5,486 matches
-
franciscani ai acestei perioade, si anume, Duns Scot și William de Ockham. Pan] recent, se credea c] aceștia (dar în special Ockham) au susținut versiuni obtuze ale voluntarismului teist, adic] faptul c] o acțiune este bun] numai dac] Dumnezeu o poruncește sau o aprob]. Totuși, situația nu este simpl]. Scot este în mare parte de acord cu teoria despre „gândirea corect]” a Sfanțului Toma din Aquino, dar el acord] dou] roluri speciale voinței. Pe de-o parte, obiectul evalu]rii morale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
singurul mod în care acesta ar putea fi realizat ar fi dac] permisivitatea cerință și interdicția ar exista pur și simplu datorit] atitudinilor lui Dumnezeu. Altfel spus, dac] caracterul moral al unei acțiuni este consecința logic] imediat] a permisivit]ții, poruncii sau interdicției lui Dumnezeu. De fapt, Ockham era dispus s] permit] c] o mare parte din ceea ce noi consider]m a fi bine sau r]u este așa din cauza unor motive prezentate prin teoria legii naturale. Dar el a v
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viziunea corect] asupra dreptului de viziunea mulțimii. Pentru omul de rând, legea este „textul scris care consfințește o voinț] printr-un ordin sau printr-o interzicere”, dar pentru omul înțelept, „legea e rațiunea suprem], s]dit] în natur], care ne poruncește ce trebuie s] facem și ne interzice ce nu trebuie s] facem - este spiritul și rațiunea omului înțelept, ea este normă a ceea ce este drept și nedrept.” (Legile, I, vi) Dac] aceast] formulare este esența dreptului natural ciceronian, ea este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] fie guvernați? De vreme ce relațiile politice nu au o bâz] natural], înseamn] c] starea natural] a omenirii este prepolitic]. Oamenii sunt liberi și egali de la natur] în sensul c] nu exist] nici o autoritate superioar] investit] cu puterea de a le porunci sau cu responsabilitatea de a le proteja interesele. Totuși, aceast] „stare natural]” creeaz] nesiguranț] - f]r] existența unui guvern]mânt normele sociale nu pot fi aplicate, iar cei care le încalc] nu sunt pedepsiți corespunz]tor. Oamenii vor c]dea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se întâmpl] și în cazul celorlalte propriet]ți cu care caracterul bun este identificat. Un argument asem]n]tor (de pe vremea dialogului Euthyphros al lui Platon) a fost expus împotriva naturaliștilor teologi. „X are dreptate” înseamn] c] „lui X îi poruncește Dumnezeu?” Deci: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” înseamn]: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este ceea ce poruncește Dumnezeu”; laudă moral] a lui Dumnezeu degenereaz] într-o suit] de tautologii. Dar: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” nu este o tautologie. Deci, definiția naturalist] este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cazul celorlalte propriet]ți cu care caracterul bun este identificat. Un argument asem]n]tor (de pe vremea dialogului Euthyphros al lui Platon) a fost expus împotriva naturaliștilor teologi. „X are dreptate” înseamn] c] „lui X îi poruncește Dumnezeu?” Deci: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” înseamn]: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este ceea ce poruncește Dumnezeu”; laudă moral] a lui Dumnezeu degenereaz] într-o suit] de tautologii. Dar: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” nu este o tautologie. Deci, definiția naturalist] este fals]. 2) Dac] „bine
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
caracterul bun este identificat. Un argument asem]n]tor (de pe vremea dialogului Euthyphros al lui Platon) a fost expus împotriva naturaliștilor teologi. „X are dreptate” înseamn] c] „lui X îi poruncește Dumnezeu?” Deci: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” înseamn]: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este ceea ce poruncește Dumnezeu”; laudă moral] a lui Dumnezeu degenereaz] într-o suit] de tautologii. Dar: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” nu este o tautologie. Deci, definiția naturalist] este fals]. 2) Dac] „bine” înseamn] „pl]cut”, atunci a spune
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Un argument asem]n]tor (de pe vremea dialogului Euthyphros al lui Platon) a fost expus împotriva naturaliștilor teologi. „X are dreptate” înseamn] c] „lui X îi poruncește Dumnezeu?” Deci: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” înseamn]: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este ceea ce poruncește Dumnezeu”; laudă moral] a lui Dumnezeu degenereaz] într-o suit] de tautologii. Dar: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” nu este o tautologie. Deci, definiția naturalist] este fals]. 2) Dac] „bine” înseamn] „pl]cut”, atunci a spune: „Ceea ce este pl]cut
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
împotriva naturaliștilor teologi. „X are dreptate” înseamn] c] „lui X îi poruncește Dumnezeu?” Deci: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” înseamn]: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este ceea ce poruncește Dumnezeu”; laudă moral] a lui Dumnezeu degenereaz] într-o suit] de tautologii. Dar: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” nu este o tautologie. Deci, definiția naturalist] este fals]. 2) Dac] „bine” înseamn] „pl]cut”, atunci a spune: „Ceea ce este pl]cut e bine” nu ne-ar oferi vreun motiv suplimentar pentru a promova st]ri pl
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi analitic], în virtutea înțelesurilor cuvintelor, ci sintetic], o chestiune de fapt (empiric?). Folosind aceast] idee, R.M. Adams, un naturalist teolog încearc] s] reabiliteze teoria Poruncii Divine în etic] (Adams, 1981). A spune c] „X are dreptate” nu înseamn] c] Dumnezeu poruncește așa. Deci, „ceea ce Dumnezeu poruncește este bine” nu este o tautologie. Totuși, binele și faptul de a-ți porunci Dumnezeu sunt cam același lucru. Noi înțelegem c] anumite acțiuni sunt bune și, prin urmare, descoperim (prin revelație sau teologie rațional
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ci sintetic], o chestiune de fapt (empiric?). Folosind aceast] idee, R.M. Adams, un naturalist teolog încearc] s] reabiliteze teoria Poruncii Divine în etic] (Adams, 1981). A spune c] „X are dreptate” nu înseamn] c] Dumnezeu poruncește așa. Deci, „ceea ce Dumnezeu poruncește este bine” nu este o tautologie. Totuși, binele și faptul de a-ți porunci Dumnezeu sunt cam același lucru. Noi înțelegem c] anumite acțiuni sunt bune și, prin urmare, descoperim (prin revelație sau teologie rațional]) c] am recunoscut Vocea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teolog încearc] s] reabiliteze teoria Poruncii Divine în etic] (Adams, 1981). A spune c] „X are dreptate” nu înseamn] c] Dumnezeu poruncește așa. Deci, „ceea ce Dumnezeu poruncește este bine” nu este o tautologie. Totuși, binele și faptul de a-ți porunci Dumnezeu sunt cam același lucru. Noi înțelegem c] anumite acțiuni sunt bune și, prin urmare, descoperim (prin revelație sau teologie rațional]) c] am recunoscut Vocea lui Dumnezeu. Dar punctele slabe ale acestei abord]ri pot fi observate cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fac] așa ceva. Pe urm], el i-a întrebat pe niște indieni care mâncau de obicei trupurile taților lor decedați, contra c]rei sume de bani ar accepta ei s] ard] trupurile taților. Printre exclamații r]sun]toare, aceștia i-au poruncit s] nu vorbeasc] despre o astfel de blasfemie (opera lui Montaigne, Of Custom [Despre obiceiuri] (1595) și cea a lui Herodot R]zboaiele persane, Cartea a III-a, 38). Dar, în timp ce mulți au fost convinși de astfel de exemple s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu probleme mai serioase, v]zute în mod tradițional că ap]rute din dilemă pus] de Platon în Euthyphros (10a): „Iubesc zeii sfințenia pentru c] este sfânt] sau este sfânt] pentru c] o iubesc ei?”. Sau, în discuția de fâț], poruncește sau voiește Dumnezeu binele pentru c] este bine sau este bine pentru c] îl poruncește sau îl voiește El? Întrebarea poate fi înțeleas] în termeni de priorit]ți. Dac] Dumnezeu voiește binele pentru c] este bine, atunci binele este cumva
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de Platon în Euthyphros (10a): „Iubesc zeii sfințenia pentru c] este sfânt] sau este sfânt] pentru c] o iubesc ei?”. Sau, în discuția de fâț], poruncește sau voiește Dumnezeu binele pentru c] este bine sau este bine pentru c] îl poruncește sau îl voiește El? Întrebarea poate fi înțeleas] în termeni de priorit]ți. Dac] Dumnezeu voiește binele pentru c] este bine, atunci binele este cumva prioritar în voia lui Dumnezeu (deși nu neap]rât prioritar din punct de vedere temporal
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
suveranitatea și omnipotenta lui Dumnezeu, f] cându-L subiectul unei norme morale independente. Alte asemenea constrângeri legate de libertatea și puterea lui Dumnezeu ar fi criticabile pentru cei care susțin c] nu exist] nici o limit] cu privire la ceea ce Dumnezeu poate dori sau porunci. Că r]spuns exist] de fapt dou] modalit]ți de a dovedi c] omnipotenta lui Dumnezeu nu este inc]lcat]: fie pe motiv c] El ar putea s] voiasc] altceva decât binele, fie pe motiv c], deși nu poate s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar putea s] voiasc] altceva decât binele, fie pe motiv c], deși nu poate s] doreasc] altceva decât binele, faptul c] nu este capabil de acest lucru nu împiedic] omnipotenta Să. Primul dintre aceste r]spunsuri ar fi c] Dumnezeu poruncește binele nu dintr-o incapacitate de a face altfel, ci deoarece dorește acest lucru în mod deliberat. El are cu sigurant] puterea de a alege altceva, dar fiind atât de binevoitor, El dorește-deliberat-binele (vezi Nelson Pike, „Omnipotence and God’s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lui Dumnezeu prin restricționarea voinței Lui, nu mai mult decât poate adev]rul logic. La fel cum incapacitatea lui Dumnezeu de a face un cerc rotund nu-i submineaz] omnipotenta, la fel se întâmpl] și cu incapacitatea Lui de a porunci c] în general nu ar trebui s]-ți respecți promisiunile. Cealalt] parte a dilemei în Euthyphros a fost concepția potrivit c]reia a gandi bine este bine deoarece Dumnezeu dorește acest lucru; faptul c] el dorește binele (și nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bun] - și ar fi bun] deoarece așa a dorit Dumnezeu. Adams îl citeaz] pe William de Ockham că acceptând aceast] consecinț], menționând în mod explicit furtul, adulterul și ura fâț] de Dumnezeu ca fiind lucruri bune dac] le-ar fi poruncit Dumnezeu (Super 4 libros Sententiarum, ÎI, 19) - o atitudine pe care Adams o g]sește într-un fel șocant] și chiar resping]toare (1981, p. 321) (vezi capitolul 2, „Etică Evului Mediu și a Renașterii”). Respingând aceast] consecinț] ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acest rezultat inacceptabil. În acest scop, el își propune s] controleze leg]tură dintre voia lui Dumnezeu și bine întemeind-o pe presupunerea c] Dumnezeu ne iubește. În timp ce el o accept] că pe o posibilitate logic] c] Dumnezeu ar putea porunci cruzimea, Adams evit] s] concluzioneze c] aceast] cruzime în sine ar fi, din acest motiv, bun] sau permis]. Dac] Dumnezeu ar porunci cruzimea, atunci nu ar fi adev]rât c] El ne iubește; dar f]r] presupunerea c] Dumnezeu ne
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
presupunerea c] Dumnezeu ne iubește. În timp ce el o accept] că pe o posibilitate logic] c] Dumnezeu ar putea porunci cruzimea, Adams evit] s] concluzioneze c] aceast] cruzime în sine ar fi, din acest motiv, bun] sau permis]. Dac] Dumnezeu ar porunci cruzimea, atunci nu ar fi adev]rât c] El ne iubește; dar f]r] presupunerea c] Dumnezeu ne iubește, explic] Adams, conceptele noastre morale (sau cel puțin ale Lui) pur și simplu „s-ar sf]râma”, nepermițând concluzia c] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
am putea accepta, pe de o parte, c] alegerile lui Dumnezeu sunt constrânse de moral] sau, pe de alt] parte, c] ceea ce ne surprinde ca fiind inacceptabil din punct de vedere moral ar putea fi ceva virtuos dac] l-ar porunci Dumnezeu. Au fost sugerate mai multe c]i pentru a face aceste atitudini mai usor de acceptat. Am putea susține c] toate constrângerile morale asupra deciziilor lui Dumnezeu vin de la Dumnezeu, de la El însuși (Pike), sau c] asemenea constrângeri sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asemenea constrângeri sunt de fapt adev]ruri necesare, care s] nu fie gândite că limite adev]rate ale puterii lui Dumnezeu (Swinburne). Sau am putea susține c] principiul potrivit c]ruia Dumnezeu ne iubește face de neînțeles ideea c] Dumnezeu poruncește lucruri pe care le g]sim inacceptabile din punct de vedere moral, cum ar fi cruzimea (Adams), de neînțeles este și ideea c] ceea ce este bine depinde de voia lui Dumnezeu doar datorit] puterii Sale de a determina ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
latinității și lumii trace voință, inteligență, energie, curaj, credință ș.a. (Drăghicescu, 1996:121-132) sunt alterate, în viziunea sa, de-a lungul veacurilor, de influența slavă "bulgarii ne-au impus voința lor, religia, limba" și de dominația turcă "turcii ne-au poruncit și impus voinței noastre capriciile și obiceiurile lor" -, greacă (fanariotă) "grecii ne-au poruncit și-au pătat caracterul nostru cu, în sfârșit, umbre nesănătoase" -, austro-ungară "ungurii ne-au poruncit în Transilvania și Banat"și rusească "rușii au înfrânt voința noastră
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
alterate, în viziunea sa, de-a lungul veacurilor, de influența slavă "bulgarii ne-au impus voința lor, religia, limba" și de dominația turcă "turcii ne-au poruncit și impus voinței noastre capriciile și obiceiurile lor" -, greacă (fanariotă) "grecii ne-au poruncit și-au pătat caracterul nostru cu, în sfârșit, umbre nesănătoase" -, austro-ungară "ungurii ne-au poruncit în Transilvania și Banat"și rusească "rușii au înfrânt voința noastră îngenunchindu-ne țara" (Drăghicescu, 1996:354). Din toate acestea, cele mai puternice și grave
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]