra filozofiei noilor teorii, necunoscute încă lumii. Vom face din aceste teorii o dogmă și ne vom servi de ea pentru a aduce oamenii la credința noastră. Când voi termina expunerea programului nostru de
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
se dedau ei se transformă în brute sub influența alcoolului. Oamenii, repet încă o dată, nu ascultă orbește decât de o mână tare, completamente independentă de ei, mână în care ei simt o sabie pentru apărarea lor și un sprijin contra nenorocirilor sociale. Ce nevoie au ei să vadă în regele lor un suflet îngeresc? Ei trebuie să vadă în el personificarea forței și a puterii. Guvernul care va lua locul guvernelor astăzi existente, care își duc existența în mijlocul societăților demoralizate de
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]