5,945 matches
-
literară pentru a descoperi, finalmente, eroul din spatele ei, un autor criticul cu zona lui de neptunic. Așadar, o nouă trădare a criticii, un fel de asumare anacronică a ei nu vreau să par ceea ce nu sunt. Și nici măcar nu e orgoliu în această afirmație. Pe de altă parte, nu e numai atât, căci există, totuși, ideile, punctele de vedere, demonstrațiile care pot fi credibile, sau nu. În fine, din punctul ăsta de vedere ceea ce mă deranjează cel mai mult e impostura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
celălalt). Dacă ar fi să mă joc, aș spune: nu întâmplător conștiința a murit, iar existenta, vorba unui vers din Cărtărescu, da, existenta există. Am acum pe masă câteva cărți în care cred (în treacăt fie spus: am avut uneori orgoliul mascat totuși că numai eu puteam spune anumite lucruri despre anumite cărți ce vanitate!) și despre care probabil nu voi scrie. Da, cred că asta e forma mea majoră de compromis. Cu literatura noastră e cam aceeași poveste precum cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
El vine cu puterea lui de a exprima, dar această putere n-ar arăta la fel fără tradiție, o tradiție intrată în sânge, generatoare de ființă, de sens. Ce e vechi la noii poeți, la noii prozatori? Era să spun orgoliul, dar m-aș fi înșelat. Întotdeauna va fi fost suficient orgoliu, deși acum cred că e și un anumit dispreț. Oricum, pariul lor cu literatura pare mai puțin inhibat și parcă, deopotrivă, mai puțin elitist. Ca în pictură, o anumită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
n-ar arăta la fel fără tradiție, o tradiție intrată în sânge, generatoare de ființă, de sens. Ce e vechi la noii poeți, la noii prozatori? Era să spun orgoliul, dar m-aș fi înșelat. Întotdeauna va fi fost suficient orgoliu, deși acum cred că e și un anumit dispreț. Oricum, pariul lor cu literatura pare mai puțin inhibat și parcă, deopotrivă, mai puțin elitist. Ca în pictură, o anumită redescoperire a figurativului, cu intenția de a depăși localul, autohtonul. Uneori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
câțiva apropiați pe care îi consider prieteni. N-am nici o încredere în colegi: știu că nu mă citesc. Altfel, probabil se mai găsesc câțiva inși care să citească critică literară de dragul ei și asta îți mai poate da senzația sau orgoliul creativității. O vanitate hrănită. Există critici care joacă totul pe un fel de narcisism ca și cum s-ar plasa într-un turn de fildeș seamănă cu acei poeți care spun că scriu, dar nu o fac pentru critici ca și cum cineva (autentic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tămâierii viilor și morților, nediferențiat, fără o minimă evaluare...? Din păcate, foarte puțini scriitori au tăria de a accepta că ei au și coborâșuri în operă, dacă nu între coperțile aceleiași cărți. Cu cât autorele e mai mic, cu atât orgoliul e mai mare, că e o lege a echilibrului universal, n'așa!, o lege a compensației. Pe pigmei îi înțeleg, nu trebuie atinși nici cu o floare, d-apăi cu o mică rezervă. Dar, observi că și marii scriitori au o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
invadează tot mai insistent deopotrivă orizontul de așteptare al criticii și prefigurările poetice, poate fi citit ca o rezonanță specifică a unei nemulțumiri generalizate față de starea "culturii" și a "societății" în marasmul ultimilor 12 ani. (...) Când e vorba doar de orgoliul pur al tinereții, de puseul negator pe care acesta îl produce, singurul pericol, nici acela prea grav, îl constituie naivitatea de a crede în propria independență, și ca atare, în noutatea schimbării pe care o produci. Pericolul "rău" este deriva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Nichita Stănescu, iar pe la 20 de Tudor Arghezi, George Bacovia și Nicolae Labiș. Am fost în sinea mea fiecare dintre acești scriitori și mulți, mulți alții pe lângă ei. Nu doar poeți. Nu doar prozatori. Ci chiar și dramaturgi. Cât despre orgoliul de a scrie pe ascuns, el a fost până astăzi dublat de o extraordinară jenă de a mă expune ca scriitor. Ai avut în viață (și în literatură) și niște... antimodele? Te-au influențat în vreun fel? Nu-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e ideală pentru a scrie poezie, pe ea o simt în profunzime, îmi ține mintea clară, am impresia (păcat că n-am și clarviziune cotidiană). Că sunt nemulțumit de locul meu în literatură, nu e nevoie să mai subliniez: e orgoliu, mândrie, vanitate la mijloc (pe care le condamn), nu știu. Mai exact, sunt nemulțumit de faptul că nu mi s-a dat maximum, dacă tot trec în vizită pe această lume, ar fi fost grozav "să mut lumea din loc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pentru a nu muri din cauza ei. Poezia este un pericol imanent. Este în permanență un "potențial asasin"! Poezia respinge un "adevăr univoc". La poet cuvântul obișnuit este prilej de credință, la omul obișnuit o vocabulă vremelnică, cotidiană. Nu, dragul meu, orgoliile locale sunt extrem de mari! Ceea ce vezi nu-i decât o armonie de suprafață... Un jurnalist englez, Nick Maes, scria, la începutul lunii august, din acest an, în "Daily Mail", după o excursie în Maramureș, pe care a făcut-o după ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
este Laurențiu Ulici?", iar lumea a rămas consternată. Și asta numai pentru că, la un moment dat, Ulici a refuza să îl pună redactor șef la o publicație a USR ce ar fi urmat să apară în Maramureș...! Nu, dragul meu, orgoliile locale sunt extrem de mari! Ceea ce vezi nu-i decât o armonie de suprafață. Maramureșul, Maramureșul cel adevărat (vezi că sunt și eu, vechi, "antic și de demult") a început să se "gate". Îl văd ca pe o "moară" de măcinat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mama mea. Sau frații mei. Oricum, cei mai îngăduitori, proaspeți cititori, sunt copiii mei, Luiza și Cezar... Trăiești în intimitatea unui muzeu al literaturii în care toate antagonismele dintre generații au fost clasate de multă vreme... Cât de justificat este orgoliul unei generații care apare pe "piața literară"? Există o "dialectică" proprie literaturii române? Privită din interiorul muzeelor literare, literatura română este coaptă, așadar aptă în continuare să rodească. Cred în noile generații, valuri, promoții... Nu avem a ne teme: muzeografia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la băutură. Cele mai oribile crime și divorțuri și alte asemenea se fac din cauza băuturii prea multe. De multe ori auzi pe unii că spun, atunci când beau, că mai merge, că mai pot bea sau alte cuvinte de laudă și orgoliu personal. Dar ei nici nu vor să cugete că În scurt timp se va vedea rezultatul: ceartă, dezbinare, desfrânare, furt sau omor. De aceea unii nici nu se mai respectă, pentru că a pus stăpânire pe inima și mintea lor cel
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Obezitatea nu este un semn al bunei educații și nici al excesivei bunestări. Toate viciile sunt omenești, dar nu toți oamenii sunt vicioși. * Călătoriile cu avionul sunt eficiente, dar oarbe. Zăpada este apă înghețată; apa este zăpadă dezghețată. * Prostia naște orgolii, orgoliile sporesc prostia. * Înțelepciunea nu are vârstă. * Recunoașterea greșelii nu este un motiv de mândrie, ci un gest de demnitate. * Faptele bune nu au nevoie de răsplată. * Patria este cuibul în care înveți zborul cu aripi necăzătoare. * Poporul este oceanul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
nu este un semn al bunei educații și nici al excesivei bunestări. Toate viciile sunt omenești, dar nu toți oamenii sunt vicioși. * Călătoriile cu avionul sunt eficiente, dar oarbe. Zăpada este apă înghețată; apa este zăpadă dezghețată. * Prostia naște orgolii, orgoliile sporesc prostia. * Înțelepciunea nu are vârstă. * Recunoașterea greșelii nu este un motiv de mândrie, ci un gest de demnitate. * Faptele bune nu au nevoie de răsplată. * Patria este cuibul în care înveți zborul cu aripi necăzătoare. * Poporul este oceanul în
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
e o simplă zicere, ci o necesitate. * Cumsecădenia ta e o virtute numai în fața celor ca tine. * Încrederea în propriile forțe poate fi și altora folositoare. Nu judeca pe alții după propria-ți imagine. * Modestia regizată e cealaltă față a orgoliului. * După topirea lor, vezi că și zăpezile conțin impurități. * Poziția de drepți nu exprimă întotdeauna supunerea. * Răspunderea se împarte în părți egale între cel ce comandă și cel ce execută. * Pentru satisfacerea propriilor plăceri, omul sacrifică orice. Dacă vânătoarea este
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
în urmă încă o dezamăgire, am continuat să particip cu expoziții personale și de grup, alături de Jakob Neubauer și Doina Marița-Hlinka, în cadrul Asociației Germane de Cultură și Educație Adulților. Au fost expoziții atât în țară cât și în străinătate. Din orgoliu, Mișu Vintilă se hotărăște și el să reînvie Fundația Artiștilor Plastici Naivi ARPLANA, de data aceasta sub numele VINTILĂ-ARPLANA. Pentru că nu avea sprijin real din partea membrilor „fictivi”ai fundației, pictori naivi din țară, chiar și din străinătate, m-a rugat
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Caransebeș, ca profesor suplinitor, până când, abia în 1961, i s-a admis reluarea studiilor la „fără frecvență“. Aceste avataruri formează însă alt capitol al vieții lui Sorin Titel și al vieții noastre, de care va fi, poate, vorba altă dată. Orgoliul creator Prin anii 1958-1959, Paul Georgescu, în a cărui perso nalitate coabitau ciudat o componentă dogmatică și o alta liberală, încuraja, dând curs celei de-a doua, strângerea tinerilor în jurul Gazetei literare, revista condusă de el. De fapt, el însuși
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
itinerarele boemei bucureștene de-acum treizeci și cinci de ani, ci numai să schițez câteva elemente de ambianță legate de începuturile scriitoricești ale lui Nicolae Breban. Mediul la care m-am referit era, cum se poate ușor presupune, și al confruntărilor de orgolii, foarte incitant, tocmai din această pricină, pentru tânărul Breban, ale cărui porniri dominatoare se manifestau încă din acea vreme, cu toate că, literar vorbind, el era creditat, deocamdată, oarecum în alb. Într-adevăr, în epoca de care vorbesc, doar Nichita Stănescu, prietenul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în dinți să o facă, dar numai după ce Breban încheia, sau, mai exact spus, după ce anunța că încheiase, spre a elimina în felul acesta riscul intervențiilor perturbatoare. În Notele zilnice ale lui Camil Petrescu am dat peste următoarea reflecție: „...vanitatea, orgoliul preced opera de artă și în acest sens orgoliul e creator“. Cred că observația lui Camil Petrescu i se potrivește foarte bine lui N. Breban, al cărui orgoliu de artist, a cărui conștiință a destinului de scriitor au preexistat operei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
încheia, sau, mai exact spus, după ce anunța că încheiase, spre a elimina în felul acesta riscul intervențiilor perturbatoare. În Notele zilnice ale lui Camil Petrescu am dat peste următoarea reflecție: „...vanitatea, orgoliul preced opera de artă și în acest sens orgoliul e creator“. Cred că observația lui Camil Petrescu i se potrivește foarte bine lui N. Breban, al cărui orgoliu de artist, a cărui conștiință a destinului de scriitor au preexistat operei, sau, în orice caz, operei scoase la lumină, oferite
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Notele zilnice ale lui Camil Petrescu am dat peste următoarea reflecție: „...vanitatea, orgoliul preced opera de artă și în acest sens orgoliul e creator“. Cred că observația lui Camil Petrescu i se potrivește foarte bine lui N. Breban, al cărui orgoliu de artist, a cărui conștiință a destinului de scriitor au preexistat operei, sau, în orice caz, operei scoase la lumină, oferite judecății publice. El știa că este scriitor, știa că opera va veni, și de ce să nu admitem că, în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Au urmat Drumul la zid (1984), Pândă și seducție (1992), iar acum, când împlinește 60 de ani*, Nicolae Breban scrie la romanul monumental Amfitrion. A trecut, după câte știm, pragul paginii 1000. Nu este, cred, o surpriză pentru nimeni că orgoliul creator le-a învins pe toate celelalte de care, prin vreme, acest mare contemporan al nostru a fost bântuit. Amintiri dintr-o tipografie La începutul activității mele de critic literar și publicist, am practicat o vreme îndeletnicirea complementară de corector
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de rândul doi, cel din spate, al raftului bibliotecii“, iar acum apărându-i ca „o mare personalitate a culturii române“. O pagină admirabilă, conținând și câteva ele mente de autoportret moral, este aceea în care M. Mihalaș discută raportul dintre orgoliu și psihologia autorilor de jurnale, în aprecierea cărora mărturisește că a trebuit să-și înfrângă câteva prejudecăți. Am evocat mai devreme momentul venirii lui Marcel Mihalaș, în 1965, în redacția Gazetei literare, angajat de Tiberiu Utan cam împotriva voinței noastre
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
însă că această comportare, pe cât îi dezvăluia poetului firea, pe atât îi ascundea existența personală, abătând atenția semenilor de la multele sale suferințe tăcute. Din tinerețe fusese chinuit de boli grele și de sfâșierile produse de o mare dramă familială. Din orgoliu nu divulga aceste lucruri, știute totuși de apropiații săi. Prefera să ofere despre sine, acționat de același orgoliu, o imagine a egoismului și a impasibilității decât să se știe că este om ca și ceilalți, expus prea umanelor dureri și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]