KorAP: Find »[drukola/base=picta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...213 214 215 ...407 >

10,156 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

prins în culorile mele, cu El! Îl aud apoi coborând furios scările, se-apropie de mine, Nu-mi mai trebuie nimic! Spală tavanul! și ușa grea a bisericii se închide peste neputința mea de a-l ajuta, Dar tu ai pictat o biserică! Și Theo se întoarce spre mine fără să mă vadă, așteptând ca eu să continuu, de ce spui că îl mai cauți încă pe Dumnezeu?! N-aveai credință când zugrăveai cu sfinți pereții?! Ba da! zâmbește el într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
de gând să facă, Undeva Miró, vorbește el mai târziu învârtind în mâini o pară portocalie, povestea cum era pus de profesorul lui să deseneze un obiect numai după pipăit, Eu am să mă duc mai departe, Daniel, am să pictez fără ochi, Vrei să-ți scot pânza afară? Nu astăzi! Voi trece de acest handicap, m-am gândit mult, zâmbește ușor ironic unui gând pe care aștept să-l formuleze în cuvinte și iată-l, Criticii vor vorbi atunci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
astăzi! Voi trece de acest handicap, m-am gândit mult, zâmbește ușor ironic unui gând pe care aștept să-l formuleze în cuvinte și iată-l, Criticii vor vorbi atunci de perioada oarbă din creația mea, și tot ce am pictat până acum li se va părea doar pregătirea necesară pentru ce va urma, Idioți! se vor lăsa înșelați de orgoliul meu! și el mușcă cu lăcomie din para portocalie, un fir de zeamă dulce i se prelinge în colțul buzelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
un geniu pustiu! Tresar, și nici nu-mi dau seama cum trece pe lângă noi timpul, n-ai fost nici astăzi pe la școală! Ies în seara blândă cu Gabriel, mergem o bucată de drum împreună, numai el vorbește, cum intenționează să picteze gândul, n-am făcut până acum mare lucru îmi mărturisește el, deoarece nu mi-am pus încă în acord mâna cu ideea, și spune cu atâta plăcere aceste cuvinte, e probabil una dintre propozițiile lui favorite, Tu știi cum ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
de ideile mele toată lumea le va recunoaște, ești în primul an? Nu! Eu sunt student la Litere! Cum ziceai că te cheamă?! Theodor Ignat! Îmi întinde mina și cred că am făcut deja cunoștință cu acest tânăr a treia oară, Pictezi? La toamnă vreau să dau la Pictură, mi-ar plăcea să învăț, La facultate nu prea ai ce să înveți, eventual cum să tragi niște linii și, mai ales, să desenezi cât mai prost! Dar eu, încerci și tu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
făcut de prima dată când m-am dus la ea și-am adormit, ca și când, completează gândul meu, Și n-am înțeles! Ce ți-a promis oare femeia aceea, mă întreb eu cu glas tare, Poate mi-a promis că voi picta o biserică, nu știu, încă n-am aflat! Și înserarea se lasă peste amândoi, și peste taina lui Theo, Mi-e tare dor de Ana, vorbește el, mi-e tare dor! Apoi cu glas stins mă roagă, citește-mi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
tabloul votiv pe logofătul Tăutu, vezi, mă îndemni tu cu toată puterea tainică ce vede peste veacuri, cum pictorul se străduiește în portretul logofătului Tăutu, totul era firesc, logofătul înaintea tronului lui Iisus închinând biserica, și astăzi?! mai pot fi pictate tablouri votive fără să n-ai impresia neputinței într-o lume devorată de mass-media, te mai ajută modelele vechi să pictezi cu credință?! buzele tale se întreabă astfel, eu doar mă uit înalt la tine și nu-ți pot răspunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
în portretul logofătului Tăutu, totul era firesc, logofătul înaintea tronului lui Iisus închinând biserica, și astăzi?! mai pot fi pictate tablouri votive fără să n-ai impresia neputinței într-o lume devorată de mass-media, te mai ajută modelele vechi să pictezi cu credință?! buzele tale se întreabă astfel, eu doar mă uit înalt la tine și nu-ți pot răspunde decât că iubirea, și aceștia nu pot fi decât sfinții Constantin și Elena silabisești tu curios scrierea chirilică, era în pronaos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
cules de pe ulița satului, o femeie bătrână stând la gardul de nuiele, iarăși îngeri, Theo! de când am ajuns în Nordul Moldovei te regăsesc atât de altfel, și-mi spui aproape o taină ce mi-o împărtășești mie, Ana, eu voi picta o biserică! și eu știu acum că tu vei picta o biserică, se înserează și nu vii, poate ar fi mai bine să mă duc eu prin sat să întreb de drumul la Putna, sunt mai mult decât sigură că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
de nuiele, iarăși îngeri, Theo! de când am ajuns în Nordul Moldovei te regăsesc atât de altfel, și-mi spui aproape o taină ce mi-o împărtășești mie, Ana, eu voi picta o biserică! și eu știu acum că tu vei picta o biserică, se înserează și nu vii, poate ar fi mai bine să mă duc eu prin sat să întreb de drumul la Putna, sunt mai mult decât sigură că ai uitat să te interesezi cum am putea ajunge la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Sara, eu pot face abstracție de Avraam și Sara, dar de trupul tău ca un lac adânc tulburat azi-noapte de, uită-te doar la cei trei îngeri, iarăși despre îngeri aduce cuvânt! nici Rubliov n-ar fi putut s-o picteze mai bine având în vedere că nu-i totuna să pictezi pe lemn și pe perete, eu îmi amintesc ca într-un vis îndepărtat icoana lui Rubliov la care tu faci cu atâta ușurință trimitere, ridicându-ne încă o dată la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
trupul tău ca un lac adânc tulburat azi-noapte de, uită-te doar la cei trei îngeri, iarăși despre îngeri aduce cuvânt! nici Rubliov n-ar fi putut s-o picteze mai bine având în vedere că nu-i totuna să pictezi pe lemn și pe perete, eu îmi amintesc ca într-un vis îndepărtat icoana lui Rubliov la care tu faci cu atâta ușurință trimitere, ridicându-ne încă o dată la Cina din Mavri a meșterului Ioan și a fratelui său Sofronie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
soarele și luna și trupul tău se rotește și calcă ușor, ca și cum te-ai mișca într-o lume prea familiară ție, Glorificarea Maicii Domnului, știi să citești ca dintr-o carte imaginile de pe pereți de parcă tu însuți le-ai fi pictat, eu voi picta o biserică, mi-ai spus zilele trecute, Imnul de slavă adus Mântuitorului în conca sudică, dar numai însoțiți de gestul arătător al mâinii tale ochii mei ajung până la conca sudică, ne despart doar câțiva pași și veacuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
și trupul tău se rotește și calcă ușor, ca și cum te-ai mișca într-o lume prea familiară ție, Glorificarea Maicii Domnului, știi să citești ca dintr-o carte imaginile de pe pereți de parcă tu însuți le-ai fi pictat, eu voi picta o biserică, mi-ai spus zilele trecute, Imnul de slavă adus Mântuitorului în conca sudică, dar numai însoțiți de gestul arătător al mâinii tale ochii mei ajung până la conca sudică, ne despart doar câțiva pași și veacuri, tu plin de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
seara asta, IV La amiază s-au lăsat iarăși căldurile, e mare zăpușeală, au spus aseară la televizor că va ploua, ne-a asigurat de bună dimineață tata, Theo e trist, m-a rugat să-i pregătesc pânza că va picta, abia dacă mi-a adresat cuvântul astăzi și mama se teme că îi va reveni criza, așa începe, nu vorbește cu nimeni până când la un moment dat cere ceva de băut, și vreo două zile bea întruna, nu mănâncă aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
până când la un moment dat cere ceva de băut, și vreo două zile bea întruna, nu mănâncă aproape nimic, și tace, măcar dacă ar spune ceva! De fiecare dată când Theo vorbește aștept să ceară nu culoare, ci de băut, pictează, ceva din caietul de aseară l-a mișcat într-atât, mărturisirea Anei, Sunt tot murdar de vopsele! își șterge degetele de șorțul legat de mama în jurul lui, pe șorț într-o învălmășeală de nedescris se pot distinge încălecate toate vopselele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
de el știut își freacă dosul palmei de galbenul de soare abia pus, nu mai folosește cuțitașul, și palma lui mânjită de negru lasă în galbenul de soare o dâră subțire, nu îndrăznesc să-l fac atent, îl las să picteze după voia lui, oricum, roșu de sânge! De dimineață nu mănânci nimic, Daniel, mă anunță fratele Rafael, Și după aceea? îl întreb eu, După aceea poți, Am paisprezece ani și din toamnă părintele Ioan mă trimite la Seminar, mâine îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
murdar de vopsele! Când a venit Ana la mănăstire, și-amintește el, în vara aceea, ții minte, mă face pe mine părtaș la, Da! S-a întâmplat o dată ca ea, deși aproape că îi interzisesem să intre în biserică unde pictam, ea a venit la mine sus pe schelă, eu cu gâtul înțepenit lucram la Maica Domnului purtând pe Iisus, Stă acum în casă, în fotoliu și-mi mărturisește, afară încă nu s-a slobozit ploaia, se pornește greu ca și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
o rochie lungă albă și acolo sus, eu tot murdar de vopsele, am făcut dragoste, și tace Știu! Am văzut totul! Așezat pe un scăunel jos pregătesc un ulcior de vopsea, albastru de cer, Theo pe schelă, în conca absidei, pictează pe Maica Domnului purtând pe Iisus, pe ferestrele zvelte lumina irizată a soarelui se mută milimetric pe pardoseala plină de var și vopsele apropiindu-se de mine, nu se-aude în tăcerea înaltă decât pensula lui scrâșnind pe peretele zgrunțuros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
am putut în întregime vedea conturul trupului de femeie, Ana poartă o pălărie de pânză și desculță urcă scara de lemn improvizată la Theo, are un braț de margarete culese probabil din poieniță, Theo a dus-o ieri acolo, el pictează, Maica Domnului purtând pe Iisus, dacă îl fac pe Iisus pe brațul drept al mamei sale, mi-a explicat el, înseamnă, după cum ne spune tradiția, că mama îndurerată își oferă fiul ca jertfă, ca să se îndeplinească sfintele scripturi, dacă îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
mijloc frunzulițele, și Theo desface încet bumbii mărunți de la rochia albă a Anei, și-a dat jos pălăria, eu văd, cu margareta în mâna stângă, dacă l-aș face pe brațul stâng al Maicii sale atunci ar trebui s-o pictez pe Maria ținându-l duios la pieptul ei, scândura trosnește neauzit de către ei, doar în urechile mele, am optsprezece ani și pentru a vedea mai bine nu trebuie decât să mă dau de cealaltă parte a străzii, Theo gol o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Theo își înmoaie degetul în galbenul de nimb și pe pieptul ei îi înconjură cu vopsea sânul, stângul întâi, apoi îl nimbuiește și pe dreptul, și iarăși ia vopsea pe vârful degetului, ea se arcuiește înaintea lui în vreme ce el o pictează în galben de nimb, Ana râde sub privirea îndurerată a Maicii Domnului, și-l trage pe Theo cel murdar de vopsele la pieptul ei nimbat, Mai ești aici, Daniel? mă întreabă glasul lui de acum, foindu-se în pat neliniștit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
ascuțite ce-l încearcă pe șira spinării?! Da! Vrei să-ți aduc ceva sau?! Dacă vine Corina trebuie s-o conving să mă ducă la mănăstire, nu pot lăsa biserica neterminată! Ce-ar crede părintele Ioan despre mine?! Și voi picta din nou, și tu ai să mă ajuți, Daniel! Dar eu nu-l întreb, cum? deși toate gândurile mele se-ndreaptă vectorial spre aceeași întrebare, Cum? Cum ai să pictezi?! Sau poate fără știrea mea Dumnezeu a făcut o minune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
neterminată! Ce-ar crede părintele Ioan despre mine?! Și voi picta din nou, și tu ai să mă ajuți, Daniel! Dar eu nu-l întreb, cum? deși toate gândurile mele se-ndreaptă vectorial spre aceeași întrebare, Cum? Cum ai să pictezi?! Sau poate fără știrea mea Dumnezeu a făcut o minune și ți-a mutat privirea cea bună în mâini, în degetele care țin pensula, în brațele care mestecă mortarul, și ți-a pus ochi pe fiecare centimetru de piele, Daniel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
că ar fi în stare, chiar dacă pentru cineva care nu-l cunoaște ar părea imposibil, N-ar fi păcat, Daniel, de munca noastră de atâția ani?! Să vină oarecine și să dea cu var pe pereții noștri, chiar dacă s-ar picta numai pronaosul și restul picturii ar rămâne neatinsă, tu știi cum am conceput eu totul, încă din pridvor cei ce intră în biserică trebuie să simtă ceva, ceva viu și puternic, o forță care-i absoarbe înlăuntru, pictura de pe perete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]