7,476 matches
-
a devenit foarte atent la relația cu Turcia, solicitând trecerea navelor rusești prin strâmtori. Spre sfârșitul lui 1946, ambasadorul american în Turcia arăta că aceasta „nu va fi în măsură sa-și mențină la infinit postura defensivă împotriva Uniunii Sovietice. Povara este prea mare asupra economiei naționale pentru a o mai putea căra multă vreme”. La 12 septembrie 1946 Secretarul de Stat interimar William L. Clayton îi scria lui Byrnes despre necesitatea asistenței militare pentru Turcia, pentru ca presiunea rusească să nu
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
secretarul de Stat al Apărării Patterson, „independența Greciei și Turciei sunt importante pentru poziția strategică a Statelor Unite”. Dar ambasadorul american la Ankara raporta că „Turcia nu va fi în măsură să-si mențină la infinit postura defensivă împotriva Uniunii Sovietice. Povara este prea mare asupra economiei naționale pentru a o mai putea căra multă vreme”. La 9 ianuarie 1947, ambasadorul american la Moscova, Bedell Smith, anunța că nu există nici o îndoială că Uniunea Sovietică face eforturi pentru a încălca suveranitatea Turciei
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
Nu am să reușesc niciodată”. Nu este sensibil la dorințele altora, este neiertător cu cei care greșesc. Părintele indiferent neglijează total copilul și nevoile lui, îi refuză ajutorul și sprijinul, este ținut departe de viața familiei, fiind privit ca o povară. Așadar, singura experiență pe care o va trăi copilul este aceea a neputinței sale, a lipsei totale de valoare. Acești copii sunt lipsiți de încredere în sine și de sentimentul propriei valori, sunt pasivi și apatici datorită sentimentului profund de
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
unice. În acest ținut ai parte de Încercări. Uneori ești atât de atras de peisaj Încât ai putea uita de scopul călătoriei tale, alteori aduni cu tine tot ceea ce ți se pare că-ți este folositor, dar apoi vei resimți povara greutății duse și vei Începe vrând, nevrând să arunci din „bagaje” pentru că ele nu fac altceva decât să te Încetinească, să te Împiedice să Înaintezi. Pe cale vei Întâlni obstacole, sau oameni care te vor Încuraja sau dimpotrivă te vor invita
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
în termeni de cronologie și de succesiune a achizițiilor proprii speciei umane, pare a nu putea evada din canoanele unei meta-narațiuni, care organizează itinerarul umanității preistorice în raport cu două „revoluții”: prima, sinonimă apariției lui Homo sapiens sapiens, aduce eliberarea omului de sub povara naturii sale biologice; cea de-a doua încununează definitiv înstăpânirea sa asupra naturii, triumful său asupra ecologiei fiind materializat prin adoptarea economiei productive (Gamble 2007). Semnificativ este faptul că această meta narațiune, al cărei obiectiv fundamental l-a reprezentat dintotdeauna
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
Părintele indiferent neglijează copilul, nu este preocupat de realizările lui și nici nu manifestă frecvent trăiri emoționale pozitive pentru el. Mai mult chiar, în unele ca zuri duse la extrem, lasă de înțeles că acesta este ,,în plus”, reprezintă o povară de care s-ar putea lipsi oricând. Filosofia de viață pe care o sugerează este: ,, În viață nu te poți baza pe nimeni altcineva decât pe tine însuți”. Copilul al cărui părinte se manifestă indiferent, învață că părerea lui nu
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
exiști, că ești un suflet asemenea altora care are nevoie de înțelegere, de dragoste, de prietenie, nu de milă. Revolta acestor copii se naște din deznădejde, din faptul că, de cele mai multe ori cei care nu duc pe umeri povara acestora nu-i pot înțelege, nu au timp să -i înțeleagă. Privind din alt unghi acest parteneriat, pot afirma de asemenea că elevii de la Grupul Școlar „Vasile Pavelcu” au reușit să îmblânzească acei copii care, trăind într-o lume ideală
Parteneriatul educa?ional ?modalitate eficient? de modelare a personalit??ii elevilor by Rotaru Ana ?Maria [Corola-publishinghouse/Science/83975_a_85300]
-
de elevii din ambele școli. Acestea i-a apropiat prin limbajul său simplu și comun : armonie și sănătate. Competiția, colaborarea, fair - play -ul, toate acestea le-au adus satisfacții, le-a întărit ideea că pot fi la fel de buni, indiferent de povara pe care unii o duc, nu din vina lor, pe umeri . Inițiativa elevilor de la „Funny English” de a oferi cadouri prietenilor lor a venit ca o certitudine a lucrului bine făcut, a atingerii obiectivelor pe care noi ni le-am
Parteneriatul educa?ional ?modalitate eficient? de modelare a personalit??ii elevilor by Rotaru Ana ?Maria [Corola-publishinghouse/Science/83975_a_85300]
-
din afară, ci ca pe o greutate - o proprietate a propriului nostru corp. Greutatea este percepută ca o forță activă care ne trage în jos. Chiar și așa, ea nu este simțită ca aflându-se sub controlul nostru. Este o povară cu care trebuie să ne împăcăm. Orice inițiativă de mișcare trebuie să învingă inerția inerentă greutății. Învingerea rezistenței greutății este o experiență fundamentală a libertății umane. Păsările și insectele ce zboară prin aer își etalează triumful asupra obstacolului greutății. Pentru
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
-și un format care să le înstrăineze din punct de vedere spațial de decorul laic. Pe de altă parte, detașarea de gravitația pământească predispune spațiile rotunde și la decorarea ludică, și la frivolitate prin evocarea unei „lumi flotante”, eliberate de povara corvezilor practice. Tondourile subliniază mijlocul Într-o compoziție rotundă, reliefarea centrului este atât de puternică, încât doar simpla localizare poate exercita supremația asupra zonei sau obiectului care altfel ar apărea șters din punct de vedere vizual. Hărțile geografice din Evul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
stă în capul oaselor, corpul ei nu este realmente reliefat. El pare suspendat de capul ancorat centric. Suspendarea atracției gravitaționale în zona transcendentă a pernei contrastează cu întunericul camerei bolnavei în care mama, încă supusă legilor viețuirii, stă prăbușită sub povara durerii pământești. Acțiunea este concentrată și la nivelul microtemei mâinilor care sintetizează subiectul tabloului în centrul de echilibru al pânzei. Mâna mamei caută mâna lipsită de viață a fetei, dar nu o mai poate atinge. Există încă o corespondență, un
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
zestrea mea, din constituția mea intimă; ca străin, pentru că, deși face parte din mine, el a apărut în mine fără participarea și fără știința mea. Așa se face că intimul nostru - faptul însuși de a fi, umanitatea noastră (deci însăși povara libertății), sexul, rasa și celelalte - ne este cel mai străin. Suprema acomodare este acomodarea cu noi, cu fondul nostru intim-străin, cu multele feluri în care s-a decis pentru noi fără să fi fost întrebați. Libertatea gravitațională presupune acceptarea condiției
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
coerent. De-abia acum, în această contracție de ființă, aflu cât de mult sunt. Știu că sunt, pentru că, fiindu-mi frică, sunt amenințat să nu mai fiu. Și în această amenințare esențială a ființei mele aflu cât de mare este povara lui „a fi“ și cât de puțin liber sunt, tocmai pentru că atârn de faptul de a fi. Pentru că sunt confruntat cu suprema mea condiționare, cu însuși faptul de a fi, în frică sunt cel mai neliber. Povara lui „sunt“, sensul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de mare este povara lui „a fi“ și cât de puțin liber sunt, tocmai pentru că atârn de faptul de a fi. Pentru că sunt confruntat cu suprema mea condiționare, cu însuși faptul de a fi, în frică sunt cel mai neliber. Povara lui „sunt“, sensul lui adânc gravitațional, se dezvăluie în întregime în frică. În frică sunt, dar nu sunt liber, și astfel, omenește, nu sunt. De aceea frica deschide totodată către forma cea mai înaltă a libertății: doar în măsura în care ea apare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
unei cunoașteri ce nu va deveni niciodată gest. Nehotărârea apare în absența unor indicii ale acțiunii; nimic din afara mea nu trimite la „mai bine“ sau la „mai rău“; nimic nu e de ales, nimic nu e de evitat. Nehotărârea este povara singurătății noastre în fața prestigiului inaparent al oricărei soluții. Într-un univers omogen - al binelui (sau al răului) care nu comportă grade - indecizia ar fi starea subiectivă perpetuă. Gândul că orice aș face e bine, e la fel de bine, reprezintă, din punctul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pentru noi, el poate să se destrame în urzeala calculelor menite să apere liniștea lui „aici“; prea firavi pentru el, el poate să ne destrame, neputincioși cum suntem să-l adăpostim până la capăt în noi. Nimeni nu poartă până la capăt povara darului venit de sus. De-abia l-am dobândit și, temându-ne că l-am pierde, am vrea totodată să ne desprindem de el. Iar când lucrul acesta se întâmplă, când oamenii se despart, abia atunci aflăm cât de necuprins
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
care nu l-am așteptat și despre care nimeni nu ne-a întrebat vreodată dacă vrem să-l primim? Din toate punctele de vedere este mai comod ca altul să hotărască pentru noi și să ne dea, în schimbul renunțării la povara libertății, porția noastră de destin. Că această porție nu e chiar cea sperată? Dar în așteptarea părintelui celui bun, ne putem oricând mulțumi cu cel care acceptă să preia rolul despovărării noastre și care rămâne un părinte, chiar dacă, hotărând pentru
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
atât de anemic în noi, încât fiecare pas pe care trebuie să-l facem în viață să ne pară un calvar. Alegerea poate să capete un asemenea prestigiu în ochii noștri, încât să evităm constant să ne expunem riscului ei. Povara deciziei poate să ajungă atât de mare, încât să nu fim capabili să hotărâm nici măcar în privința noastră. Răspunderea în fața fiecărui gest poate să ni se pară atât de covârșitoare, încât să nu mai ajungem niciodată să întreprindem nimic. Oboseala și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este tocmai căderea din răspunderea supremă: răspunderea pe care o am față de propria mea libertate. Suprema răspundere este preluarea în proiect a libertății înseși. Iar preluarea în proiect a libertății înseamnă: a-i resimți natura de dar, și nu de povară; a-ți pune întrebarea cu privire la sursa ei și la dăruitor; a-ți pune întrebarea privitoare la utilizarea ei; și, mai presus de orice, a iubi libertatea. „A iubi libertatea“ nu înseamnă aici a iubi acel elan insurecțional care face ca
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
eșuând în ilustrativism și anecdotică și neglijând metafora evidentă sau subterană. * * * Numai cu o sensibilitate ieșită din comun și cu o gândire coerentă, Paul Klee a reușit să impună un nou univers de forme. Linia, la el, își asuma întreaga povară a expresivității și a sensului imaginii. După ce am văzut un desen cu o linie „orizontală“ ușor înclinată de câteva ori, am înțeles Veneția și am priceput că desenul nu trebuie să redea realitatea, ci să-i sugereze sensul. Linia la
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
hipersensibil realitatea sa interioară. La Klee cromatica este rafinată, îndelung gândită și orchestrată. Desfășurate pe suprafețe plane, tonurile sugerează adâncimi, în ritmurile unei realități interioare. Recursul la arta naivă îl ajută să uite lecțiile academice, care pentru alții devin o povară. La polul opus al acestei sensibilități delicate se află energicul, explozivul, vulcanicul Pablo Picasso. Ciclul său grafic „Toros y toreros“ este un exemplu strălucit de înțelegere a coridei. Lucrate cu forță, în tuș negru cu pensula, desenele sale nu descriu
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
progres economic și securitate socială; instaurarea unei păci durabile care să asigure securitatea statelor; să asigure călătoria liberă pe mări și oceane; abandonarea utilizării forței, prin crearea unui sistem larg și permanent de securitate și dezarmarea națiunilor agresoare, prin reducerea poverii Înarmărilor să se asigure pacea viitoare. Carta Atlanticului a Înglobat tot ceea ce În momentul respectiv era posibil: o serie de principii care urmau a sta la baza organizării postbelice. În ciuda unor enunțări mai generale, Carta a fost punctul de plecare
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Paraschiva Cozma, Maria Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93559]
-
în umbră 17. Rolul referinței ekphrastice aici este acela de a sublinia primatul istoriei personale în fața celei universale. Momentul erotic suspendă pentru o vreme presiunile realității imediate. Personificat, tabloul cu toate semnificațiile unei existențe dominate de puterea absurdului și de povara umilinței trece în umbra întâlnirii erotice. A treia referire ekphrastică la tabloul flamand se face într-un moment în care povestirea recuperează o secvență din biografia lui Chiril. Chiril obișnuiește, adolescent fiind, să-i citească surorii sale din cărțile pe
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
în zonă sau alte necesități (de exemplu agricole), dar, în funcție de tipul de structură, aceasta poate fi, de asemenea, dezvoltată sau extinsă special pentru turist. Principala problemă referitoare la infrastructură o constituie faptul că, deși aceasta este esențială, reprezintă totuși o povară pentru stațiune. Cu puține excepții, ca autostrăzile cu plată, infrastructura în sine nu produce venit în mod direct. Nu se câștigă prea mulți bani cu sistemul de canalizare, iar incapacitatea de a oferi facilități de tratament adecvate produce un impact
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
pasaje de poezie oare alternează cu pasaje de teologie și pseudoștiință rimate. *31 Partea a doua a lui Faust suferă, incontestabil, de hiperintelectualizare, este în permanență la hotarul alegoriei pure; iar la Dostoievski simțim adesea discrepanța dintre reușita artistică și povara gândirii. Ca realizare, Zosima purtătorul de cuvânt al lui Dostoïevski, este un personaj mai puțin viu decât Ivan Karamazov. La un nivel mai scăzut, Zauberberg (Muntele vrăjit) de Thomas Mann ilustrează aceeași contradicție: părțile de la început, cu evocarea lumii sanatoriului
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]