6,675 matches
-
pomană”, cu atât mai mult cu cât rromii căldărari din zonă dovedesc o perfectă cunoaștere a limbii române ? De-a lungul timpului petrecut pe teren, preocuparea mea pentru această practică a covoarelor a devenit, îndrăznesc să o spun, aproape o obsesie, atât de mult mă intriga prezența acestor obiecte în interiorul ritualului. Am primit de mai multe ori răspunsul „facem haram”, mai ales din partea femeilor rrome, bărbații fiind mai rezervați sau neștiind ce să răspundă la întrebare, într-atât de firească li
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cei care anticipau direcția pe care o va lua în numai câțiva ani. Să-i dăm deci cuvântul lui Ceaușescu, cu ocazia plenarei CC al PCR din octombrie 1968: În cadrul societății noastre pot exista persoane ostile socialismului, elemente pe care obsesia privilegiilor pierdute le-a împiedicat să înțeleagă mersul dezvoltării sociale. De asemenea, în conștiința unor oameni mai dăinuie reziduuri ale mentalităților burgheze, ale unor teorii și principii idealiste, retrograde, moștenite de la vechea societate. Continuă să pătrundă totodată, într-o formă
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cele mai importante, fără acordul explicit al tuturor statelor lumii (Ceaușescu: 1988, 275-307; Popescu în Mitran, Lotreanu: 1977; Șerbănescu: 1974a, 2-3; Șerbănescu: 1975, 7-8; vezi și Malița: 1970, 193-214; "România socialistă..." în Lumea, nr. 20: 1975, 2-3; Șerbănescu: 1974b, 2-5). Obsesia egalitară internațională a leninismului romantic deriva din însăși condiția RSR ca stat de rangul doi în plan global, a cărei surmontare se încerca, pe lângă celelalte mijloace pe care le-am întâlnit până acum diferite tipuri de mobilizare națională în vederea creșterii
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mă pricepeam eu la acea meserie (o dată eram să-mi și tai degetele la ferăstrăul cu care se lucra acolo), dar țin minte că era un meșter foarte cumsecade, Îmi arăta de 10 ori cum să fac o treabă... Aveam obsesia mâncării, tot timpul mă gândeam la mâncare... Tot timpul erați flămând... Tot timpul eram flămând. Cum să vă spun... era așa, ceva, nici nu puteai să te gândești la altceva. Când terminai treaba, o lucrare, trebuia să duci acea lucrare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și relaxare, cu sunete mistice și cântece interpretate în bisericile oricăror religii din întreaga lume, constituie vindecarea conștiinței umane, esență de rosicrucianism știință și ocultism. Doctrina secretă a lui Isus316 este de rugăciune prin cântec într-un ritual bine definit. Obsesiile și posesiile, ducând la tulburări ale corpului și spiritului, își datorează vindecarea tocmai prin participarea la misterele și tainele bisericii, păstrătoare a unora dintre cele mai importante din învățăturile secrete. Dar cel mai alegoric și de seamă mister este cel
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
izbuti să extragă din imperfecta amintire Trilul Diavolului; și alte exemple asemănătoare sunt cuprinse în eseul lui Borges 374, el însuși un scriitor ale cărui taine par desprinse din ireal. Edgar Allan Poe și tenebrele sale, Kafka, Faulkner, Borges cu obsesia oglinzilor și a dedublării și mulți, mulți alți scriitori, au conceput sau li s-au năzărit lucruri și lumi ciudate pe care apoi le-au plăsmuit în opere literare. Unii au fost considerați utopici; mai demult minunile îi catalogau drept
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de fericire. Apoi totul în urmărirea ei, a iubitei se năruie în întuneric. Monștrii, el însuși devenit unul, colindă, ocnași ai străfundurilor. Totul în jur devine mânie și dispreț. Orice început are și sfârșit. Neplăcut e apusul. Și prezicerea lui. Obsesie îngrozitoare a unui real ce devine act morbid și boala se recunoaște la urmă în realitate. Cum să nu te zbați ca "umbrele" ce "fugeau țipând și desenând prin văzduh cercuri fatale, ca păsările când simt apropierea furtunii"? Pentru un
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
îl mângâie. Oare cât a căutat omul din poet mângâierea? " În ochii tăi îmi spăl întâi privirea/ Și apoi/ Privesc cerul". Poetul nu reușea să fie fericit, decât prin imaginație, respirând ispitele 384. Lumea urbană nu-i era inspirația, ci obsesia, obsesia a ceea ce n-avea să vină din cauza clară a pierderii purității cosmice în minciuna terestră. "Imn, templu, sărbătoare / Se roagă, cine, oare?". Ce minune a creierului făcut anume să iubească și destinat suferinței aduce hârtiei aceste versuri: "M-afund
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mângâie. Oare cât a căutat omul din poet mângâierea? " În ochii tăi îmi spăl întâi privirea/ Și apoi/ Privesc cerul". Poetul nu reușea să fie fericit, decât prin imaginație, respirând ispitele 384. Lumea urbană nu-i era inspirația, ci obsesia, obsesia a ceea ce n-avea să vină din cauza clară a pierderii purității cosmice în minciuna terestră. "Imn, templu, sărbătoare / Se roagă, cine, oare?". Ce minune a creierului făcut anume să iubească și destinat suferinței aduce hârtiei aceste versuri: "M-afund în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de-a fi iubit. Contrar acestei tipologii prea des, de fapt, întâlnite refugiul nostru s-a dovedit a fi în poesie. Aici am găsit soluția și exprimarea cea dreaptă, sfințenia și umilința, consolarea împotriva îndobitocirii, frigului și grijilor, a hidoșeniei obsesiilor de care încă nu putem scăpa, nici prin muncă, nici prin speranță, decât printr-o integrare perpetuă în artă. Arta fiind calea noastră spre cunoașterea lui Dumnezeu, o nostalgie, un dor de Dumnezeu, cum spune Kandiansky, să înțelegem de ce poeții
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
contra timpului. Este evident că o astfel de cursă este totodată o înfrângere în stăpânirea spațiului, deoarece, una dintre cele mai mari preocupări este să se ajungă la parcurgerea unei distanțe cât mai mari într-un timp cât mai scurt. Obsesia sa de a concepe automobile, trenuri, avioane și rachete din ce în ce mai rapide este o dovadă evidentă a acestui fapt. Cu siguranță că el va ajunge într-o zi să se deplaseze cu viteze vertiginoase și că el va reuși să exercite
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
adâncă în imensitatea vieții? Și toate astea pentru că oamenii confundă imaginația cu reveria. Imaginația creativă diferă de fanteziile sortite să satisfacă individul. Einstein spunea că imaginația este avanpremiera atracțiilor viitoare. În niciun caz nu ne putem elibera prin gândire de obsesii, de imaginație și construcțiile tranzitorii ale spiritului nostru. Prin meditație nu avem cum să ne desprindem de natura umană ce ne-a fost hărăzită. Și nu toate greșelile noastre sunt păcate ci experiențe dătătoare de adevăr care să ne apropie
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în procesele patologice mentale există și psihozele halucinatorii care pot apare și sub efectul drogurilor, cei care le folosesc nemaiputând să-și controleze impresiile ce năvălesc din subconștientul lor. Altfel spus, ei se lasă copleșiți de frică, angoasă și de obsesii inconștiente care, în majoritatea cazurilor, rezultă dintr-un exagerat de mare complex de persecuție. Este foarte evident că toate formele de halucinații pe care le-am considerat nu au nici o legătură cu impresiile psihice pe care un mistic le poate
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sau consemnat în colivii de aur. Contrar acestei tipologii prea des întâlnite refugiul nostru s-a dovedit a fi în poesie. Aici am găsit soluția și exprimarea cea dreaptă, sfințenia și umilința, consolarea împotriva îndobitocirii, frigului și grijilor, a hidoșeniei obsesiilor de care încă nu putem scăpa, nici prin muncă, nici prin speranță, decât printr-o integrare perpetuă în artă. Arta fiind calea noastră spre cunoașterea lui Dumnezeu, o nostalgie, un dor de Dumnezeu, cum spune Kandiansky, să înțelegem de ce poeții
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sa. Psihozele halucinatorii se întâlnesc la indivizi care, datorită unor tulburări psihice foarte importante sau sub efectul anumitor droguri, nu ajung să-și controleze diversele impresii ce năvălesc din subconștientul lor. Ei se lasă copleșiți de frică, angoasă și de obsesii inconștiente care, în majoritatea cazurilor, rezultă dintr-un exagerat de mare complex de persecuție. Atunci când psihozele nu sunt consecințe ale unor insuficiențe psihice ireversibile, singurul mijloc de vindecare a persoanelor în cauză este de a le aduce în mod progresiv
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ca rezultat al verdictului Curții Supreme În cazul Brown contra Ministerul Educației. Chiar când era pe punctul de a urma o școală mai bună, rușii au lansat satelitul Sputnik În 1957 și guvernul Statelor Unite a Început să fie urmărit de obsesia educării tinerilor ca savanți și ingineri, curent intensificat și de angajamentul președintelui John F. Kennedy pentru cauza programului spațial uman. Când Kennedy a vorbit despre trimiterea unui om pe Lună, Shirley Ann Jackson se număra printre milioanele de tineri americani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
termen pe care Iorga îl folosea la modul disprețuitor pentru antisemitismul lui Cuza) inacceptabilă. Cuza era total diferit de Iorga mai ales în privința chestiunii evreiești. În cazul lui Cuza, nu exista nici o ambiguitate sau etichetare în privința antisemitismului, acesta constituind o obsesie pentru el. Profesor de Economie politică la Universitatea din Iași, cu studii la Dresda și Bruxelles, Cuza era și el junimist. Deși exclus din partid din cauza excesivului său antisemitism, a continuat să facă parte din cercurile intelectuale ale Iașului. Iorga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
speranțele nutrite o dată cu nașterea României Mari se spulberaseră deja prin 1937. Ele au fost înlocuite de isteria "mărșăluirii", care constituia ultima picătură a unei chestiuni evreiești extrem de grave. Forțe puternice dinăuntru și din afară au transformat problema aceasta într-o obsesie națională, fără să ofere nici o soluție constructivă (ca să nu mai vorbim despre aspectul uman). Citîndu-l pe statisticianul evreu A. Rupin, Iorga scria că în România se aflau peste 800.000 de evrei, majoritatea acestora (75%, după părerea lui Iorga) fiind
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
care să-i conducă. Dar "dacă un popor este permanent stigmatizat ca fiind inferior, e de mirare faptul că eșuează?"102. Apoi, Uniunea Sovietică a atacat Finlanda. Odată cu acest lucru, a fost adusă pe tapet o dilemă care constituie o obsesie pentru orice națiune mică. "Ar trebui să acționeze ca Hacha sau ca Mannerheim!"103. Iorga stabilise cu mult timp în urmă răspunsul. Finlanda constituia pentru el un exemplu. "Simțindu-se amenințată de imperialismul sovietic, care merge pe urmele imperialismului țarist
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Zgomot, da, muzică, nu. Admir drama muzicală, complexă și esențialmente tăcută a baletului, dar opera îmi repugnă. Clement îmi spunea că asta e o manifestare de invidie. Trebuie să recunosc că-l invidiez pe Wagner. Teatrul e un lăcaș de obsesii. Nu e un dulce tărâm al visurilor. Șomaj, sărăcie, deziluzii, cumplită nehotărâre (să mă apuc acum de asta și s-o pierd mai târziu pe cealaltă?), realitate pisată care ți se aruncă în obraz; și, aidoma ca în viața de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
apuc acum de asta și s-o pierd mai târziu pe cealaltă?), realitate pisată care ți se aruncă în obraz; și, aidoma ca în viața de familie, descoperi curând limitele înguste ale sufletului omenesc. Cu toate acestea, teatrul gravitează în jurul obsesiei. Toți dramaturgii și regizorii buni și majoritatea (nu chiar totalitatea) actorilor sunt oameni obsedați. Numai genii ca Shakespeare au putut să ascundă acest fapt sau să-l sublimeze într-o notă de spiritualitate. Și obsesia te împinge la muncă grea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
toate acestea, teatrul gravitează în jurul obsesiei. Toți dramaturgii și regizorii buni și majoritatea (nu chiar totalitatea) actorilor sunt oameni obsedați. Numai genii ca Shakespeare au putut să ascundă acest fapt sau să-l sublimeze într-o notă de spiritualitate. Și obsesia te împinge la muncă grea. Eu unul am muncit întotdeauna (și i-am muncit și pe alții) ca un demon. Educația dată de mama mi-a insuflat simțul de obligativitate a muncii. Mama nu stătea niciodată inactivă și nu tolera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în mod ilicit, poate fi trăsnit de către o zeitate răzbunătoare, într-un chip cu totul neprevăzut. Asemenea eretic poate fi persecutat de atunci și până la sfârșitul vieții de cine știe ce oribilă și absolut neașteptată revelație, care să se prefacă într-o obsesie aproape obscenă. Or, eu mai aveam de luptat cu propria-mi oroare superstițioasă față de statutul marital, această inimaginabilă condiție de intimitate și robie reciprocă. Oricum, logica situației mă împingea acum forțat către asemenea primejdioasă și execrabilă aventură. Era primul pas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
strălucească, și îndepărtând micile pete soioase, grase, cu care mă obișnuisem. Și astfel, pentru o scurtă perioadă, am conviețuit, fiecare dintre noi absorbit în propriile-i iluzii [i, împreună, am involuat către o viață de o simplitate primordială și către obsesii personale cu caracter aproape de fetiș. Când m-am plictisit să adun pietre, am început să zac ceasuri întregi pe podul de stâncă boltită, dedesubtul căruia apa năprasnică se năpustea și se retrăgea din Cazanul lui Minn; îmi bălăbăneam picioarele pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o altă formă de sclavie, stupidă, dacă stai să te gândești, într-adevăr dementă. Transformi o altă persoană într-un Dumnezeu. Asta nu poate fi drept. Slavă Cerului că de capcana asta am scăpat. Iubirea adevărată e liberă și sănătoasă. Obsesia, romanțarea, oare poți scăpa vreodată de ele? Obișnuiam adeseori să discut cu Lizzie despre lucrurile astea. Iubirea adevărată e ca o căsătorie după ce s-a risipit vraja, îți face bine să simți, acum la bătrânețe, cât de mult s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]