KorAP: Find »[drukola/base=păși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...213 214 215 ...346 >

8,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

spun? Nu pot să afirm că relația dintre mine și Naoko nu avansa deloc. Încetul cu încetul, ea s-a obișnuit cu mine și eu cu ea. După vacanța de vară, când a început noul trimestru, Naoko a început să pășească pe stradă alături de mine de parcă era cel mai normal lucru pe care-l făcea. Am tras concluzia că Naoko mă considera acum un prieten, iar mie nu-mi displăcea deloc să merg alături de o fată atât de drăguță. Am continuat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
ale abdomenului cu fiecare r\suflare și umbra neagră, pubiană. Și-a expus trupul gol, în fața mea, timp de cinci-șase minute, după care și-a îmbrăcat iar halatul și [i-a încheiat toți nasturii. Apoi s-a ridicat și a pășit ușor spre dormitor, a deschis încet ușa și a dispărut înăuntru. Am rămas nemișcat în pat, mut de uimire, o bună bucată de timp. M-am ridicat și mi-am recuperat ceasul din locul unde căzuse, l-am îndreptat spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
spre drum. Deasupra râului mai pluteau niște pete de nori, dar vântul blând încerca să le ducă spre versantul muntelui din apropiere. Din când în când mă opream, mă întorceam și oftam, fără un motiv anume. Aveam senzația că am pășit pe o planetă unde gravitația era alta. A, da, bineînțeles, mi-am zis eu, trist. Am ajuns în lumea de afară. M-am întors la cămin la ora patru și jumătate, m-am schimbat și am plecat imediat la magazinul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
plimbăm. Hatsumi a vrut să plătescă, dar până la urmă am convins-o că eu am invitat-o și deci nu se făcea să o las pe ea. Aerul nopții era răcoros. Hatsumi și-a pus jacheta gri deschis și a pășit alături de mine. Ne plimbam fără țintă, eu cu mâinile în buzunare. Ca atunci când m\ plimbam cu Naoko. Nu știi unde am putea juca biliard, pe aici, prin apropiere? mă întrebă Hatsumi, brusc. — Biliard? Joci biliard? Da, mă descurc bine. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
impresia că eu nu te pot ajuta cu nimic. Te-ai închis complet în lumea aia a ta și când bat la ușă, strigându-te, scoți nasul o secundă și fugi la loc. Uite, te văd întorcându-te cu Cola - pășești și gândești. Mi-ar fi plăcut să te împiedici și să cazi, dar n-ai căzut. Stai lângă mine și bei Cola. Tot mai speram că ai să observi că m-am schimbat, dar tu n-ai văzut nimic. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
fi șocați, cred. Reiko a continuat să cânte, să bea și să fumeze. M-a delectat cu aproape zece bossa nova, cu Rodgers & Hart, Gershwin, Bob Dylan, Ray Charles, Carole King, The Beach Boys, Stevie Wonder, apoi cu melodia Să pășim privind în sus, cu melodii ca Blue Velvet, Green Fields. Din când în când închidea ochii și dădea din cap sau fredona. După ce s-a terminat vinul, am băut whisky. Am vărsat vinul care a rămas în pahar pe felinarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

văzut din nou pe negru cum Își lipește fața de trotuar ca să le mai servească o lovitură. Și-atunci l-am văzut pe bătrînul Pancho ieșind de după rulotă și ascunzîndu-se după calul care mai stătea Încă În picioare. Apoi a pășit Într-o parte, alb la față ca un cearșaf murdar, și l-a nimerit pe șofer cu Luger-ul său mare, pe care-l ținea cu ambele mîini. Apoi a tras de două ori pe deasupra negrului, În timp ce se Îndrepta spre el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
regele pistoalelor nu avea maiou și că tălpile de la pantofi Îi erau găurite. PĂrea foarte mic și demn de milă pe podeaua aia. Ca să ajungi la masa la care doi polițiști În civil Îți verificau actele de identitate, trebuia să pășești peste el. Soțul forțoasei Își găsi și Își rătĂci actele de cîteva ori, atît era de speriat. Avea pe undeva un permis de liberă trecere pe care-l rătĂcise prin vreun buzunar, și-l tot căuta transpirînd pînĂ-l găsea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
SĂ mîncăm Înainte să plec. — Stai să mă Îmbrac. MÎncară Împreună puiul și apoi cîte o felie de plăcintă. Nick se ridică, apoi se așeză-n genunchi și o sărută. Trecu prin iarba udă și apoi urcă spre camera sa, pășind cu grijă ca să nu scîrție podeaua. Era bine să fie În pat, pe cearșaf, să se Întindă cît e de lung și să-și cufunde capul În pernă. Bine În pat, confortabil, fericit, mîine pescuit, se rugă așa cum se ruga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
că odată era și el așa. Însă va trebui să ai grijă de picioare. Te strîng mocasinii? — Nu. Și am tălpile Întărite, toată vara am umblat desculță. — Și ale mele-s la fel. Haide. SĂ mergem. Se așternură la drum, pășind pe covorul de ace; copacii erau Înalți și Între trunchiuri nu erau tufișuri. Începură să urce dealul și luna ieși dintre copaci - În lumina ei se vedeau Nick cărÎnd rucsacul uriaș și soră-sa cu carabina de 22. CÎnd ajunseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
dracu’. Cred că-n afară de indieni n-a mai pescuit nimeni pe-aici. Ar fi trebuit să fii indian. Așa ai fi scăpat de multe necazuri.“ Mergea În susul pîrÎului ținîndu-se la distanță de buza malului, Însă la un moment dat păși Într-o băltoacă - pîrÎul curgea pe sub pămÎnt acolo. Un păstrăv mare țîșni violent, stropind În jur și tulburînd apa. Era atît de mare Încît nu vedeai cum de are loc să se miște În pîrÎul Ăla Îngust. — Tu de unde-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
era o atmosferă foarte ciudată. Liftul nu mai funcționa, desigur. Stîlpul de metal pe care obișnuia să urce și să coboare era Îndoit și multe trepte de marmură de pe scara ce urca cele șase etaje erau sparte, așa că trebuia să pășești cu mare atenție pe marginea lor ca să nu cazi. Erau uși care se deschideau către camere ce nu mai erau acolo, așa că puteai foarte ușor să deschizi o ușă obișnuită și să pășești În aer - asta pentru că etajul acela și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
șase etaje erau sparte, așa că trebuia să pășești cu mare atenție pe marginea lor ca să nu cazi. Erau uși care se deschideau către camere ce nu mai erau acolo, așa că puteai foarte ușor să deschizi o ușă obișnuită și să pășești În aer - asta pentru că etajul acela și următoarele trei fuseseră bombardate direct cu obuze de calibru mare. Și totuși, la ultimele două etaje erau patru camere În față, care rămĂseseră intacte, și În camerele din spate de la fiecare etaj mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
o vreme Într-un loc ca Ăsta, Înveți că pe la al treilea sau al patrulea om se deschide focul, și eram mereu bucuroși cînd reușeam să traversăm În siguranță zona aia. Așa că acum mergeam toți patru pe trotuar, cărÎnd camerele, pășind peste bucățile de cărĂmidă și de fier proaspăt desprinse din clădiri și admirînd demnitatea cu care merge omu’ cu cască de oțel care tocmai fusese exclus din Club. — Ce nu-mi vine să fac relatarea, spusei. N-o să fie prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
În acel an a Împușcat curcanul Ăla sălbatic cînd traversa drumul - era dimineața devreme și el apăruse din ceața subțiată de primele raze, și prin ceața argintie se vedeau chiparoșii negri, iar curcanul era de un bronz-auriu, era minunat, cum pășea pe drum cu capul sus, apoi ghemuindu-se ca să o ia la fugă și apoi căzÎnd lat. — Mi-e bine, Îi spuse fetei. O să trecem prin niște locuri frumoase imediat. — Unde zici c-o să fim la noapte? — Vedem noi. Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

-i așa de groaznic... îngaim, doar arată mai rău decât e. —Mai rău decât e? Nu cred că e posibil! Aveam de gând să strâng... măcar o parte... doar că nu le-a venit rândul... Davey se plimbă prin sufragerie, pășind cu grijă, atent la fiecare detaliu în parte. Intru în bucătărie să-mi iau paharul cu vin. E în regulă dacă beau în fața lui Davey acum. Am nevoie de un sprijin. Nu fac față de una singură. —Douăzeci, spune el în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
nu se dezmintă, a avut grijă de asta și în ceea ce ne privește. Mă uit pe geam și îmi dau seama că trebuie să cobor. Când încep să mă gândesc la Patrick, timpul se contractă sau se dilată la infinit. Pășesc parcă într-o dimensiune paralelă, unde totul devine elastic și amintirile sunt mai luminoase decât întunericul din jurul meu. Pot să mă pierd în felul acesta și să mi se pară că au trecut câteva ore bune, dar, când îmi revin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
rămas-bun la aeroport, nu și-a scos ochelarii de soare fumurii. Știam că, dacă îl privesc, l-aș fi făcut să izbucnească în lacrimi, ca și mine. Nu-mi pot lua ochii de la antrenor. Se mișcă, vorbește, își ține umerii, pășește exact ca Patrick. Are grijă de elevii săi într-o manieră aproape părintească, zâmbește mândru când ei reușesc să execute o mișcare perfectă, însă se încruntă atunci când o dau în bară. Corect, dar autoritar în același timp. Așa era și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
petale roz și albe, bătute de vânt, cad pe pământ ca niște nori ușori și trandafirii. La rădăcinile copacilor, iarba e plină de aceste ciudate umbre roz. Mă simt ridicol, de parcă tocmai am trecut într-o altă dimensiune: parcă am pășit într-un tablou de Monet. —Am niște fotografii cu Patrick - fostul meu iubit - atârnate peste tot în apartamentul meu... Acum, că am început, nu mă mai pot opri. Îi spun despre lumânări, despre fotografii, despre portretul uriaș din dormitor, despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
zâmbet fermecător. —Scuze! Nu vreau să fiu prea cicălitor. — Nu-i nimic, îi răspund eu cu jumătate de gură. — Hai să intrăm în sera cu nuferi, mă îndeamnă el, arătându-mi o clădire pe marginea aleii. E foarte frumos înăuntru! Pășim într-o zonă cu aer tropical. Ca și în Palm House, gradul de umiditate e foarte ridicat și blugii mei se umezesc instantaneu. În centru, se află un lac cu nuferi. Pe suprafața apei zboară o mulțime de gângănii aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
încă puternic al după-amiezii. Și, la urma urmei, imaginea Vanessei încremenită locului ca un stâlp de sare (adică imobilă și plină de amărăciune) e o priveliște mult prea dureroasă. Aproape că simt cum mi se face milă de ea. Când pășesc în cameră, am impresia că am fost invadată de extratereștri veniți de pe o planetă unde femeile sunt surprinzător de înalte. Dau peste o tipă care arată ca și cum părinții au înfometat-o și au torturat-o sistematic în copilărie, pentru că mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
destul de întuneric, dar, după părul lui blond și după rochia ei roșie și strâmtă, îmi dau seama că sunt Finn și Vanessa. Vorbesc încet și foarte animat. Ea dă să-l ia de braț. El se ferește puțin, apoi cedează. Pășind încet, se pierd îndărătul casei. Hm. Păi, cam era și timpul să aibă o discuție, dar parcă mi s-ar fi părut mai potrivit ca ea să aibă loc la unsprezece dimineața, într-o cafenea luminoasă, decât într-o noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
bang-ul inconfundabil iscat de contactul violent dintre tigaia doamnei Jim și țeasta victimei sale și îmi vin în fire, hotărând că e cazul să nu mă mai port ca o fetiță prostuță. Mă desprind din îmbrățișarea lui Daisy și pășesc nesigură și atentă în hol. Am avut dreptate: sunt în baia de jos. Doamna Jim a pătruns prin fereastra spartă în prealabil cu tigaia și toată podeaua e plină de cioburi. Finn o ține strâns de umeri și o zguduie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

clasă a Lumpenproletariatului, străbăteam cu mașina o șosea de pe litoral. De-a lungul plajei am văzut niște ofrande votive, niște lumânărele, niște coșulețe albe. Amparo mi-a spus că sunt ofrande pentru Yemanjá, zeița apelor. A coborât din mașină, a pășit emoționată până unde ajungeau valurile, s-a recules câteva minute În tăcere. Am Întrebat-o dacă credea. M-a Întrebat furioasă cum puteam crede una ca asta. Apoi a adăugat: „Bunica mă aducea aici, pe plajă, și o invoca pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

spasmofilie dacă nu beau ceva de roșii! Universitarul dă din mâininu mai vrea să audă nimic. Mă vede și, apropiindu-se, propune să intrăm în sala de consiliu, să servim o ciorbiță de burtă. Mă ia ușurel de braț și, pășind, îmi șoptește la ureche: „de rupi din codru-o rămurea, ce-i pasă codrului de ea?” C VI În interiorul aceluiași document, doar că scris cu un font diferit și cu un corp de literă mai mic, Cosmin găsi un minitext

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]