5,661 matches
-
Uită-te la fratele tău cum stă liniștit. Nu aleargă de colo-colo, ca tine, pufni ea. În cele din urmă, după trei sferturi de oră, renunță și se așeză ca să se odihnească. Spre satisfacția lui Pinky, de atunci înainte, se posta în fața magazinului de cereale în toate drumurile lor la oraș, ca să povestească împreună cu celelalte doamne în vârstă care veneau sau plecau, așteptând ca nepoata ei să se întoarcă după ce făcuse orice îi făcea ei plăcere. Apoi luau împreună autobuzul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
douăsprezece, singura dată când o zăriseră. În definitiv, știau că nu se puteau duce la poliție. Uite ce se întâmplase în ziua în care Pinky-l mușcase pe Hungry Hop. Fata asta era o vrăjitoare șmecheră și înșelătoare. Păzeau de la ferestre. Postaseră o femeie de pază în permanență pe aleea din spate. Toate surorile și mătușile fuseseră recrutate să stea de pază. Noroc că erau atât de multe. Era folositoare o familie mare, chiar dacă era formată în cea mai mare parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ar fi zis: mărul nu-i de noi vara aceasta, ne lăsăm păgubași. Au avut câteva încercări palide, după care au plecat dezamăgiți către alte zări promițătoare. Azi auzind ciripitul a două fetițe sub măr, întrerup spălatul vaselor și mă postez în geam să văd, să ascult... două fetițe de vreo zece ani se sfătuiesc sub mărul de peste douăzeci de ani. Nu le deslușesc vorbele, dar le văd mișcările... una slăbuță tare și una grăsuță bine ticluiesc un plan, cum să
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
pahar dincolo de limită, ochii îi luceau miopi. Își duse cu întârziere mâna la gură să ascundă un început de căscat. Nu dansez prea ușor, aproape întodeauna mă țin deoparte de agresiunea muzicii prea tari. Dar dacă totuși se întâmplă, mă postez în metrul meu pătrat și nu mă mai mișc de acolo. Am închis ochii și am început să mă clatin, cu brațele inerte pe lângă trup. Muzica mă pătrundea și rămânea în mine, întunecată ca sunetul mării într-una din acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cartuș ar nimeri-o în piept și ea ar aluneca la pământ, lăsând doar o dâră de sânge pe zidul pe care o privesc... Vroiam să-i strig să plece de acolo, pentru că acum cineva apăsa pe trăgaci, un țintaș postat în spatele meu, poate pe acoperișul spitalului. Avea exact expresia cuiva care este pe punctul de a fi lovit, dar nu are puterea să se ferească. Și totuși se mișcă, se desprinde de zid și nu s-a întâmplat nimic. Apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cealaltă, unde clipește semaforul. Nu se vede nimic în afară de o mașină care trece, o mașină anonimă care duce acasă pe cineva. O caut pe ea. Nu știu dacă o caut pentru că îmi lipsește sau pentru că mă tem că s-a postat aici dedesubt și că ne pândește. Privesc în direcția în care locuiește ea: acoperișurile, antenele, cupolele, dincolo de bulevardul acela populat cu figuri nocturne, care apar în lumina farurilor unui automobil, până la barul care ne-a văzut de prea multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Cine întreabă, vă rog? — Adriana, sunt Mackenzie. Bună, iubito! Fii atentă, am o veste nemaipomenită. Te-ai așezat? O veste nemaipomenită sună bine, se gândi Adriana anticipând ce vroia să spună. O veste nemaipomenită însemna că Elaine a decis să posteze unul (poate chiar mai multe) din eseurile ei pe situl revistei Marie Claire. O veste nemaipomenită ar putea fi și că Elaine a plăcut-o pe Adriana atât de mult că are de gând s-o ia colaboratoare permanentă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să pună capăt acestei aiureli odată pentru totdeauna. — Oh, nu? Ce păcat, zise ea cu ipocrizie. Îți mulțumesc că m-ai sunat să— — Adriana! Taci odată din gură și ascultă. Este adevărat că pe Elaine n-o interesează niște articole postate pe site, dar asta numai pentru că — ești gata să auzi ce urmează? — vrea să te angajeze ca editorialist! Îți vine să crezi? — Ce? — Editorialist! — Editorialist? întrebă din nou Adriana. Mintea ei refuza să proceseze cuvântul. — Da! În ediția tipărită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ÎNAINTE, ȘI CUM, DIN NEFERICIRE, N-O SĂ MAI POATĂ SĂ-L INTERESEZE ÎN VIITOR, DEȘI PROPRIA LUI BUNĂVOINȚĂ, A LUI TARROU, NU VA FI ÎN CAUZĂ. CĂCI EL ÎNCERCASE SĂ-L REVADĂ. CÂTEVA ZILE DUPĂ SEARA DE 25 IANUARIE, SE POSTASE ÎN COLȚUL STRĂDUȚEI. PISICILE ERAU ACI, EXACTE LA ÎNTÂLNIRE, ÎNCĂLZINDU-SE ÎN BĂLȚILE DE SOARE. DAR, LA ORA OBIȘNUITĂ, OBLOANELE RĂMĂSESERĂ ÎNCHISE CU ÎNCĂPĂȚÂNARE. ÎN CURSUL ZILELOR URMĂTOARE, TARROU NU LE-A MAI VĂZUT NICIODATĂ DESCHISE. EL CONCHISE ÎN MOD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
câinelui Găsit l-au făcut să creadă că stăpânul se pregătește să se așeze din nou pe banca meditațiilor, sărmanul avea spiritul tulburat de conflicte, cu viața curgându-i pe dos, acum se arată folositori câinii, când vin să se posteze în fața noastră cu nelipsita întrebare în ochi, Ai nevoie de ajutor, și cu toate că, la prima vedere, nu pare la îndemâna unui animal ca acesta să găsească leacul pentru suferințe, angoase și alte necazuri omenești, pricina poate fi neputința noastră de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
presupune că șeful lor era acela care mă lăsase să ies. Am trecut, așadar, de grilaj, Îndreptându-mă spre străduța care, cotind la dreapta, ducea către Bulevardul Ambasadorilor și, În zece minute, la legația mea. La intrarea pe străduță erau postați trei soldați. Aveam să trec prin fața lor? La stânga, am observat o altă străduță. Am crezut că era mai bine s-o apuc pe acolo, chit că aveam s-o iau mai târziu la dreapta. Am Înaintat, deci, evitând să privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tu de mâncare copiilor noștri? îl întreabă un zidar mai în vârstă. În spatele lui Lionel, se oprește, cu scrâșnet de frâne, un Bentley. Din el sar doi racheți care-i pun, fiecare, câte un pistol la tâmplă. În fața lui se postează Stiopa - șeful -, care i se adresează lui Lionel într-o franceză acceptabilă: — Faci pe durul cu noi? Crezi că dac-o să mori duminică, poți să-ți permiți orice? — Așa cred. De unde știi c-o să mor duminică? — Mai citim și noi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în raport cu marele sfârșit (nesfârșit!) Și dacă o carte te irită înseamnă că e bună. Ei, mi-am mai spălat obrazul? Vezi cum o întorc ca la Brăila? Mare lucru e și argumentul cu două capete. Al tău pentru totdeauna, C.H. Postat în „Jurnal tardiv început și fără sfârșit, vol. I 2000-2006, Editura PIM Iași, 2006
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
la Medjugorje, trèiește miracolul acelor apariții, internetul reprezentând pentru el nimic altceva decât posibilitatea fantasticè că tot ceea ce se întâmplè în locuri mai îndepèrtate lui sè devinè, printr-un simplu click, prezent și vizibil, actual și tangibil, Derulând noile imagini postate pe site și parcurgând informațiile recente despre aparițiile miraculoase, impresia pe care toate acestea o lasè asupra lui Ilarie este rèscolitoare, chipul lui, pe mèsurè ce aflè noi amènunte, transfigurându-se ca si cum ar fi fost acolo, în imediata vecinètate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Patru cuvinte! Ha! Ha! Haaa! arètându-și dinții albii și puternici, cu caninii ascuțiți că la fiare, Te cunosc! îmi face amenințètor cu degetul, glasul ei cu duritèți de piatrè izbindu-se în mine cu dementè ritmicitate, ridicându-se de pe banchetè, postându-se în fața mea, punându-și mâinile în solduri și acoperind o parte a geamului, ascunzând privirii mele lumină lèptoasè și sclipitoare a ceții de afarè, Eu, credincios educației mele care imi impune sè evit cu orice preț situațiile stânjenitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
din lupta virtuală a Mioarei Alimentară în turnirul organizat împotriva Mamei simți o amețeală ciudată, fie din cauza beției cunoașterii, transmisă de primii oameni aflați în ascensiune pe scara evoluției, fie de influența nefastă a Astrului nopții, care taman atunci se postase pe orbita Pământului în faza de Lună plină, fapt ce întârzie cu un secol creația sa în domeniul Operei pucciniene. Timp destul pentru Suor Angelica să oscileze între viață și moarte și Povestitorul să conceapă ultima partitură a tripticului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
asigurări a aflat și a anulat asigurarea fiului, ca „pre-bolnav“. — Ei cum au obținut informația? — E online, spuse ea. — E online? E vorba de o anchetă juridică, zise ea. Conform legilor statului, totul trebuie declarat. Ni s-a cerut să postăm toate rezultatele de laborator pe o adresă FTP. Teoretic, aceasta este protejată prin parolă, dar poate ajunge oricine la ea. — Puneți informații genetice online? — Nu datele tuturor. Doar în cazul proceselor. Oricum, fiul spune că el nu a autorizat transmiterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
China. Sau în Coreea de Sud. Și că ei l-au trimis aici. — Și Dave ce va spune, când reporterii vor vorbi cu el? — O să-i spun să nu discute cu ei. — Reporterii n-or să se dea bătuți, Henry. Se vor posta în fața casei, cu obiectivele lor mari. Se vor învârti în elicoptere, pe deasupra. Vor fi în următorul avion spre China sau Coreea, ca să vorbească cu cel care a făcut asta. Iar când nu vor găsi acea persoană ... atunci? Se uită lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
putea să mă urc și eu cu el În mașină și să... Nu. Nu. Derulează banda Înapoi. Imaginile astea nu au existat În mintea mea. Când ajungem la șosea, văd că lângă bordură ne așteaptă două mașini argintii. Sven e postat lângă una dintre ele, și e evident că mașina cealaltă mă așteaptă pe mine. La naiba. Mă simt de parcă aș fi devenit brusc membră a familiei regale sau așa ceva. În clipa În care șoferul Îmi deschide ușa, Jack Îmi atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mici Întreruperi dinspre zona centrală a ghetoului. Antoniu Își dă seama că, la trei luni de la aderarea țării la Uniunea Europeană, glodul și miazmele , sunt neclintite, și nimeni nu se interesează de ele, iar puținele ziare din care citește când se postează la gura metroului, Îl fac să se Îndoiască și mai mult că cineva se va interesa curând.. Nu-i nimic Își spune, Dumnezeu e mare! De multe ori când traversează calea ferată, și intră În aglomerația din oraș cu nerăbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ar duce la un film de acțiune, cu Împușcături și tot soiul de aventuri galante sau, dar dacă și-ar atârna de gât o pancardă pe care ar scrie: ,,Europa, sunt locatarul tău, am revenit, mă vezi?,, și s-ar posta În fața Parlamentului? Doar are timp berechet. Dar la ce bun? În fond de ce-l obsedează atât de mult Europa asta? -Fir-ar ai dracului de cerșetori, ne fac de râs, s-au Înmulțit ca iepurii, nu mai ai loc de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
întinderi cunoscute, din anii copilăriei, până la maturitatea deplină. Provenind dintr-o familie intelectuală (tatăl făcuse studii la Paris), unde în casă se vorbea și se citea în limba franceză, îndrumat îndeaproape de părinți spre lectură și cunoaștere, premiant în școli, postat pe primele locuri în cele 3 facultăți urmate, rudă cu profesorul Mihai Ralea dar și cu vestita și nu îndeajuns cunoscuta familie Teleman, cu casa la Dobrina Hușilor, dar și în necunoscut, Constantin Manoliu, scapă, nu se știe cum, de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
iar medicii și infirmierii, pricepuți; spitalele erau prevăzute cu băi de abur, iar alimentația, bazată pe carne și pâine, se dovedea a fi consistentă. Majoritatea bolnavilor se aflau internați la Iași, Focșani, București și Craiova; în schimb, în mijlocul trupelor turcești postate la sud de Dunăre și în Dobrogea se întîlneau ca maladii, mai cu seamă, pleureziile și pneumoniile, ca și frigurile intermitente și diareea, dar nu holera, care nu-și făcuse încă apariția; organizarea spitalelor turcești era precară și primitivă 352
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și frigurile intermitente și diareea, dar nu holera, care nu-și făcuse încă apariția; organizarea spitalelor turcești era precară și primitivă 352. Situația anormală în care Principatele Române au fost ocupate de ruși, fără declarație de război, iar turcii erau postați în fața lor, la Dunăre, n-a durat însă multă vreme. În urma respingerii ultimatumului adresat Rusiei, la 27 septembrie/9 octombrie 1853, de a-și retrage trupele peste Prut și a evacua Principatele, Turcia i-a declarat război, la 4/16
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
face numai prin măsuri polițienești drastice". De aceea, la izbucnirea molimei, s-a decis izolarea, printr-un cordon sanitar, a mahalalei Dașova, care se arăta a fi mai afectată. "Toți sergenții de oraș, unii din grăniceri, jandarmi, subcomisari au fost postați pe șoseaua și pe câmpul care despărțeau Dașova de restul orașului și au avut ordinul de a nu lăsa pe nimeni să iasă din Dașova. Doar să iasă din Dașova. Dar erau în oraș negustori care aveau nevoiee să-și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]