5,469 matches
-
Bacău. În 2009 au ars nu mai puțin de șapte biserici de lemn, precum cea din Valea Ierii, județul Cluj, biserica aproape în ruină din Vingard în județul Alba, frumoasa biserică din Soconzel, Satu Mare, biserica din Purcăreni, Argeș, cea din Odăile, Buzău, din Viltotești, Vaslui, și cea din Satu Mare, com. Crucea, Suceava. Biserica din Dângău Mic a fost parțial distrusă de foc în același an. În anul 2008 au ars biserica de lemn din Portari, județul Vaslui, și cea din Pleșa
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
să-i seducă iubita, după ce i-a ucis tatăl și i-a răpit, odată cu averea, chiar numele. Strădaniile fetei de a potoli înfruntarea rivalilor sunt zadarnice. Indignat, îndurerat, jignit, Don Ruy Gómez de Silva descoperă prezența celor doi bărbați în odaia logodnicei sale. Îi provoacă la duel. La sosirea unuia dintre scutierii regali, bătrânul își dă seama că are în față pe însuși regele Carol al Spaniei. Acesta pretinde că a venit să-i ceară credinciosului său vasal un sfat în
Ernani () [Corola-website/Science/307553_a_308882]
-
Calea Griviței (Podul Târgoviștei). Facă a murit înainte de a o termină și moștenitorii lui au vândut-o vistiernicului grec Românit. Acesta a desăvârșit construcția amenajând interioare luxoase pe care scriitorul Ion Ghica (1816-1897) le-a prezentat astfel în memoriile sale: „...pereții odăilor toți cu mermer (stuc), imitând marmorele cele mai rare și mai frumoase, tavanurile de o bogăție rară și de bun gust... Odăile toate așternute iarnă cu covoare scumpe de Usack și Agem, iar vară cu rogojini fine de Indii; macaturile
Palatul Romanit () [Corola-website/Science/307630_a_308959]
-
construcția amenajând interioare luxoase pe care scriitorul Ion Ghica (1816-1897) le-a prezentat astfel în memoriile sale: „...pereții odăilor toți cu mermer (stuc), imitând marmorele cele mai rare și mai frumoase, tavanurile de o bogăție rară și de bun gust... Odăile toate așternute iarnă cu covoare scumpe de Usack și Agem, iar vară cu rogojini fine de Indii; macaturile și perdelele de mătăsărie groasă de Damasc și Alep. Scaunele și canapelele, toate de lemn de mahon și abanos, incrustate cu sidefuri
Palatul Romanit () [Corola-website/Science/307630_a_308959]
-
fine de Indii; macaturile și perdelele de mătăsărie groasă de Damasc și Alep. Scaunele și canapelele, toate de lemn de mahon și abanos, incrustate cu sidefuri și cu figuri de bronz poleit, erau îmbrăcate cu piele de Cordova. În toate odăile, policandre atârnate de tavanuri cu ghirlandele între uși și ferestre, toate de cristal de Veneția.” După moartea lui Românit (1834), clădirea a fost închiriată domnitorului Alexandru D. Ghica (1834-1842) care își stabilește aici „cancelaria” — un fel de birou de reclamații
Palatul Romanit () [Corola-website/Science/307630_a_308959]
-
care se bucura Grigorescu în calitate de meșter zugrav o determină pe aceasta să-i încredințeze decorarea murală a întregii mănăstiri, care avea o suprafață de aproape 2.000 de metri pătrați, contra sumei de 2.000 de galbeni, și a „trei odăi de șezut”. Contractul a fost semnat la 2 aprilie 1858 și prevedea un termen de cel mult șase luni pentru terminarea lucrărilor. Tânărul își asuma o serie de îndatoriri speciale cum ar fi aceea de a zugrăvi icoanele de pe catapeteasmă
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
XIX-lea reiese că la subsol se aflau 15 pivnițe boltite, la parter existau 23 de prăvălii, două saloane mari, zece magazii, camere de servitori, bucătarii și un tunel în care încăpeau cam 500 de persoane. Etajul dispunea de 107 odăi, cele mai multe folosite pentru oaspeți. În curtea interioară există o cafenea și o mică grădină cu fântână arteziana. Între fațadă dinspre Dâmbovița și rău se costruise un chei de piatră, lat de peste un metru. Mai tarziu, după ce Dâmbovița a fost canalizata
Hanul Manuc () [Corola-website/Science/302062_a_303391]
-
sala de primire a domnitorului (cu o lungime de 10,50 m și trei ferestre spre curte; ea se află în extremitatea de vest) și o cameră boltită. Încăperile din partea stângă au două camere mai mici, una dintre acestea fiind odaia domnitorului. Toate camerele de la etaj sunt boltite en berceau. O scară amplasată în grosimea zidului sudic al odăii domnitorului coboară în spirală către o încăpere cu rol de iatac al doamnei. Aceasta are o înălțime de 2,20 m și
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
se află în extremitatea de vest) și o cameră boltită. Încăperile din partea stângă au două camere mai mici, una dintre acestea fiind odaia domnitorului. Toate camerele de la etaj sunt boltite en berceau. O scară amplasată în grosimea zidului sudic al odăii domnitorului coboară în spirală către o încăpere cu rol de iatac al doamnei. Aceasta are o înălțime de 2,20 m și are o ferestruică mică pe fațada estică. În aripa stângă a clădirii, la același nivel cu apartamentul doamnei
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
sală dominantă, perpendiculară cu fațada, care trece prin întregul corp al clădirii. La parter această sală s-a format prin zidirea unei mai vechi intrări boltite, fapt observat în zidăria clădirii. În stânga și în dreapta acestei săli principale, sunt câte 2 odăi - în total 5 încăperi - iar în aripile de est și de vest ale clădirii, alte 3 încăperi deservite de câte un coridor în fiecare aripă. În colțurile moarte sunt scările, iar la capetele nordice ale coridoarelor sunt băile. O caracteristică
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]
-
să supraviețuiască prin majorarea dărilor în orez, suplimentând dările în bani și alte produse care au încordat și mai mult atmosfera social-politică. Aristocrații erau adesea poligami, având mai multe soții dintre care una era principală și se numea “doamna din odăile dinspre miazănoapte” ("kitanokata"), întrucât locuia, conform obiceiului, în pavilionul nordic al palatului. Celelalte soții locuiau în câte o clădire separată primită de la părinții lor. Nobilul coabita liber cu fiecare soție sau concubină pe rând. Femeia aristocratică era strict subordonată soțului
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
i-ar fi împlântat în rărunchi un junghi roșit în foc - și omul adormit se ridică drept în picioare, cu chipul ingrozitor, cu părul vâlvoi, cu mâinile încleștate, cu gura plină de spumă roșcată“. Răsturnând masa, lumânarea se stinse și „odaia rămase luminată numai de candela icoanelor“. Stavrache se năpusti asupra fratelui său, îl trânti la pământ și începu să-l strângă de gât și să-l muște. Atunci începu o luptă crâncenă“. Încercând să-i despartă, camaradul lui popa Iancu
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
la dezvoltarea comerțului românesc, iar apogeul nostru economic începînd din sec. XVI trebuie să li se atribuie lor în mare parte."" Domnitorul Constantin Mavrocordat i-a scutit pe armeni, la 7 aprilie 1742, de cai și de olac: ""Nici de pe la odăile lor, nici din oile lor de la conace nime să nu le ia, nici oi, nici cai"". Alexandru Mavrocordat, la rândul său, a dat la 9 martie 1784 un hrisov de favorizare a comercianților armeni de cetățenie austriacă care făceau negoț
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
semnată „Arne Saknussemm”. În ciuda celor mai laborioase eforturi, profesorul Lidenbrock eșuează în încercarea sa de a descifra codul; pentru asta se autopedepsește cu înfometare, extinzând această pedeapsă și asupra celorlalți membri ai casei sale. Din întâmplare, Axel, rămas singur în odaia acestuia, descifrează mesajul și vrea să-l arunce în foc după ce îi citește conținutul, adică instrucțiunile lui Arne legate de o descindere în centrul Pământului: "Coboară în craterul lui Yocull din Snefells, pe care umbra lui Scartaris vine să o
O călătorie spre centrul Pământului () [Corola-website/Science/303612_a_304941]
-
fost recuperat abia acum doi ani, după ce fusese pierdut în urma inundațiilor catastrofale din anii 1880, și câte și mai câte. Printre secțiunile muzeului, cea a ocupațiilor tradiționale locale și a vieții sătenilor, un loc de cinste îl are "Vatra și odaia". Aici a fost refăcut cadrul unei străvechi odăi țărănești, cu obiectele de uz casnic și gospodărești nelipsite țăranului dobricenean de acum câteva sute de ani. O altă secțiune prezintă Școala Veche. Aici, băncile vechi, tăblițele de ardezie și abecedarele de pe
Muzeul din Dobriceni () [Corola-website/Science/312173_a_313502]
-
pierdut în urma inundațiilor catastrofale din anii 1880, și câte și mai câte. Printre secțiunile muzeului, cea a ocupațiilor tradiționale locale și a vieții sătenilor, un loc de cinste îl are "Vatra și odaia". Aici a fost refăcut cadrul unei străvechi odăi țărănești, cu obiectele de uz casnic și gospodărești nelipsite țăranului dobricenean de acum câteva sute de ani. O altă secțiune prezintă Școala Veche. Aici, băncile vechi, tăblițele de ardezie și abecedarele de pe vremea când propozițiile începeau cu literă mică, te
Muzeul din Dobriceni () [Corola-website/Science/312173_a_313502]
-
o infecție la brațul stâng. În spital finalizează nuvela "Popa Tanda". În toamna anului 1874 pleacă la Iași, fiind găzduit de Samson Bodnărescu la școala normală Trei Ierarhi, iar aici se reîntâlnește cu Eminescu și Miron Pompiliu, cu care împarte odaia, și se împrietenește cu Ion Creangă. Frecventează saloanele Veronicăi Micle și Matildei Cugler, citește la "Junimea" și i se publică nuvela " Popa Tanda", scrie comedia "Toane sau vorbe de clacă". Pentru scurtă vreme a fost redactor la "Curierul din Iași
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
tineri transilvăneni, în România liberă, 22 febr,1992; Bourescu, Dan-Silviu - față cu livrescul, în Luceafărul, nr.8/ 11 martie 1992; Preda, Sorin - Chirurgia unni zâmbet, Suplimentul literar ,Tineretul liber“, nr.4, anul IV, aprilie 1992; Brâsilă, Mircea - Poeme din Ev-Mediul odăii, în Calende, nr.3, martic, 1992; Cistelecan, AI. - Poemul adaptat, în Luacafăru 1, nr. 17, 11 mai 1992; Sora, Simona - Copita și versul, în România literară, nr.34, 7-13 Sept.1994; Boerescu, Dan-Silviu - Bibliotecă de ipsos, în Luceafărul, nr.16
George Vulturescu () [Corola-website/Science/312924_a_314253]
-
înalt, frumos, cu barbă albă, cu figura impozantă, un adevărat apostol. Nu-ți descriu primirea ce mi-a făcut-o. E destul să-ți spun că abia picasem în casa lor și, pe când stăteam de vorbă cu părintele, deodată în odaia alăturată aud niște puternice acorduri de pian - era feciorul lui care cânta ... imnul regal român! Oamenii ăștia, când văd un român din țară, lăcrimează de bucurie și nu știu cum să-i intre în voie, numai să plece mulțumit din casa lor
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
de pian - era feciorul lui care cânta ... imnul regal român! Oamenii ăștia, când văd un român din țară, lăcrimează de bucurie și nu știu cum să-i intre în voie, numai să plece mulțumit din casa lor. Închipuiește-ți o casă parohială cu odăi largi, luminoase; pretutindeni, curățenie exemplară, o grădiniță drăgălașă în față, în fund, ograda mare, care dă într-o livadă minunată. Și totul situat într-o poziție neasemănat de pitorească."" Casa parohială are o arhitectură în stil austriac, cu fronton specific
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
a adus meșteri din orașul italian Padova, unde-și făcuse studiile. După unele surse, în acest turn a fost găsită biblioteca scriitorului Costache Conachi (1777-1849). După unele zvonuri, arhitecul Andrei Karidis ar fi murit în sărăcie, chiar într-una din odăile turnului. Cu prilejul refacerii și reconstrucției întregului ansamblu bisericesc al Bisericii Bărboi (1980-1988), cu stăruința, osteneala și directa îndrumare a mitropolitului Teoctist Arăpașu, s-a restaurat și turnul-clopotniță între anii 1984-1986, cu fonduri acordate de Mitropolia Moldovei și Sucevei. Pe
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
, cunoscut și ca Movilău (în ) este un oraș regional în regiunea Vinița, Ucraina, reședință a raionului cu același nume. În afara localității principale, cuprinde și satele Odaia și Soneacine. Este situat la frontiera cu Republică Moldova, vis-a-vis de orașul Otaci, pe malul stâng al Nistrului. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%). Este atestat documentar în
Moghilău () [Corola-website/Science/309954_a_311283]
-
istoric domnesc, de danie, semnat pe 1 aug. 1432, prin care Ilie Voievod îi dăruiește boierului său Isaia mai multe sate, printre care figurează și Medveja. La început aici au trăit români, lucru demonstrat și de multe toponime locale: Lîngă Odaie, Burtosul, Planul Popii ș. a. Drept că mai tîrziu apar și Movila lui Savițchi, Cîmpul lui Sprujinschi, Panskaia Storona, Kazionnaia Storona (Partea de Stat). De aceea mai cu adevăr ar fi versiunea preluării denumirii satului de la pîrîiașul Medvedca, o vînă mică
Medveja, Briceni () [Corola-website/Science/305140_a_306469]
-
cu nucă, dulciurile, jambolul, brînza, mămăliga, ș.a. Casele se făceau din nuiele lipite cu lut, acoperișul era din stuf ori șindrilă. Casele boierilor băcioieni se deosebeau de cele țărănești. Erau construite din piatră, acoperite cu oale, cu foișor, pridvor, cîteva odăi. Dupa întemeiere, satul și-a început dezvoltarea demografică destul de lent. În 1861, în Băcioi erau 270 de gospodării cu o populație de 1086 de oameni. Conform datelor din anul 2001, în satul Băcioi locuiesc aproximativ 10680 de persoane. Până în prezent
Băcioi, Chișinău () [Corola-website/Science/305126_a_306455]
-
o depărtare de 18 km nord-est de Chișinău, 21 km vest de centrul raional, Criuleni și 22 km depărtare de Dubăsari. Satul Zăicana este situat pe regiune de colină în podișul Moldovei Centrale, în valea numită "„Valea Zăicanilor”," între dealurile Odăii, Toloaca , Hrușova și Zăicănii, se învecinează la nord cu moșiile satului Hîrtopul Mare, la est cu satul Izbiște și Cruglic, la sud cu satele Hrușova și Boșcana iar la vest cu moșiile satelor Pașcani, Porumbeni și Făurești. Altitudinea maximă este
Zăicana, Criuleni () [Corola-website/Science/305158_a_306487]