8,364 matches
-
și întemeierea acestor tehnici pe o concepție filosofică coerentă, care să asigure și interpretarea obiectivă și unitară a datelor obținute. Din acest punct de vedere teoriile filosofice erau foarte diferite, încît rar puteau constitui o premisă pentru dezvoltarea unitară a pedagogiei. 11.2.1.3. Pedagogia personalitară Pedagogia personalitară, reprezentată prin CONSTANTIN NARLY (1896-1956) (26), aspira, ca și pedagogia culturii, spre depășirea pozițiilor extreme ale pedagogiei individualității și pedagogiei sociale. Deși a aderat la unele din ideile lui Ed. Spranger, pedagogul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o concepție filosofică coerentă, care să asigure și interpretarea obiectivă și unitară a datelor obținute. Din acest punct de vedere teoriile filosofice erau foarte diferite, încît rar puteau constitui o premisă pentru dezvoltarea unitară a pedagogiei. 11.2.1.3. Pedagogia personalitară Pedagogia personalitară, reprezentată prin CONSTANTIN NARLY (1896-1956) (26), aspira, ca și pedagogia culturii, spre depășirea pozițiilor extreme ale pedagogiei individualității și pedagogiei sociale. Deși a aderat la unele din ideile lui Ed. Spranger, pedagogul român a obiectat teoriei acestuia
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
filosofică coerentă, care să asigure și interpretarea obiectivă și unitară a datelor obținute. Din acest punct de vedere teoriile filosofice erau foarte diferite, încît rar puteau constitui o premisă pentru dezvoltarea unitară a pedagogiei. 11.2.1.3. Pedagogia personalitară Pedagogia personalitară, reprezentată prin CONSTANTIN NARLY (1896-1956) (26), aspira, ca și pedagogia culturii, spre depășirea pozițiilor extreme ale pedagogiei individualității și pedagogiei sociale. Deși a aderat la unele din ideile lui Ed. Spranger, pedagogul român a obiectat teoriei acestuia lipsa de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
datelor obținute. Din acest punct de vedere teoriile filosofice erau foarte diferite, încît rar puteau constitui o premisă pentru dezvoltarea unitară a pedagogiei. 11.2.1.3. Pedagogia personalitară Pedagogia personalitară, reprezentată prin CONSTANTIN NARLY (1896-1956) (26), aspira, ca și pedagogia culturii, spre depășirea pozițiilor extreme ale pedagogiei individualității și pedagogiei sociale. Deși a aderat la unele din ideile lui Ed. Spranger, pedagogul român a obiectat teoriei acestuia lipsa de precizie a conceptelor sale fundamentale. Există aprecia el elemente ale culturii
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
teoriile filosofice erau foarte diferite, încît rar puteau constitui o premisă pentru dezvoltarea unitară a pedagogiei. 11.2.1.3. Pedagogia personalitară Pedagogia personalitară, reprezentată prin CONSTANTIN NARLY (1896-1956) (26), aspira, ca și pedagogia culturii, spre depășirea pozițiilor extreme ale pedagogiei individualității și pedagogiei sociale. Deși a aderat la unele din ideile lui Ed. Spranger, pedagogul român a obiectat teoriei acestuia lipsa de precizie a conceptelor sale fundamentale. Există aprecia el elemente ale culturii care nu pot contribui la desăvîrșirea omului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
foarte diferite, încît rar puteau constitui o premisă pentru dezvoltarea unitară a pedagogiei. 11.2.1.3. Pedagogia personalitară Pedagogia personalitară, reprezentată prin CONSTANTIN NARLY (1896-1956) (26), aspira, ca și pedagogia culturii, spre depășirea pozițiilor extreme ale pedagogiei individualității și pedagogiei sociale. Deși a aderat la unele din ideile lui Ed. Spranger, pedagogul român a obiectat teoriei acestuia lipsa de precizie a conceptelor sale fundamentale. Există aprecia el elemente ale culturii care nu pot contribui la desăvîrșirea omului, iar pe de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
desăvîrșită a individualității, cît și maximum de socializare. Ca rezultat al unei astfel de sinteze, se dezvoltă "omul creator", considerat de acest pedagog ca valoare supremă (20, p. 234). Celor două tendințe extreme individuală și socială li se opune, așadar, pedagogia "personalitară" care prin conceptul de personalitate realizează o sinteză între individual și social (26 a, pp. 32-33). Narly însă, preluînd o idee a magistrului său I. Găvănescul, reduce socialul la profesie, privind omul ca forță de muncă și avînd în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
încerca adecvarea lui la realitățile sociale din epoca în care trăia. Observăm că prin însuși conceptul fundamental al sistemului său pedagogic, Narly se detașa de aspectele concrete ale mediului social căruia voia să-i slujească, apropiindu-se, astfel, de teoria pedagogiei culturii. Dacă idealul educației leagă pedagogia direct de filosofie, problema mijloacelor de înfăptuire a acestui ideal o pune în relație cu psihologia. Abordînd această ultimă relație, Narly ține să-și manifeste rezerva față de psihologia experimentală pentru că nu privește activitatea individuală
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
din epoca în care trăia. Observăm că prin însuși conceptul fundamental al sistemului său pedagogic, Narly se detașa de aspectele concrete ale mediului social căruia voia să-i slujească, apropiindu-se, astfel, de teoria pedagogiei culturii. Dacă idealul educației leagă pedagogia direct de filosofie, problema mijloacelor de înfăptuire a acestui ideal o pune în relație cu psihologia. Abordînd această ultimă relație, Narly ține să-și manifeste rezerva față de psihologia experimentală pentru că nu privește activitatea individuală, ci media și față de pedagogia experimentală
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
leagă pedagogia direct de filosofie, problema mijloacelor de înfăptuire a acestui ideal o pune în relație cu psihologia. Abordînd această ultimă relație, Narly ține să-și manifeste rezerva față de psihologia experimentală pentru că nu privește activitatea individuală, ci media și față de pedagogia experimentală care încearcă să explice viața în maniera fizicianului care cercetează materia inertă (26 a, pp. 33-54). Pedagogul român se arăta a fi un adept al psihologiei structuraliste, apropiindu-se foarte mult de modul în care înțelegeau Dilthey și Spranger
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
referitoare la instrucție, idei care îl situează pe pozițiile educației noi, deși el îl invocă în sprijinul afirmațiilor sale mai mult pe J.-J. Rousseau și foarte puțin pe marii reformatori contemporani cu el. (Așa, de pildă, în voluminoasa sa Pedagogie generală 649 pagini nu se face nici o referire la J. Dewey). "Nu are adevărată valoare educativă pentru individ decît ceea ce el a izbutit să aducă la lumină prin propria sa activitate" (20, p. 319) iată o idee pe care o
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de constituire a unui sistem teoretic original de educație, C. Narly considera că acesta trebuie să cuprindă patru probleme: posibilitatea educației, idealul educativ, mijloacele de educație și comunitatea educativă. Dacă primele trei probleme își găseau locul în toate sintezele de pedagogie, comunitatea educativă era și după aprecierea sa o contribuție originală. Ideea este într-adevăr valoroasă; se simțea nevoia tratării unor chestiuni privind educatorul, elevul, relația educator-elevi etc. Deși foarte amplu (aproape 200 pagini), acest capitol se întemeiază pe o informație
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
20, p. 26). Dar care era criteriul după care urma să se înfăptuiască acest echilibru? Era el convenabil tuturor membrilor societății? Deși a insistat în teoria sa pedagogică pentru depășirea opoziției individual-social, C. Narly a rămas totuși pe pozițiile unei pedagogii individualiste. De aici accentul pus pe "originalitatea specifică", precum și pe ideea unei "reforme în noi înșine". 11.2.2. Pedagogia sociologică 11.2.2.1. Implicațiile unor cercetări și reflecții sociologice în domeniul educației Încă din ultimul deceniu al secolului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
societății? Deși a insistat în teoria sa pedagogică pentru depășirea opoziției individual-social, C. Narly a rămas totuși pe pozițiile unei pedagogii individualiste. De aici accentul pus pe "originalitatea specifică", precum și pe ideea unei "reforme în noi înșine". 11.2.2. Pedagogia sociologică 11.2.2.1. Implicațiile unor cercetări și reflecții sociologice în domeniul educației Încă din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, C. Dimitrescu-Iași făcea din sociologie un fundament al construcției pedagogice (8, pp. 345-352). Ideea a fost reluată
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
să nu domine și pe plan politic; statul urma să rămînă deci un stat capitalist (28). Sub impulsul cercetărilor sociologice, a orientării acestora spre lumea satelor, precum și a curentului de idei specifice țărănismului, s-a dezvoltat o puternică mișcare de pedagogie sociologică. Cercetările sociologice au constituit și un temei pentru efortul de științifizare a pedagogiei. Se aprecia, în spirit durkheimian, că educația este, în primul rînd, un fenomen social, că ea trebuie să răspundă unor exigențe ale societății pe care o
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
capitalist (28). Sub impulsul cercetărilor sociologice, a orientării acestora spre lumea satelor, precum și a curentului de idei specifice țărănismului, s-a dezvoltat o puternică mișcare de pedagogie sociologică. Cercetările sociologice au constituit și un temei pentru efortul de științifizare a pedagogiei. Se aprecia, în spirit durkheimian, că educația este, în primul rînd, un fenomen social, că ea trebuie să răspundă unor exigențe ale societății pe care o servește. În consecință, pedagogia trebuia să-și întemeieze structura sa teoretică pe datele sigure
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
au constituit și un temei pentru efortul de științifizare a pedagogiei. Se aprecia, în spirit durkheimian, că educația este, în primul rînd, un fenomen social, că ea trebuie să răspundă unor exigențe ale societății pe care o servește. În consecință, pedagogia trebuia să-și întemeieze structura sa teoretică pe datele sigure pe care i le oferea investigarea sociologică. Cum tocmai în perioada aceea se desfășuraseră o serie de investigații de teren, folosindu-se metoda monografică, inițiată de D. Gusti, pedagogia sociologică
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
consecință, pedagogia trebuia să-și întemeieze structura sa teoretică pe datele sigure pe care i le oferea investigarea sociologică. Cum tocmai în perioada aceea se desfășuraseră o serie de investigații de teren, folosindu-se metoda monografică, inițiată de D. Gusti, pedagogia sociologică românească a adoptat atît rezultatele acestor cercetări, ca bază pentru construcția sa teoretică, cît și metoda de investigare monografia. Teoria pedagogică se putea lega astfel mai strîns de realitățile sociale românești; ea putea deveni chiar o teorie specifică acestor
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
deveni chiar o teorie specifică acestor realități. "Noua organizare socială și politică a României" spunea D. Gusti "trebuie să se întemeieze pe adevărul sociologic românesc" (29, p. 277). Din orientarea cercetărilor sociologice gustiene spre mediul rural a rezultat și axarea pedagogiei sociologice aproape în exclusivitate pe problemele școlii sătești. Interpretarea faptelor sociale, culturale, educative însă a urmat nu numai calea sugerată de sociologia monografică, ci și de ideile social-politice promovate de țărănism. Această ultimă influență apare, cel puțin la unii dintre
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
aproape în exclusivitate pe problemele școlii sătești. Interpretarea faptelor sociale, culturale, educative însă a urmat nu numai calea sugerată de sociologia monografică, ci și de ideile social-politice promovate de țărănism. Această ultimă influență apare, cel puțin la unii dintre adepții pedagogiei sociologice, din modul în care este criticată legislația școlară (adoptată, cum s-a văzut, mai ales în timpul unor guvernări liberale), din interesul mai scăzut pentru școala urbană, din unele ecouri ale ideilor specifice țărănismului, întîlnite în construcția lor teoretică. Așa
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
un program de reformă a învățămîntului, care urma să fie supus dezbaterii parlamentului (31). Aici sînt sintetizate principalele sale propuneri de politică școlară, reluate în studii ulterioare și prezente unele dintre ele și în scrierile colaboratorilor săi apropiați reprezentanți ai pedagogiei sociologice (I. C. Petrescu, Stanciu Stoian), semn că ideile, mult dezbătute, deveniseră un fond comun al acestei puternice și unitare direcții din mișcarea pedagogică românească interbelică. În înfăptuirea politicii școlare, Gusti considera că trebuie să se pornească de la realitatea complexă care
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
diferite de inteligență, ci în "virtuțile sociale", însușiri pe care țăranul le-a dovedit secole de-a rîndul și care trebuiau cultivate în continuare (36 a, p. 190). În școala satului trebuiau evitate mai ales două din marile erori ale "pedagogiei burgheze" după expresia lui C. Rădulescu-Motru: a) marea importanță acordată cunoștințelor abstracte, și b) individualismul cultivat prin metodele de predare. Dacă școala urbană poate avea un caracter teoretic, promovînd cu prioritate, prin intermediul cărții, abstracțiunile, școala rurală va mai ales un
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cultive un crez și să dezvolte capacitățile creatoare ale întregului popor. Ideea dezvoltării aptitudinilor creatoare este susținută cu noi argumente și în scrierea Vocația factor hotărîtor în cultura popoarelor (1931, ed. a II-a, 1936), unde un capitol poartă titlul "Pedagogia vocației"; deși omului de vocație îi este proprie, prin înseși datele sale ereditare, tendința spre originalitate, are și el nevoie de o școală care să favorizeze manifestarea și dezvoltarea aptitudinilor sale de creație. Punerea în valoare a vocațiilor individuale presupunea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
școală în stare să trezească inițiativa, spiritul de inovare. 11.2.2.2. Regionalismul și localismul educativ Pe fondul ideilor sugerate de sociologia gustiană și de mișcarea poporanist-țărănistă cu privire la învățămînt și educație, s-au conturat două orientări foarte apropiate în pedagogia sociologică românească. Este vorba de regionalismul și localismul educativ, reprezentate de ION C. PETRESCU (1892-1967), respectiv STANCIU STOIAN (1900-1984). În concepția lui I. C. PETRESCU, școală românească se afla de cîteva decenii într-o perioadă de criză, o criză structurală, datorată
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
munca. Mediul geografic și munca adecvată acestuia au creat o numită psihologie și o anumită cultură pe care școala satului trebuie s-o promoveze. Mai mult, din cercetarea satului și a psihologiei țăranului vor putea fi desprinse principiile directoare ale pedagogiei românești. Un sistem de educație atît de diferențiat nu se mai putea sprijini pe o teorie pedagogică ce pretindea a fi universal valabilă. I. C. Petrescu, ca și alți teoreticieni ai educației din acea perioadă, aspira spre o pedagogie proprie realităților
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]