14,398 matches
-
noi și portrete simbolice PAGEREF Toc125451339 \ h 337 HYPERLINK \l " Toc125451340" Concluzie generală PAGEREF Toc125451340 \h 345 HYPERLINK \l " Toc125451341" Anexa 1. HYPERLINK \l " Toc125451342" „Poporul cel sfânt ascuns” din scrierile lui Commodian și tradiția iudaică a celor zece triburi pierdute PAGEREF Toc125451341 \h 351 HYPERLINK \l " Toc125451343" Anexa 2. HYPERLINK \l " Toc125451344" Inventarul principalelor referințe la Anticrist în literatura creștină a primelor secole (de la 1 Ioan la Theodoret al Cyrului) PAGEREF Toc125451344 \h 355 HYPERLINK \l " Toc125451345" Bibliografie PAGEREF Toc125451345
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
356‑359; imprecația împotriva Romei, cf. Or. sib. 5, vv. 228‑256. . Episodul nu apare în traducerea noastră, deoarece rolul pe care îl joacă aici Anticrist este foarte redus. În legătură cu tradiția iudaică a celor zece (sau nouă și jumătate) triburi pierdute, cf. 2Rg. 17,1‑6; 2Bar. 77‑87; 4Ezr. 13,40‑50; Martiriul lui Isaia 3, 2; Testamentul lui Neftali 6, 6‑7. Commodian revine asupra temei „poporului ascuns” în Instructions I, 42: De populo absconso sancto omnipotentis Christi dei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
evoluția vertiginoasă a unei boli incurabile, că „nemurirea” promisă de ideologi nu este decât o formă de vanitate; în Despărțirea, ilegalistul Toader Proca, arestat și deținut în anii ’40, încearcă după douăzeci de ani, străbătând Europa, să își regăsească fiica pierdută. Cu timiditate, S. încearcă să își salveze scrisul de intruziunea politicului. SCRIERI: La marginea orașului, București, 1962; Accident banal, București, 1966; Presimțirea zăpezilor, București, 1967; Anotimpul posibil, București, 1970; Sângele unei vârste, București, 1973; Grăuntele de grâu, când cade pe
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
creștinismul abia începuse să pătrundă printre locuitorii Daciei. Acțiunea se desfășoară mai cu seamă la Bizanț și are un caracter inițiatic, trădând preocupările autorului pe acest tărâm. Pattern-ul care regizează subteran textul e mitul amneziei și al recâștigării memoriei pierdute. Protagonistul romanului, Kesarion Breb, un preot dac, după ce primește o inițiere egipteană în simbolistica religioasă, se oprește la Bizanț ca să studieze noua credință (creștinismul) „comparativ” cu învățătura lui Zamolxis, conform misiunii primite. Încercând să o protejeze pe nevinovata împărătiță Maria
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
de exil se îndrepta și Petru Cercel. Căci, bizuindu-se pe prietenii lui occidentali, fratele lui Mihai Viteazul părăsise un Apus ce-i oferea siguranță și cutezase să meargă la Istanbul, în 1589, spre a încerca să-și redobândească tronul pierdut. Adversarii au fost mai puternici, însă, și mai abili. Petru Cercel a fost închis în fioroasa Edicule și apoi trimis - după ce fusese mutilat, se pare - în exil în insula Rhodos. Este ucis, însă, în 1590, în timpul călătoriei pe mare136. Turcoaica
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și cazuri maladive (o tuberculoză, o surzenie temporară ș.a.) iute recuperate pedagogic, prin solidarizarea spontană a forțelor binelui, în redimensionări moralizante, cu prietenii trădate, copii din flori, adultere, bunici înțelepți și ultracomprehensivi, orfani, pațachine pe post de mamă vitregă, virginități pierdute mai mult sau mai puțin fericit, delațiuni absurde (acuzații de spionaj) dar nu mai puțin periculoase, totul împodobit metaforic (Lucian Blaga este adesea citat aici), fără agresivitate, fără conflicte corozive, fără psihologii demonice, excrescențe malefice, adică la antipodul unor practici
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
mai merit nimic de la viață. Sunt un damnat. Întreaga situație, care mă Închide, mi se datorează mie. Sunt vinovat. Reversul situației tragice este mântuirea, salvarea care anulează vinovăția tragică, conferindu-mi În mod reparator posibilitatea de redobândire a identității mele pierdute. Este o reîntoarcere la starea anterioară. Tragicul Închide persoana, pe când mântuirea o deschide. În felul acesta, inseparabile una de cealaltă, tragicul și mântuirea sunt ipostaze ontologice complementare și, În esența lor, experiențe psiho-morale ale persoanei umane. Aparent, aflată Într-o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
după propria ta voință. Acesta este miezul păcatului: Împotrivirea omului, revolta acestuia Împotriva propriului său destin. Din acest moment, trecem În registrul transcendenței. Tragicul este o transcendență eșuată. O Încercare de confruntare a omului cu propriul său destin, o luptă pierdută. De fapt, prin confruntarea tragică persoana Încearcă să aducă transcendentul aici, În realitatea lumii acesteia. Este efortul unei schimbări. Dar al unei schimbări imposibile. O luptă care sfârșește tragic, prin Învingerea persoanei. Ea nu suferă numai În raport cu lumea, ci suferă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
caracter de conflicte. Raporturile morale pozitive se manifestă În cazul ajutorării semenului aflat În dificultate, În suferință, În stare de boală etc. Acestea constau În următoarele: milă și compasiune, Înțelegere, susținere și Încurajare, ajutor sau grijă, iubire dezinteresată, redarea Încrederii pierdute, preluarea dificultăților celuilalt și răspunderea În locul acestuia, sacrificiul pentru ceilalți. Raporturile morale negative sunt reprezentate, de regulă, prin stări conflictuale. Spre deosebire de conflictul psihologic, care este exterior, conflictele morale sunt interioare, ele fiind probleme ale conștiinței morale. Din acest motiv ele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un proces absolut necesar prin care individul este pus față-n față cu el Însuși și obligat să-și evalueze actele comise. Așadar, căința este un proces prin care sufletul se purifică, se vindecă, ridicându-se și recăpătându-și virtuțile pierdute. Ea este primul pas către actul reparator. Reparația este un efort intențional sufletesc și moral. Ea are tot un caracter simbolic ritualizat. Reparația este fie o Întoarcere În timp, fie o Încercare de depășire a timpului, În ambele situații În raport cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fi o experiență dureroasă, umilitoare, care va sărăci ființa acestuia, motiv pentru care fiul se reîntoarce la tatăl său. Reîntoarcerea fiului la tată este sărbătorită de acesta ca un act de regăsire, de reintegrare, de restaurare a ordinii și echilibrului pierdut. În creștinism, Între tată și fiu există un singur tip de relație: iubirea. Din acest motiv, competiția și, În final, conflictul oedipian sunt excluse. Competiția și conflictul dintre generații sunt Înlocuite cu continuitatea dintre generații. Ca doctrină explicativă a procesului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pedepsită la fel cu gestul pe care-l faci”. 3Ă O fată acuză dureri violente, nemotivate și inexplicabile conștient, În sânul stâng. În cursul curei psihanalitice se descoperă faptul că aceste dureri exprimă, În mod simbolic, nostalgia pacientei după partenerul pierdut, care obișnuia să-i mângâie sânul, și regretul bolnavei de a-l fi pierdut. De regulă, durerea corporală este resimțită În anumite regiuni bine localizate ale corpului, care au fost cândva sediul plăcerii deosebit de intense, de care ulterior individul a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nu este numai suferință, el este și descărcare. Este forma de exteriorizare a durerii. Poate fi și expresia regretului legat de o pierdere ireparabilă, dar și expresia bucuriei regăsite, la care nu s-a sperat, pe care o crezusem definitiv pierdută. Cel care plânge este Întotdeauna singur. Chiar dacă, În unele ocazii, se plânge În colectiv, fiecare individ plânge pentru sine și În felul său. În mod obișnuit, plânsul este pus În raport antagonic cu râsul, ceea ce pare să corespundă În plan
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
intimitatea sa corporală În toată nuditatea ei. În acest caz, prin examinarea corpului bolnavului, medicul are rolul de a lua conștiință cu suferința sau boala pacientului său, având ca scop instituirea tratamentului care va restabili ordinea biologică sau echilibrul fiziologic pierdut. că Psihoterapia este actul de intimitate sufletească În cursul căruia pacientul cu probleme psihice se deschide psihoterapeutului prin intermediul cuvântului. Este tot o formă de confesiune, dar sufletească, nu morală, ca În cazul spovedaniei. În această situație, rolul psihoterapeutului este ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de intimitate, o formă specială de Întâlnire. El implică o deschidere interioară a individului față de persoana celuilalt, fiind Învestit cu virtuți terapeutice salvatoare, dar și cu virtuți morale capabile de a-i reda echilibrul sufletesc sau Încrederea și forța morală pierdută. Prin oferirea speranței și a Încrederii persoanei aflate În suferință, terapeutul devine imaginea arhetipală a salvatorului. Prin prestigiu și autoritate, el oferă pacientului acel suport moral care Îl va ajuta să se elibereze din constrângerile limitative impuse de existența suferinței
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
moral, Încurajare, având ca scop recrearea interiorității persoanei, ajutând-o să-și redobândească curajul și Încrederea În forțele Sale, puterea de a suporta și de a depăși limitele suferinței. În cazul oricărei terapeutici, cuvântul este suportul care redă valorile morale pierdute. El este cel care Înlocuiește deznădejdea cu speranța, neîncrederea cu certitudinea, trezind În individ forțe reprimate de suferință și care, mobilizate prin intervenția terapeutului, vor contribui la redresarea pacientului. Este momentul unei de precizări. Cuvântul din sfera comunicării, nu are
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fi reprezentată prin Împăcare sau prin refacerea unității În cadrul unui nou cuplu. În felul acesta, restaurarea este actul de regăsire, de revenire la starea de normalitate, de echilibru sufletesc și moral al persoanei. Ea este starea de refacere a unității pierdute. În acest sens, sunt cunoscute numeroase exemple de cupluri. Este suficient să amintim de cuplul Orfeu și Euridice, iar seria poate continua. Ce este, din punct de vedere psihomoral, restaurarea? Este numai o Întoarcere În trecut? O reluare de la Început
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
altă parte, este refacerea stării de echilibru psihomoral a persoanelor traumatizate de acest eșec sau nevroză de separație. În felul acesta, restaurarea va reprezenta revenirea la starea originară de armonie și echilibru. Ea va compensa nostalgia liniștii și a Împlinirii pierdute. Restaurarea este actul de anulare a singurătății și de revenire la condiția sufletească și morală normală a persoanei umane. 20 TIPURILE DE PERSONALITATE IN PSIHOLOGIA MORALĂ Definiție și caracteristici Fără a ne suprapune peste tipurile din psihologia generală sau din
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care, pentru a putea intra, trebuie să deschizi perspectiva „trecerii” din lumea de aici, În lumea de dincolo, prin virtuțile creștine ale credinței, speranței și iubirii. Cetatea lui Dumnezeu este imaginea simbolică a „Întoarcerii la origini”. Este regăsirea modelului arhetipal pierdut. Este reintegrarea În starea de inocență morală și spirituală originară. Este un act de restaurare a ființei umane prin purificarea sa sufletească și morală. Este reintrarea În Paradisul originar, pe care omul l-a pierdut. Dar aceasta reprezintă o desprindere
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
unui eveniment trecut, dar asupra căruia aceasta nu mai poate acționa, În fapt. Astfel, se poate remarca faptul că orice act de căință este o intenție a unui catharsis moral, prin care sufletul Încearcă să se vindece, recuperându-și forțele pierdute (M. Scheleră. Ea este ieșirea din Rău și reîntoarcerea la Bine. Prin căință, eu ies din trecutul meu negativ și intru Într-un timp nou, cu un sens și o valoare morală pozitivă, mă desprind de greșeală, sau de păcat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
său și, asimilându-le, contribuie la formarea sa. Trebuie Însă făcută diferența Între educație, psihoterapie și terapia morală. Educația reprezintă totalitatea metodelor de formare ale personalității. Terapiile sunt metodele prin care se urmărește și se realizează restabilirea echilibrului tulburat sau pierdut al unei personalități. Psihoterapia are ca obiectiv restabilirea stării de echilibru psihic, tulburat de condițiile produse de boala psihică. Psihoterapia morală vizează Însă restaurarea personalității și a valorilor umane pervertite sau pierdute de către individ. Se poate deci remarca faptul că
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Orice acțiune de terapie morală reunește două laturi: terapia și restaurarea persoanei umane, În conformitate cu valorile morale. Terapia urmărește două aspecte: pe de o parte, restabilirea stării de echilibru psihologic pierdut de individ, iar pe de altă parte, redarea valorilor sale pierdute sau pervertite. Restaurarea, la rândul ei, urmărește tot două aspecte: reintrarea individului În ordinea pe care o impun normele morale, și restaurarea, ca valoare morală. Astfel, se poate vedea că acțiunea de terapie morală are o configurație specială, proprie, care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
-nalță-n tării”. Semnificația restaurării psihomorale Dincolo de aspectele pragmatice pe care le propune orice fel de tehnică de terapie psihomorală, trebuie să vedem și să Înțelegem semnificația sa interioară. Restaurarea ființei morale vizează reînvestirea persoanei cu valorile morale alterate sau pierdute. Ele reprezintă garanția redobândirii atât a echilibrului sufletesc interior, cât și a stării de puritate morală a ființei umane. Psihoterapia morală are ca scop schimbarea ființei prin scoaterea acesteia din starea de cădere pe care o dă pierderea valorilor morale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să lupte, să dorească să iasă din impas este persoana Însăși. Acest efort reprezintă, În esența lui, o negare de sine, conștientizarea faptului că trebuie să te separi de rău și să te reîntorci la bine, să dorești redobândirea virtuților pierdute. Prin acest efort interior, persoana sa afirmă pe sine. Atât negarea de sine, cât și afirmarea de sine sunt acte de voință dictate de conștiința vinovăției, dar și de datoria anulării acestei vinovății. Din acest motiv, orice restaurare a ființei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care le face să adopte o atitudine defetistă; sunt persoane descurajate, pasive, incapabile de a lupta pentru a obține ceva de la viață. De regulă, ele adoptă o atitudine negativă, de retragere, refuzând În multe situații să angajeze acțiuni, socotindu-le pierdute de la Început, sau absolut inutile. dă Spiritele indecise sunt caracteristice persoanelor ezitante, celor care nu sunt capabili de a lua singuri decizii, apelând adesea la alte persoane, sau amânând sine die trecerea la acțiune. Acțiunile pornesc de fiecare dată cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]