7,232 matches
-
valea umbrei am înfruntat furtunile știind că lumina este întotdeauna prezentă... am pornit să trimit mesaje altor ramuri, să construiesc poduri spre ele, încercând să înțeleg mai mult din labirintul de crengi și căutând drumul spre arborele întreg al vieții, paradisul amintit de perfecțiunea absolutului... atunci când începeau să apară fulgi argintii prin albastrul cerului, am văzut într-o zi la fereastră o sclipire intensă, o stea a dimineții anunțând răsăritul. Colorată ca o cometă zburătoare, părea să aștepte ceva sau să
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
dimineață când eu porneam în călătorie. Parcă te-am mai văzut de multe ori până acum, i-am zis. E posibil... dacă eu aș fi steaua dimineții, cum să nu mă vezi? Și de unde apari tu? Eu apar de prin paradis... soarele mă trimite înaintea lui ca să anunț o nouă dimineață. Așa deci... și unde e acest paradis? Steaua a râs amuzată, de parcă era ceva ce ar fi știut oricine. Hai cu mine să-ți arăt, a zis scuturându-și razele
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
am zis. E posibil... dacă eu aș fi steaua dimineții, cum să nu mă vezi? Și de unde apari tu? Eu apar de prin paradis... soarele mă trimite înaintea lui ca să anunț o nouă dimineață. Așa deci... și unde e acest paradis? Steaua a râs amuzată, de parcă era ceva ce ar fi știut oricine. Hai cu mine să-ți arăt, a zis scuturându-și razele ca invitație. Cum să vin cu tine? m-am mirat întinzând o mână spre cer, prin aerul
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
I-am auzit chiar vocea, ajungând la mine într-o jerbă de scântei stârnite din arborele imens în dreptul căruia ne aflam și a cărui coroană se întindea cu vârful undeva unde noi nu mai reușeam să vedem... Aici este începutul paradisului de unde vin eu... Mi se părea acum că recunosc ceva din lumina intensă a ramurilor arborelui. Mi se părea că știam dintotdeauna lumina arborelui de dincolo de soare și mai fusesem aici cândva, în vremuri dinainte de trezirea la această lume... Am
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
care deocamdată este limitat și imperfect... dar iubirea dezvăluie adevărul luminii din ființele noastre temporar imperfecte, este o recunoaștere a existenței arborelui universal, deja perfect și absolut înălțător... fericirea, starea aceasta generată de iubire este de fapt o reflectare a paradisului perfecțiunii spirituale a arborelui.... Când iubim pe cineva privim în sufletul său ca printr-o fereastră care ne arată lumina arborelui infinit și fără de care nu ne identificăm nici noi... dar în prezența căruia devenim întregi și fericiți, încât nu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
O familie, insula lui de intimitate absolută, de iubire umană; aici nu existau piedici, alerte, invenții: era o grădină închisă, minunată. Curând, în vila cea nouă chiar avea să fie o grădină. Pardes, spuneau persanii, iar noi aveam să spunem „paradis“. Copila îl recunoștea, râdea și îi sărea în brațe. Era un alt fel de iubire absolută. Pe când se juca cu ea, Milonia se ivi în spatele lui, uimită și fericită să-l vadă, fiindcă de două zile nu mai trecuse pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
multe secole: fragmente de coloane, scheletul unui portic scufundat, bazine cu apă de mare. O punte unea vila cu o insuliță care a fost mărită artificial, fiind transformată într-un triclinium înconjurat de apele mării. În Evul Mediu, în acest paradis al erotismului a fost construit un turn care a devenit vedetă, punct de apărare a coastei și închisoare. Acolo avea să-și trăiască ultimele zile, înainte de a fi decapitat în piața Mercato din Napoli, tânărul de șaptesprezece ani Konradin von
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
firmă nu te angajează decât dacă vede că atragi publicul. Erau foarte aproape acum de marele cort și Sachs putu vedea cum ochii tinerei femei se luminează deodată. - Așa arată locul în care ți-ar plăcea să lucrezi? - Așa arată Paradisul pentru mine: Cirque Fantastique și emisiunile speciale de la televiziune. Domnul Balzac mă învață mai ales numerele clasice de magie și pot spune că e un lucru foarte important, căci e bine să le știi. Dar, spuse ea arătând către cort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
rechin cu o picătură de sânge. - Doar un pahar, spuse criminalistul. - Hai, fie. Turnă apoi câteva picături de Macallan într-unul din paharele speciale ale lui Rhyme și poziționă paiul în apropierea gurii lui Rhyme. Acesta sorbi cu nesaț. - Da. Paradisul...Într-o zi, o să te învăț cum se toarnă o băutură, adăugă el privind la paharul gol. - Mă întorc într-o oră, spuse Thom. - Comandă: alarmă ceas, spuse Rhyme sever. Pe ecran, apăru cadranul unui ceas; o setă tot prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fuseseră cumpărate. În oglindă, pajiști imense adunate de-a lungul anilor În memoria ei, peste care șirul fetelor aliniate una În spatele celeilalte se Îndreptau printre căpițele de fân Împrăștiate până În zare. Fetele purtau „purtata” ritmic, cu pas egal, În acest paradis vegetal. Se auziră acele povești spuse, oare de ce lui, În iernile bucureștene, lângă sclipirea fierbinte a teracotei albastre așezate lângă patul Înalt; ei doi pe scăunel, ea privind fără țintă ca și cum ar fi un fir care se pierduse În neant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și Îi este de trebuință. Ce să fac cu libertatea? Și strigi. Cu strigătul ăsta lași În urmă o țară a frigiderelor goale, o țară a frigului, o țară a Întunericului, o țară a cozilor, o țară a absurdului, un „paradis” al fricii. Ninge peste lume și peste libertate, anul agonizează În triste zăpezi și primul colind atinge chipul acestei țări. Moș Crăciun cu barba albă, Te așteaptă mulți copii Azi când vii la noi la poartă Ad’ un sac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În exterior, pe puntea vasului unde privirea poate cuprinde marea până În depărtări, unde cerul albastru se prăbușește În albastrul cernit al apelor. Briza mângâie faldurile feței de masă albă. Pe masa lungă, pe albul mătăsos, Într-o Învălmășeală ordonată, un paradis culinar ca În naturile moarte ale picturii franceze din veacul al XVIII-lea. Minunății ce nu au fost nicicând atinse de mâna vreunui copil născut În umbrele lumii, existând doar În visele lui despre un preafericit Liban. Construcție barocă, cosmopolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
privind către cer, încotro îi va fi purtat vântul vieții. „Dar ce de femei frumoase mai sunt de când am cunoscut-o pe Eugenia! - își zicea el, ținându-se între timp de perechea aceea râzăreață -. Totul s-a preschimbat într-un paradis, ce ochi, ce păr, ce râs! Una e blondă și cealaltă brunetă; dar care a cea blondă? Care cea brunetă? Mi se pare că se confundă între ele!...“ — Ei, dom’le, ești treaz sau dormi? — Salut, Víctore. — Te așteptam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
constituie divina tragedie. Divina Tragedie! Și nu așa cum Dante, credinciosul medieval, proscrisul ghibelin, și-a numit-o pe-a sa: Divina Comedie. Cea a lui Dante era comedie, iar nu tragedie, pentru că în ea exista speranță. În cântul douăzeci din Paradisul e o terțină care ne arată lumina care strălucește asupra acestei comedii. E locul unde spune că regatul cerurilor suferă violență - potrivit sentinței evanghelice - din partea caldei iubiri și speranței vii care învinge voința divină: Regnum coelorum violenza pate da caldo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de concentrare, de dușurile comune care împrăștiau moartea, de coșurile care scoteau cenușă umană și nici despre experimente medicale pe bărbați care se întâmpla să aibă părul roșu sau pe copii care se întâmpla să fie gemeni. Plângeam pentru un paradis pe care am încercat să îl recreez pentru soția mea, pentru copiii mei, pentru mine și pentru nereușita mea. În timp ce lacrimile tăcute făceau loc suspinelor și oamenii se întorceau să se uite, pentru că asta era mai mult decât ceea ce erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu a mai rămas nimic din mitul național elvețian, care își are originea în pilonii de lemn ai constructorilor de stâlpi, iar severul profesor, director al Muzeului Național elvețian, nu a mai lăsat nimic, cu zelul său reformator, din specificul paradisului elvețian de odinioară, decât șiruri de pălăriuțe din stuf, care se înghesuiau la țărm ca niște vestiare ale unui loc nou de camping. Totuși, construcțiile pe piloni se înghesuiau cu o forță nebănuită înapoi în lumea modernă, în ciuda cercetării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
drumul la robinete, camera s-a umplut cu aburi. După ce mi-am turnat în apă noile uleiuri de baie cumpărate de la cea mai nouă prietenă a mea, doamna de la parfumuri de la Selfridges, m-am băgat în cadă scufundându-mă în paradis. Nu știu cât timp am stat acolo bucurându-mă de liniște, lăsând toate planurile mele contradictorii să se lupte singure în mintea mea pentru supremație. Dar nu m-am plâns când s-a deschis ușa și a intrat Ed. Nu numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu spațiu pentru două mese mari de scris, una pentru el și una pentru MacAlpine, și cu loc destul pentru plimbat de colo-colo, ca și pentru un fotoliu și un șezlong lângă cămin, unde se putea Întinde și reflecta. Era paradisul! Era impresia copleșitoare, făcută În acea primă după-amiază - că găsise cumva drumul Înapoi spre grădina raiului, dincolo de ușa mare și verde, cu ciocănelul de alamă, din West Street - o senzație care Îi revenea des, În special când se plimba prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
alamă, din West Street - o senzație care Îi revenea des, În special când se plimba prin grădină după o dimineață de lucru intens, cu Tosca pufăind mulțumită la picioarele lui. Dar avusese nevoie ca Edward Warren să Îl asigure că paradisul era solid din punct de vedere structural și de sfatul său ca specialist pentru a face acest paradis Încă și mai desăvârșit. Warren fusese acela care văzuse că tapetul cam lugubru din saloanele de la parter ascundea lambriuri frumoase de stejar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o dimineață de lucru intens, cu Tosca pufăind mulțumită la picioarele lui. Dar avusese nevoie ca Edward Warren să Îl asigure că paradisul era solid din punct de vedere structural și de sfatul său ca specialist pentru a face acest paradis Încă și mai desăvârșit. Warren fusese acela care văzuse că tapetul cam lugubru din saloanele de la parter ascundea lambriuri frumoase de stejar care, acum restaurate și proaspăt lăcuite, contribuiau mult la aerul demn și atmosfera istorică a casei; și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
său a vorbit la telefon, se simțea, cu tatăl ceresc în persoană, m-a recomandat sus de tot ca pe unul care ține de dreapta credință și în câteva minute mi-a asigurat un loc de dormit, dacă nu în paradis, atunci totuși în filiala acestuia, căminul Caritas de pe Rather Broich. Din stația Bittweg, care, cum spuneam, era mărginită de mai multe întreprinderi de pietrărie, așa de pildă firma Moog specializată în gresie și bazalt, care figurează în Toba de tinichea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și să trec neîntârziat pragul de sub puerta cancel. Această indulgență de neînțeles nu s-a bucurat de sprijinul necondiționat al lui Tai An, care era zi și noapte preceptorul și maestrul Întru magie al acestei Madame. Ce mai, trecătorul meu paradis nu a atins vârsta broaștei, nici țestoase, nici râioase. Credincioasă intereselor magului, Madame Hsin s-a consacrat lingușirii lui Nemirovsky, pentru ca fericirea acestuia să atingă perfecțiunea, iar numărul mobilelor procreate să-l Întreacă pe cel al permutărilor unei persoane În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plin unui studiu critic cu privire la Divina Comedie. Moartea l-a surprins șapte ani mai târziu, când Încredințase deja tiparului cele trei volume care aveau să constituie, și chiar sunt, soclul faimei sale și care se intitulează, respectiv, Infernul, Purgatoriul și Paradisul. Nici publicul, nici colegii nu l-au Înțeles. A fost necesară o chemare la ordine, al cărei prestigiu l-au generat inițialele H.B.D., pentru ca orașul Buenos Aires, frecându-și ochii insomniaci, să se trezească din visul său dogmatic. După ipoteza lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
volumele Șase enigme pentru don Isidro Parodi (1942) și Două fantezii memorabile (1946), culegeri de povestiri publicate sub pseudonimul comun H. Bustos Domecq; Un model pentru moarte (1946), lucrare semnată cu pseudonimul B. Suárez Lynch; două scenarii cinematografice: Mahalagiii și Paradisul credincioșilor; și două culegeri de povestiri: Cronicile lui Bustos Domecq și Alte povestiri de Bustos Domecq, publicate sub numele celor doi autori. În paginile acestora ni se revelează, alături de „bucuria prieteniei și reușitele pe care le-am Împărtășit unul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de val Haotic și drastic mă duce cu el Râzând de furtună talazul mișel Îmi sorb întristarea neliniști și dor La capăt de lume ascunsă de nor Cu roua pe gene alunec în vis Ireal de frumos e-al meu paradis Pe abrupte perdele de zori mă trezesc Bobițe de rouă prin frunze sclipesc Și tâmpla fierbinte în iarbă așez Din verde și galben splendori să creez Năvalnice gânduri mă iau cu asalt Și-mi poartă iubirea mai sus spre înalt
Ascult infinitul t?c?nd by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83264_a_84589]