KorAP: Find »[drukola/base=porni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...213 214 215 ...2406 >

60,135 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

Street-ul, e opera lui J. Massey Rhind (ne notăm în caiete acest al doilea nume de sculptor ce nu aduce deloc cu un nume); profesorul nostru de educație plastică ne spune că cele două statui sunt „mândria orașului“ și pornim, doi câte doi, către picturile expuse în muzeul din Newark. Trebuie să mărturisesc că Washington mă lasă rece. De vină o fi calul, faptul că se sprijină de-un cal. În orice caz, e un goi. Lincoln e cu totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
s-o șterg cu un avion al El Al, pentru ca dintr-un evadat descumpănit să mă pot transforma la loc într-un om - stăpân pe propria-i voință, conștient de intențiile sale, care face ce vrea, nu ce trebuie - am pornit într-un circuit prin țară, ca și cum excursia ar fi fost plănuită din vreme, din motive lăudabile, cu toată doza lor de convențional. Da (acum că, în mod inexplicabil, mă aflam aici), voiam să am parte de ceea ce se cheamă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
pe promenada de pe chei a fost o buluceală de evrei plină de voioșie și animație - evrei ce mâncau înghețată, evrei ce beau suc acidulat, evrei puși pe taifas, pe râs, care se plimbau braț la braț. Acum însă, când o pornesc spre hotel, mă trezesc singur-singurel. În capătul promenadei, dincolo de care se află hotelul meu, zăresc cinci tineri, fumează și stau la șuetă. Tineri evrei, bineînțeles. Pe măsură ce mă apropii de ei, îmi devine tot mai clar faptul că puștii mă așteptau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mă-tii de sfântă ebraică! Domnule Portnoy, zise ea ridicându-și rucsacul de pe podea, nu ești decât un evreu care se urăște pe sine! — Of, Naomi, poate că ăsta-i soiul cel mai bun. — Lașule! — Băiețoaico! — Șlemie 2! Și o porni spre ușă, numai că eu am sărit din spate și, cu un plonjon spectaculos, am placat-o pe gagica asta babană, roșcată și moralistă, trântind-o la pământ. Las’ că-i arăt eu cine-i șlemiel! Și bebeluș! Da’ dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
nici măcar pe unde vine pușcăria din Newark. Acum, dacă stau și mă gândesc, aș zice că era pe undeva prin spatele tribunalului Comitatului Essex, pe Market Street. Dar în anii aceia nici prin gând nu mi-ar fi dat să pornesc în căutarea închisorii. Ce nevoie aveam? Știam unde e Stadionul Ruppert, fieful echipei Triple A Bears din Newark. Știam pe unde vine varieteul Empire, cu vitrina ce o înfățișa pe „Evelyn West, cu sipetul ei de comori“. Știam să ajung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

până la adăpostul acelor corturi uriașe. Aici se simți pentru moment acasă și nu mai mai avu nevoie de haina de blană, costumul de la Savile Row, banii sau poziția lui pentru a scăpa de complexe. Dar când ajunse la tren, se porni și vântul, corturile de abur se destrămară și el se trezi iarăși În mijlocul unei lumi ostile. Recunoscu totuși cu gratitudine la ce anume erau buni banii. Nu puteau cumpăra totdeauna curtoazia, dar asiguraseră eficiența. A fost primul trecut prin vamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și ar fi luat-o la goană pe pasajul lunecos și Întunecat dintre linii, În căutarea a ceea ce dorea bărbatul, dacă n-ar fi zărit cadranul unui ceas. — Nu mai e timp, spuse ea. Mai avem doar un minut până pornim. Întorcându-se, dădu cu ochii la capătul coridorului de o față și o siluetă care o făcură să-și țină respirația cu nostalgie: o ultimă tușă de pudră pe nas, un „Noapte bună“ adresat portarului și fuga afară, În Înșelătoarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
te duci? — El se duce acolo. Eu merg până la capăt. Și eu, spuse Myatt. Cu afaceri. — Nici unul din noi nu voiajează de plăcere, nu-i așa? spuse ea, cu o notă puțin sumbră În voce. Te-am văzut când a pornit trenul. Am avut impresia că ești cineva cunoscut. — Cine? De unde să știu? Nu-mi bat capul să-mi amintesc cum spune un băiat că-l cheamă. Nu-i numele după care-i cunoscut la poștă. Lui Myatt Îi păru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
apariția, ea Închise ușa și așteptă ca sunetul pașilor lor să treacă. Aveau destul de mult de mers până la capătul culoarului, așa că acum, dacă se grăbea, ar avea destul timp. Se strecură afară. Înainte să fi putut Închide ușa, trenul se porni cu o smucitură și ușa se trânti, dar nici Coral Musker, nici doctorul Czinner nu priviră În urmă. Alergă dizgrațios, lovindu-se când de un perete al culoarului, când de celălalt, În mișcarea trenului, zdrelindu-și chiar o Încheietură a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
trebuie să vadă tot și să treacă nevăzut. Dacă oamenii Îl recunosc, n-or să mai șpună nimic de-adevăratelea. Or să pozeze și el n-o să mai afle nimic șpecial. Stiloul domnișoarei Warren alerga pe hârtie. Acum, că-l pornise să vorbească, se putea gândi cu repeziciune. Nu mai trebuia să-l preseze cu Întrebări. Creionul ei trasa semne fără sens, care semănau destul de mult cu cele stenografice, ca să-l convingă pe domnul Savory că remarcele sale erau transcrise integral

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
furat banii. Încă nu-i dădu prin cap să-și verifice seiful, iar Josef marșă pe rolul care i se acordase, acela de hoț mărunt. Cunoștea genul ca pe un cal breaz. Lucrase cu aceștia, Îi angajase și-i văzuse pornind spre pușcărie fără regrete. „Bani mărunți“ le zicea el și Înțelegea prin acest cuvânt că erau oameni fără ambiție sau resurse. — Nu i-am furat banii! se smiorcăi el. N-aș face așa ceva. Eu țin la Anna. — Întoarce-i buzunarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
țipăt. Polițistul se opri, iar Josef, privind neliniștit În jur după un chelner, se ridică și lăsă câteva monede pe masă. Revolverul atârnat Între picioare Îi provocase o rosătură dureroasă. — Guten Abend. Polițistul cumpără un ziar de seară și se porni mai departe, pe stradă. Josef Își puse degetele Înmănușate pe frunte și le coborî umede de transpirație. Așa nu merge, se gândi el. Nu trebuie să devin nervos. Probabil că mi-am imaginat țipătul acela. Era pe cale să se așeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
sufletului feminin, domnule Savory“, i-a spus acesta. Domnul Savory, care e burlac, a urcat Înapoi În vagon cu un zâmbet binevoitor. „Un romancier“, a spus el, „este un fel de spion“, și a fluturat vesel din mână În timp ce trenul pornea din gară. Nu mai este de mult un secret, dacă tot veni vorba, că distinsa Coral Delaine, fiica lordului Gathaway, va interpreta rolul lui Emma Tod, menajera, În producția cinematografică britanică Horă mare și veselă. Ai scris? Sigur că-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
secționată de așchii de gheață opacă, așa că pentru o clipă geamul trenului devenea un caleidoscop În care se scuturau bucăți amestecate de sticlă colorată. Ca să se Încălzească, dr. Czinner Își Înfășură mâinile În cutele largi ale balonzaidului său și se porni iarăși pe culoar. Trecu prin vagonul de serviciu și ieși la cele de clasa a treia, care fuseseră adăugate trenului la Viena. Majoritatea compartimentelor zăceau În Întuneric, cu excepția unui glob orb care ardea În tavan. Pe băncile de lemn pasagerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mișca sub veșmânt ca o pisică legată Într-un sac. Brusc, ea Își ridică buzele spre el și-l sărută pe bărbie. — Te iubesc, spuse ea. Da. Sentimentul de stranietate i se accentuă lui Myatt. Era ca și cum s-ar fi pornit de acasă Într-o plimbare pe-o rută cunoscută, pe lângă conductele de gaz, peste podul de cărămidă de pe Wimble, peste două terenuri goale, și ar fi constatat că nu se află pe aleea care urcă spre drumul cel nou și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mă Întorc la postul de gardă. Funcționarul de la mesagerie rânji. — A pierdut toți banii pe care-i avea. Lukici, mai dă-i ceva rakia Înainte de-a pleca. Lukici mai turnă un pahar și rămase cu sticla pregătită. Telefonul se porni să sune. — Al dracului! spuse el. E femeia aia. Puse sticla jos și trecu În cealaltă Încăpere. Un soare palid se strecura oblic prin geam și atingea cutiile și cuferele stivuite dincolo de tejghea. Ninici ridică paharul și funcționarul de la mesagerie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
prin strigătele În limbi ciudate. Lui Josef i se păru că putea coborî din tren. Imediat Încetă să mai privească lucrurile cu umor sau grandilocvență, pentru că era ceva ce privea siguranța lui. Rotițele mici și precise ale creierului său se porniră și Începură să Înregistreze c-o acuratețe fără greș, ca o mașină de calcul dintr-o bancă, debitele și creditele. Într-un tren era literalmente Încarcerat. Poliția putea pune la cale arestarea lui În orice punct de pe traseu, deci cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
I-am Întrebat de ce te țin aici, spuse el. Le-am spus că nu trebuie să pierzi trenul. Unul din ei a spus că totul este În regulă. Un ofițer vrea să-ți pună o Întrebare sau două. Trenul nu pornește decât peste o jumăate de oră. — Mulțumesc, spuse Coral. — Și eu? spuse nou-venitul pe un ton furios. Și eu? — În privința dumneavoastră nu știu nimic, Herr Grünlich. — Au venit vameșii și m-au percheziționat. Mi-au luat arma. Mi-au spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Dr. Czinner stătea așezat, cu spatele rezemat de o ușă de lemn cu zăvorul tras, iar ea Îl târî Înăuntru și Închise iarăși ușa, dar se temu să tragă la loc zăvorul. Cineva trecu alergând, un motor tuși, apoi acesta porni și se tură și distanța Înghiți zgomotul, transformându-l Într-un murmur. Adăpostul nu avea ferestre. Era destul de Întuneric și acuma era prea târziu să-l mai părăsească acolo. Coral căută În buzunarele doctorului Czinner și găsi o cutiuță de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Myatt, urmărind cum șoferul Învârtea manivela fără nici un rezultat. Pornirea automată nu mai era de nici un folos. — Vă duc Înapoi mai repede, spuse omul. Până la urmă motorul Începu să se trezească, bodogăni, muri și apoi prinse iar viață. — Acum am pornit, spuse el. Se urcă pe scaunul său și aprinse farurile din față, dar În timp ce Încălzea motorul ca să aibă o turație regulată, În Întunericul din spatele lor se auzi o explozie. — Ce-i asta? Întrebă Myatt, gândindu-se c-o fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
așteptându-se să vadă sub ea fața aceea bătrână. Dar se afla Întinsă pe bancheta unei mașini și domnișoara Warren o acoperea cu un covoraș. Ea turnă un păhărel de brandy și i-l duse lui Coral la gură. Mașina porni brusc, făcându-le să se lovească una de alta, și alcoolul i se vărsă pe bărbie. Coral zâmbi spre fața inflamată, drăgăstoasă și purtând semne de beție. Ascultă, drăguțo, spuse domnișoara Warren, pentru Început te iau Înapoi cu mine, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

deosebit pentru mine. Ce drăguț din partea lui să pretindă că fusese la o Întâlnire de afaceri inopinată. Nu era de mirare că fusese atât de vag atunci când Îl interogasem cu atâta mânie despre el - Își proteja foarte romanticul său proiect pornit din dragoste. Hunter nu avea decât să meargă la astfel de Întâlniri inopinate de afaceri la S.J. Phillips oricând voia. În timp ce mă duceam din nou la culcare, dintr-o dată somnoroasă și relaxată, m-am gândit plină de speranță că poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
o desconsidera pe Sophia. Între timp, eu observam gânditoare scena. Ce punea la cale Sophia, de flirta așa cu Giles În timp ce plănuia să fugă și cu soțul meu? Tipa era incredibilă. —OK, mă duc acolo să Îi Întrerup, zise Salome, pornind În direcția lui Giles și a Sophiei. Avea un rânjet enorm pe chip, ca și cum se distra nemaipomenit de bine. Ne așezăm un pic? zise Marci, părând, dintr-o dată, foarte serioasă. Trebuie să vorbesc cu tine. Ieșirăm din sala principală și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

meu să-mi lase un răgaz. Avem amândoi nevoie de odihnă, Duncan, zic. Hai să mai vorbim mâine dimineață. Capitolul 7 În timp ce-mi beau prima cafea, Henderson apare din secția de știri naționale. Unii își iau hainele și pornesc spre lift. Alții își iau o revistă și pornesc spre toaletă. Alții se pitesc în spatele monitoarelor și se fac că vorbesc la telefon, în timp ce Henderson se proțăpește în mijlocul biroului cu cravata desfăcută și gulerul descheiat, răcnind: — Unde naiba e Duncan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de odihnă, Duncan, zic. Hai să mai vorbim mâine dimineață. Capitolul 7 În timp ce-mi beau prima cafea, Henderson apare din secția de știri naționale. Unii își iau hainele și pornesc spre lift. Alții își iau o revistă și pornesc spre toaletă. Alții se pitesc în spatele monitoarelor și se fac că vorbesc la telefon, în timp ce Henderson se proțăpește în mijlocul biroului cu cravata desfăcută și gulerul descheiat, răcnind: — Unde naiba e Duncan? Ediția de prânz trebuie se plece la tipar - zbiară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]