KorAP: Find »[drukola/base=poliție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...213 214 215 ...3882 >

97,040 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

și-ar fi lăsat imaginația să vagabondeze atîta, Rowe n-ar fi aflat niciodată că formase numărul Annei Hilfe. Ieși năuc din cabină pe strada Bayswate. Avea trei posibilități - dintre care cea mai rezonabilă și mai cinstită era să anunțe poliția. O altă posibilitate era să nu spună nimănui nimic. Și, În sfîrșit, mai exista posibilitatea de a se convinge singur. Nu avea nici o Îndoială că acesta era numărul pe care-l formase Cost. Își aminti că Anna Îi știuse numele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
și că-i spusese că era de „datoria“ ei să-l viziteze la sanatoriu. Ciudat fel de a vorbi! Și totuși, Rowe era Încredințat că exista o explicație pe care trebuia s-o găsească el Însuși, căci pe cei de la poliție nu se putea bizui. Reîntors la hotel, luă cartea de telefon din hol și urcă În odaia lui. După cîteva ore de căutări asidue, dădu peste numărul căutat: avea ochii atît de Împăienjeniți, Încît cu greu descifră adresa: Prince Consort

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
picioare. — A fost un cortegiu funerar? Întrebă el. — Da, și a venit multă lume - colegii de la Apărarea Civilă, toată echipa. Au venit și cîțiva polițiști. Da, da... Nu mă puteam duce la bancă să-mi Încasez cecul. Îmi Închipuiam că poliția mă crede un criminal. Dar trebuia neapărat să fac rost de bani, ca să pot fugi. Așa că am venit la tine. Nu știam de moartea soției tale. Mă gîndeam tot timpul la crima aceea. — Te gîndești prea mult, spuse Henry Wilcox

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
ținea biletul În mînă, ușa se deschise, și Rowe auzi glasul dezolat la Annei Hilfe: — Dumneata erai! — Da, eu. — De cîte ori auzeam soneria, mă temeam c-ai să fii dumneata. — Ce te făcea să crezi că te voi găsi? — Poliția n-a fost Încă desființată. Acum, ne țin sub supraveghere biroul. Rowe intră după ea. Nu așa Își imaginase el atunci - sub vraja ciudatei sale aventuri - scena revederii. Păreau foarte stînjeniți amîndoi. Ușa era acum Închisă, dar nu se simțeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Îl Întrerupse ea, luîndu-i parcă vorba din gură. Apoi te-a ajutat să fugi. Dar după aceea s-a gîndit că-i mai sigur să te lichideze. Eu am fost de vină. Îmi spuseseși că ai pregătit o scrisoare pentru poliție și eu l-am avertizat. — De ce? Nu voiam ca fratele meu să dea de bucluc numai pentru că te speriase. Dar nu credeam c-ar putea merge atît de departe. — Totuși, În camera aceea de hotel unde am venit cu valiza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
putea să te lovesc. Nici nu Încerca măcar să se scoale din pat, parcă Înadins pentru a dovedi cît de inofensiv era. — Nu există nici un temei pentru vreo Înțelegere, Îi răspunse Rowe. Îmi dai filmul, iar după aceea te predai la poliție, te caută. Nici dumneata n-ai stat la discuție cu Stone sau cu Johns. Nu știu despre ce vorbești. Nu pot fi tras la răspundere pentru tot ce fac oamenii mei. N-ar fi deloc rezonabil, Rowe... Spune-mi, Îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
ai putea să oferi. Nu-ți Închipui, cred, că ai putea să ne omori pe-amîndoi, și pe urmă să pleci În Irlanda. Pereții sînt subțiri ca hîrtia; și-apoi, ești cunoscut ca locatarul acestui apartament, și ai fi prins de poliție chiar În port. — Dar știind că tot o să mor, aș putea, nu-i așa, să fac un masacru! N-ar fi deloc economic. Păru să ia În serios obiecția, dar peste cîteva clipe spuse, rînjind: — Se prea poate, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
scîrțîitul ușii de la bufet și clinchetul unor cești. Își Închipui că Anna Îi pansa Încheietura mîinii; dar Își spunea că, oricum, Hilfe nu mai putea să fugă. Rowe se gîndi să-i telefoneze domnului Prentice și să-i ceară ca poliția să Înconjoare casa. Acum, nu mai era avid de glorie. Spiritul de aventură Îl părăsise, lăsînd În urmă doar conștiința suferinței omenești. Își spuse, Însă, că trebuie să creadă În făgăduiala pe care i-o făcuse Anna. Dacă voia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
cu el. — Vreun baston, cumva? — Nu, nimic. Și-a pus doar haina. Nici măcar pălăria nu și-a luat-o. Presupun că filmul e Într-un buzunar. Va trebui să mă duc la gară. — De ce nu lași acum totul În seama poliției? PÎnă să dau eu de cine trebuie și pînă să explic situația, pleacă trenul. Dacă-l găsesc În gară, atunci o să sun la poliție. Și deodată adăugă, fulgerat de-o bănuială: Dacă ți-a spus că se duce la gara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
un buzunar. Va trebui să mă duc la gară. — De ce nu lași acum totul În seama poliției? PÎnă să dau eu de cine trebuie și pînă să explic situația, pleacă trenul. Dacă-l găsesc În gară, atunci o să sun la poliție. Și deodată adăugă, fulgerat de-o bănuială: Dacă ți-a spus că se duce la gara Paddington, precis nu va fi acolo. — De fapt, nu mi-a spus. Nici n-aș fi crezut dacă mi-ar fi spus-o. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
apa Începu să curgă În toate pisoarele. Pe scară, praful plutea ca o ceață deasă și mirosea a metal Încins - un miros mai tare decît cel de amoniac. Rowe Începu să urce treptele. — Unde te duci? Îl strigă Hilfe. La poliție? Cum Rowe nu-i răspunse, alergă după el, strigînd: Nu poți pleca Înainte de a auzi ce-am să-ți spun despre soția dumitale! — Soția mea? Întrebă Rowe și se Întoarse, coborînd treptele: acum nu mai putea să scape - anii uitați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Prentice: probabil că Sinclair deținea și el o copie a filmului...“ — Și, colac peste pupăză, Anna! continuă Hilfe. Cum naiba se poate Îndrăgosti de dumneata o femeie?! Văzînd că Rowe se depărtează, strigă tare: Unde te duci? — Să telefonez la poliție. — Acordă-mi cinci minute! — A, nu, e cu neputință! Ciclul se Încheiase: acum Rowe era ceea ce Digby dorise să fie, și anume un om Întreg. mintea lui reintrase În stăpînirea Întregului său trecut. Willi Hilfe scoase un fel de rîgÎială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

plonjat în acoperișul unui autocar plin cu pasageri ai curselor aeriene. Trupurile zdrobite ale turiștilor înghesuiți, ca o hemoragie a soarelui, încă mai stăteau întinse pe scaunele de vinilin, o oră mai târziu, când mi-am croit drum printre tehnicienii poliției. Ținându-se de brațul șoferului său, actrița Elizabeth Taylor, cu care Vaughan visase de atâtea luni să moară, stătea singură sub luminile rotitoare ale ambulanței. Când am îngenuncheat lângă cadavrul lui Vaughan, ea și-a dus o mână înmănușată la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
clipă, nu-l voi părăsi niciodată. Acum zece zile, când mi-a furat mașina din garajul blocului în care locuiesc, Vaughan urcase în trombă rampa de ciment, o mașină urâtă țâșnind dintr-o capcană. Ieri, cadavrul lui zăcea sub girofarurile poliției la baza podului rutier, învăluit într-o fină dantelărie de sânge. Pozițiile frânte ale picioarelor și ale brațelor sale, geometria însângerată a feței, păreau să prodieze fotografiile cu răni provocate de accidente care-i acopereau pereții locuinței. M-am uitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
ce-au urmat, eu și Vaughan am petrecut multe ore conducând de-a lungul autostrăzilor din perimetrul nordic al aeroportului. În serile calme de vară, aceste bulevarde cu trafic rapid deveneau o zonă de ciocniri coșmarești. Cu urechea la frecvența poliției prinsă de radioul lui Vaughan, treceam de la un accident la altul. Deseori ne opream sub girofarurile ce-și scăpărau lumina peste locurile coliziunilor grave, privind cum pompierii și tehnicienii poliției lucrau cu lămpi cu acetilenă și instrumente de ridicare pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
deveneau o zonă de ciocniri coșmarești. Cu urechea la frecvența poliției prinsă de radioul lui Vaughan, treceam de la un accident la altul. Deseori ne opream sub girofarurile ce-și scăpărau lumina peste locurile coliziunilor grave, privind cum pompierii și tehnicienii poliției lucrau cu lămpi cu acetilenă și instrumente de ridicare pentru a elibera soțiile inconștiente blocate lângă soții morți, sau așteptam cât timp un doctor aflat prin preajmă se ocupa de-un muribund pironit sub un camion răsturnat. Uneori, Vaughan era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
zdrobită a unei șoferițe rănite. Casieriță de vârstă mijlocie la magazinul duty-free de spirtoase al aeroportului, femeia stătea în dezechilibru în cabina contorsionată, cu fragmente de parbriz fumuriu înfipte în frunte ca niște bijuterii. Când a apărut o mașină a poliției, cu girofarul de urgență pulsând de-a lungul autostrăzii de deasupra, Vaughan a dat fuga înapoi după aparatul foto și după blițuri. Dându-mi jos cravata, am dibuit neputincios după rănile femeii. Lăsată pe-o rână în scaun, aceasta se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
răni erau cheia unei noi sexualități născute dintr-o tehnologie perversă. Imaginile acestor răni atârnau în galeria minții sale ca niște exponate în muzeul unei măcelării. Gândindu-mă acum la Vaughan, cum se îneca în propriu-i sânge sub girofarurile poliției, îmi aduc aminte de nenumăratele dezastre imaginare pe care le-a descris pe când ne plimbam împreună de-a lungul șoselelor de la aeroport. Visa la limuzine ambasadoriale izbindu-se de rezervoare cu butan, producând explozii, la taxiuri pline cu odoarele celebrităților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
moare într-un dezastru automobilistic simultan, milioane de vehicule azvârlite laolaltă într-o reuniune finală de vintre țâșnitoare și freon. Mi-amintesc prima mea coliziune minoră. A avut loc într-o parcare pustie de hotel. Deranjați de o patrulă a poliției, ne forțaserăm să ducem la capăt un act sexual grăbit. Dând cu spatele afară din parcare, am lovit un copac nemarcat. Catherine mi-a vomitat peste scaun. Acea baltă de vomă cu cheagurile ei de sânge ca niște rubine lichide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
această scurtă pauză, totul se sparse într-o activitate maniacală. Cu cauciucurile cântând, șase mașini traseră într-o parte și se urcară pe bordura mediană. De-a lungul lui Western Avenue se formă un ambuteiaj uriaș: sirenele zbierară când farurile poliției luminară barele de protecție din spate ale mașinile oprite pe toată întinderea podului. Un bărbat în vârstă, într-o pelerină de ploaie din plastic transparent, trăgea agitat de portiera pasagerului de lângă capul meu, parcă speriat că mașina i-ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
acelei femei inteligente, prezidau tragicele evenimente ale acelei seri. Capitolul 3 În următoarele trei săptămâni, cât am zăcut în salonul gol al spitalului de urgență de lângă Aeroportul Londra, în minte mi s-au învârtit nemiloasele lumini albastre ale mașinilor de poliție. Acolo, în zona aceea liniștită ocupată de târguri de mașini uzate, rezervoare de apă și centre de arest preventiv, înconjurată de sisteme de autostrăzi ce deservesc Aeroportul Londra, mi-am început recuperarea de pe urma accidentului. Două saloane a câte douăzeci și patru de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
al acelui tânăr. Am observat că era îmbrăcată mai mult pentru un prânz scurt cu un director de linie aeriană decât pentru a-și vizita soțul la spital. Mai târziu am aflat că fusese necăjită la aeroport de ofițerii de poliție care investigau moartea tehnicianului, soțul șoferiței. Era evident că accidentul și orice posibilitate de-a fi acuzat de omor fără premeditare făcuseră din ea un fel de celebritate. - Salonul ăsta-i rezervat victimelor accidentelor de avion, i-am spus. Paturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
cot, încercând să văd prin geamul din spatele patului meu. - Mașina mea, nu a ta. Mi-o imaginam deja sub forma unei piese de muzeu, ridicată pe piedestal, expusă ca o amenințare în fața blocurilor operatorii. - E-o epavă în toată legea. Poliția a tractat-o în depozitul din spatele secției. - Ai văzut-o? - Mi-a cerut sergentul s-o identific. N-a crezut că ai scăpat cu viață. Își strivi țigara. - Îmi pare rău pentru celălalt... soțul doctoriței Hamilton. M-am uitat stăruitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
deveneam deja un fel de casetă cu bandă emoțională, luându-mi locul alături de toate acele scene de durere și violență care ne iluminează marginile vieților - jurnalele de actualități cu războaie și revolte studențești, dezastre naturale și acte de brutalitate ale poliției pe care le urmăream neatenți la televizorul color din dormitor pe când ne masturbam reciproc. Această violență trăită la atât de multe niveluri devenise intim asociată cu actele noastre sexuale. Bătăile și incendierile se îmbinau în mințile noastre cu zvâcnetele delicioase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
udă dinăuntrul dulăpiorului meu, cu ochii stinși pierduți dincolo de fereastra plină de flori în vreme ce mă masturba, în mâna stângă cu o țigară de-o marcă necunoscută. Apoi, fără să i-o cer, începea să vorbească despre accident și despre cercetările poliției. Descria starea mașinii cu o plăcere de voyeur, aproape sâcâindu-mă cu înflăcărata ei evocare a grilajului de radiator zdrobit și-a sângelui împroșcat pe capotă. - Ar fi trebuit să mergi la înmormântare, i-am spus. - Îmi doresc s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]