6,499 matches
-
dădu drumul Înăuntru și, Încet-Încet, cu grijă ca să nu tulbur aranjamentul de cuvinte din capul care mă durea, am urcat scara. Mama era Întinsă pe canapea cu ziarul Rech din St. Petersburg În mâini și un Times din Londra În poală. Un telefon alb strălucea pe măsuța acoperită cu sticlă de lângă ea. Deși era târziu, ea Încă mai aștepta telefonul tatei de la St. Petersburg, unde era reținut de Încordarea produsă de apropierea războiului. Lângă canapea era un scaun, dar eu Îl
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a unei scene devenise roman și i-am spus "Patimile după Ștefan" de Radu și Alexandru. Și eu, cu mult înainte, eram fascinat de personalitatea marelui Ștefan, din acea vară, când, student fiind, după practica la un spital rural de la poalele Ceahlăului (Hangu), cu rucsacul la spinare, am pornit să bat codrii, munții, plaiurile Moldovei; m-am închinat la sfintele mănăstiri; am descifrat pisaniile dăltuite în piatră; am îngenuncheat la căpătâiul lespezilor voievodale; am luat urma pașilor lui Ștefan Vodă ascultând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
amintește-ți de Baia, de Lipnic... Niciodată n-a fost ușor... Până la urmă, ai biruit. După noapte, vine zi, după întuneric lumină. De prea mult elan, Daniil se împiedică în spadă, o ridică cu silă și-și șterge palmele de poalele rasei, de parcă și le-ar fi mânjit cu sânge. Și continuă: Și ... și, rogu-te: prea-i cauți pricină lui Vodă Ștefan aista; ești rău și nedrept cu el! Nu uita că-i și al nostru... și-l vom apăra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
alăutele! Să nu stea horele! Prostimea și boierimea, cu Vodă, împreună, să se veselească! Măcar odată! Înfierbântat, Ștefan aruncă de pe el cabanița și rămâne într-o cămașă albă, largă, de mătase. Se târăște pe trepte și-și culcă fruntea în poala Doamnei Maria, care, ușor, își retrage picioarele. Ștefan îi vorbește cu pasiune: Frumoasa, inegalabila mea Doamnă... La picioarele tale, depun biata mea inimă însângerată de iubire... Maria, îmbujorată, zâmbește și-l mustră în șoaptă: Inegalabilul meu Domn s-a cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i rușine! Și moldovencele sunt rele de muscă! Dezmățatele! Abia așteaptă să le fulgere Măria-sa c-o privire, c-au și căzut pe spate să le fericească Vodă! Stricate și proaste, minte la ele nici cât la o găină! "Poale lungi și minte scurtă!" Nu-i așa? clipește Țamblac. Pierzania lumii! Diavolițe! Ispita ispitelor! Numai ele sunt de vină! Niște ticăloase! Umblă cu farmece! Vă fac cu ulcica! Vă prostesc! Și voi, proștii, vă robiți unei fuste! Așa-așa! Ispită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rămâne, rostește Stanciu. Unii s-au înstrăinat, le e rușine de țara în care s-au născut. Alții... nu se lipește străinătatea de ei, ca apa de pana de gâscă, deși bine știu că "acasă" nu-i așteaptă "plăcinte cu poalele-n brâu"... Atunci, de ce adastă la mila străinului? întreabă Ștefan. Eu cunosc umilința pribegiei. Mulți se laudă că o duc bine. Și unii o duc... Alții, vai de ei... Străinul se uită la tine chiorâș: îi furi pâinea pe drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mănăstirii Neamțului. Ce-or fi găsind muierile la el, se întreabă Cupcici scobindu-se în nas, de unde scoate un muc pe care îl face cocoloș între degete. Are pe vino-n-coa'... Dracu' să-l ia! explică Alexa podidit de invidie. Muieri, poale lungi și minte scurtă, scuipă Cupcici cu dispreț. Ți-ai luat nevestică tinerică, frumușică. Te-ai băgat cioban la turmă de iepuri... Să-ți târgui și o pereche de coarne, îl înțeapă Alexa din invidie. Du-te dracului! izbucnește Cupcici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de pergamente și, cu o bucurie diabolică, hohotind, le aruncă în foc. Curând, izbucnește o vâlvătaie de flăcări mistuitoare, trosnitoare, urât mirositoare. Nu prețuiesc nici cât pielea pe care au fost scrise; păcat de viței, adaugă Ștefan freacându-și palmele de poale, de parcă și le-ar șterge de murdărie. Boierii, în tăcere, privesc fascinați în vâlvătaia de flăcări ce umple căminul. Craii aiștea nu-s vrednici nici gâțele de la încălțările Măriei tale să le lege, se revoltă Duma. Ștefan bea, întinde cana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întoarceți! Jurați! Două săptămâni, nici o zi mai mult! Jurați!? Jurăm!!! răcnesc țăranii și chiuie de bucurie bătând pământul cu palmele, cu fruntea. Să trăiască Domnul Ștefan!! Să trăiască!!... În două săptămâni, buciumele vor suna "adunarea"! Toader își șterge lacrimile cu poala cămeșoiului: Eu... eu rămân cu Măria ta... Du-te cu ei! Nu vă răzlețiți! Adunați-vă în cete! Țineți aproape! Loviți-i! În jaf, ei se răspândesc în haite mici. Vânați-i ca pe jivine! Mihaile! Orânduiești cetele!... Eu, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
până mântuim cu tătarii, până sosesc oștile ungurești, până se întorc românașii zburătăciți. Au jurat doar... Pe turcaleți să-i primim "moldovenește", după datină, spune Vlaicu clipind hâtru. "Moldovenește", cum altfel!? râde sarcastic și înflăcărat, cu patimă Ștefan. Pitulați în poala codrului, le luăm urma; ne ținem de ei, ca scaiul de oaie! Clipă de clipă! Zi de zi! Noapte de noapte! Îi hărțuim! Îi lovim! Îi ciomăgim! Le punem foc! Îi altoim cum ne vine bine la socoteală! Călărimea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Măria ta!! Măria ta!!! Te pomenești c-a plecat! Zărghitul!... O fi plecat!... Cum așa?! Nespălat de păcate?!... Tocmai el?... Păcătosul! Dumnezeule!!! Iadul îl mănâncă!... Măria ta!! strigă el cu disperare, dar nu primește nici un răspuns, aruncă cârja și, cu poalele anteriului ridicate, începe să alerge. Măria ta!!! Stai așa!!! Măria ta!!!... Tăcere... "La Suceava, în cetate, peste tot e liniște!"... Răsare soarele... EPILOG ÎNVIEREA iulie 1476 "După poticala dentâi a lui Ștefan Vodă, ce au perdut războiul, de sârg au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apăruse înadins ca să ne spună acele vorbe), dând ca sigur sfârșitul tatei, pe care, sosind atunci la Sângeorz, îl găsisem bolnav, cu o rană urâtă puțin mai sus de șale, o adevărată plagă. Acolo, în dreptunghiul verde, de refugiu, de la poalele pădurii, atât de familiar mie - se lăsau umbrele mari ale serii și se făcuse aproape frig - s-a produs fulgerător înstrăinarea mea înciudată, mânioasă, rea față de badea Emil. Să-l fi condamnat în acea clipă, la rândul meu, la moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
masă) și-o devoră pe îndelete. Așa îi place lui! * „Fotoliile” și „sofalele” preferate sunt chiar trupurile noastre cufundate în fotolii, așezate pe scaune sau trântite în pat. Ni se culcă în brațe, pe picioare, pe piept, pe abdomen, în poală sau chiar pe umeri și ceafă, când stau la masă și scriu și poziția corpului meu, studiată în prealabil cu atenție, i se pare (motanului cel mare, el îmi face această onoare) convenabilă. Când Doina se uită la televizor, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o hartă a Bulgariei până descopăr localitatea respectivă, situată dincolo de Balcani, în câmpia Traciei, pe malul râului Tuijndja, nu foarte departe spre est de orașul și de golful Burgas, relativ aproape - spre nord - de un alt oraș așezat chiar la poalele Balcanilor centrali, și care a „botezat” o altă „mahala” bolgrădeană: Sliven. Ca să ajungă în sudul Basarabiei, acele grupuri au trebuit să străbată munții sau, ocolindu-i, să meargă de-a lungul țărmului Mării Negre, să traverseze Cadrilaterul, apoi toată Dobrogea... Exodul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lor în schimbul a câțiva dolari. Așa ne-au urcat și pe noi toți. Ar fi fost minunat să urcăm și noi pe jos, cum mergea Mântuitorul cu ucenicii Săi. Poți vedea multe și poți admira peisajul care este la poalele Urcarea pe Muntele Tabor și împrejurul muntelui. Sunt sate de arabi. Vezi Nazaretul, Capernaum-ul, Marea Tiberiadei, Nain-ul, Valea Iordanului, Cană Galileii și altele. Apoi vezi munți cu diferite forme. O frumusețe unică aș spune eu. Cât privești, nu te mai
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
bijuterii de aur. Și multe haine, de tot felul, si papetarii și magazine alimentare și de toate. Am privit lumea care se perinda în jurul nostru. Și așa ne-am urcat în autocar și am pornit mai departe. Grădini Persiene La poalele Muntelui Carmel poți vedea o minune. Am văzut o frumusețe atât de măreață, că n-o pot povești așa cum arată în splendoarea ei: o grădină. în grădina sunt diferiți pomi: curmali, portocali, lamai, bananieri, platani și alții nemaivăzuți, nemaiîntâlniți, o
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
care au avut sticle la ei. Eu nu am avut și mi-a părut rău de tot. A trebuit sa ma mulțumesc cu cât am băut. Slavă Domnului și pentru atât. Și am plecat. Mănăstirea Sfântă Ecaterina este situată la poalele Muntelui Sinai și am ajuns acolo seară, pe la orele 21. Părintele Irineu a stat de vorbă cu călugării de la mănăstire. Ne primesc și ne găzduiesc, oferindu-ne o cameră mare cu multe paturi de fier, cu saltele și tot ce
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pe cărarea de munte în puterea nopții. Pe locuri necunoscute de mine. Aveam treptele care se mai observau dar aveam și prăpastia care era lângă trepte. M-am rătăcit puțin, dar mam întors imediat pe treptele care duceau jos, la poalele muntelui. Greu am urcat pe munte și tot greu am coborât. E cu anevoie de coborât, că picioarele și genunchii slăbănogiți nu te mai ajută la mers. Și vrând-nevrând te mai poticnești, măi cazi. Oricum, nu te doare nimic atunci cand
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Bun este Domnul!? Ce curaj mi-a dat, n-o să uit cât trăiesc. Parcă mi s-a înrădăcinat mai puternic credință în dragostea și milă lui Dumnezeu. Slavă Iubirii Supreme a Dumnezeirii! Când am ajuns dimineață, la ora 6, la poalele Muntelui Sinai, la Biserică Mănăstirii Sf. Ecaterina se oficia slujba. Am participat și eu. La ora 8 s-a terminat. S-a slujit în limba greacă. La ora 240 După aceea am văzut moaștele (mâna) Sf. Ecaterina și le-am
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
diavolul să-L ispitească și-L încearcă de mai multe ori poate, poate L-o amăgi. Dar Domnul Iisus cu cuvântul l-a izgonit căci Cuvântul lui Dumnezeu e viața. Așa ne-a explicat părintele David cât am stat la poalele muntelui și am privit. Cină Cea de Taină Pe Muntele Sion, într-o biserică am văzut un loc deosebit. Era mai înalt cu vreo 70 cm și semirotund. Eram cu părintele Serafim și mi-a zis: „Aici e locul unde
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mai puțin și mai îngândurat. La un moment dat copilul a izbucnit în plâns: „Nene, nu mai poci, da’, să nu mă bați”. N- a mai mâncat și nici n-a fost forțat să mănânce. Unchiul i-a pus în poala cămășuicii pe celălat pepene netăia și i-a spus să-l mănânce acasă atunci când i-a fi foame. În toamna în care am dat examen de admitere la seminar, (1935) unchiul Constantin a mers la satisfacerea serviciului militar. În lunile
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
independente, privindu-mă de sus și impunându-mi și mie aceeași ambiție felină, de a nu accepta decât înălțimile. Aceste feline sunt purtătoare de gânduri, stârnind stări speciale, făcând posibil în aer gustul pentru filozofie. Corpul meu, când țin în poală o pisică, se transformă brusc, devenind parcă o prelungire a corpului felin- de aceea sunt linsă și eu când ea își face minuțios toaleta. A toarce nu înseamnă deloc a moțăi, ci mai degrabă o ruminare de gânduri dintre cele
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
altfel. Se supraviețuiește, și frigul, zăpada și gheața au un caracter mai puțin năprasnic. Am văzut la televiziune un film fermecător cu scriitoarea britanică de romane de mare succes Barbara Cartland - nouăzeci de ani. Scria și dicta cu câinele în poală. Spunea că numai după cincizeci de ani începe cu adevărat viața unui scriitor. Un scriitor ca ea - dacă ne-am gândi la alte scriitoare, de exemplu Jane Austen sau Virginia Woolf, ar trebui să spunem exact invers. Apoi povestește despre
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cum, de câteva grăunțe, pe care le împărțea cu duioșie tuturor celor din jur, fiecăruia câte puțină Acestea, coapte pe o tablă ruginită în pădurea prietenoasă a școlii, ori chiar, uneori, câteva ghinde prăjite pe jăratec, aflate din belșug la poalele falnicilor stejari ce ne înconjurau și (aș adăuga astăzi nostalgic) de parcă ne ocroteau, ne astâmparau foamea.Astăzi, după mai mulți ani, cele două întâlniri avute la școală, prima în 2000 și cea de a doua în vara lui 2004, în
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Nistrul pe la Vadul lui Vodă în Ucraina, am ajuns în comuna Criuleni, locuită de moldoveni în mare parte. Trecuseră alte trupe pe acolo și se vede că făcuseră prădăciuni fiindcă o moldoveancă cu un copil în brațe și atârnați de poalele fustei alți doi blestema și plângea în gura mare: “Mi-au luat hoții pâinița de gura copchiilor. Ce mă fac eu acum? Unde să caut pâinea? V-am așteptat cum așteaptă orbul lumina, să veniți cât mai repede că sîntem
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]