6,669 matches
-
și deoarece Universitatea a fost una dintre țintele precise, normal ar fi fost să dispară și craniul. Ar mai exista și posibilitatea ca profesorul Petrov să-l fi ascuns undeva înainte de începerea bombardamentului sau să-l fi luat nemții ca pradă de război... Oricare ar fi situația, cert e că de-atunci încoace nu l-a mai văzut absolut nimeni. M-am mai uitat o dată la fotografie și am închis cartea. Am pus-o lângă pat și m-am gândit câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
atacului crâncen care urmează. Norii ușori și mai puțin denși înseamnă temperatură blândă. Cei groși anunță vreme rece. Cu cât sunt mai groși, cu atât e mai frig. Cei mai înspăimântători sunt norii care-și întind aripile asemenea păsărilor de pradă. Când apar ei, suntem siguri că ne paște o iarnă cumplită. Uite, cum e cel de acolo, de exemplu. Am scrutat cerul. Deși nu era prea gros, mi-am dat seama imediat despre care nor vorbea Colonelul. Cuprindea toată coama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mei mai mult decât m-aș fi așteptat. Când îi închideam, lacrimile-mi curgeau șiroaie. Auzeam fiecare lacrimă căzându-mi în poală. M-am spălat pe față cu apă rece, dar fără nici un rezultat. Am tras draperia. M-am lăsat pradă întunericului infinit, cu ochii închiși. Prin fața lor au plutit tot felul de linii și forme ciudate. Ore-n șir. La ora zece, Colonelul a bătut la ușă. Avea în mână o tavă cu două cești de cafea. M-a găsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ciudat rău. A fost singurul zgomot care se distingea atunci. Toate celelalte încetaseră. Și cutremuratul pământului, și huruitul, și bubuitul... În urechi îmi vâjâia doar un hiu hiu hiu. Răsuna strident în beznă. Parcă ne pândea nerăbdător un animal de pradă, gata-gata să pună laba pe noi. Sau mii de insecte subterane oribile, având aceeași țintă, se dilatau și se contractau precum burduful unui acordeon. Indiferent ce-o fi fost, era un zgomot pe care nu-l mai auzisem în viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
De unde știi? — Știu și-atât. M-a sărutat pe piept. Părul ei lung se odihnea pe stomacul meu plin. — Totul s-a întâmplat demult... și se mai întâmplă. Nu? întrebă ea. Am rămas cu ochii închiși și m-am lăsat pradă senzațiilor. M-am gândit la biban, la masa cea bună, la unghieră, la melcul din ghiveciul cu flori din fața spălătoriei. Am deschis ochii, am luat-o în brațe și am tras-o spre mine. Am întors-o cu spatele ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
om. Am deschis portița, m-am strecurat încet ca să nu fac nici un zgomot și am închis-o în urma mea. Zăpada adunată în țarcul Umbrei era afânată și adâncă. Mi-a înghițit imediat pașii, dar aceștia răsunau de parcă un animal de pradă pusese ghearele pe o vietate oarecare și o ronțăia cu poftă. Înaintam greu, lăsând în urmă două șiruri drepte. Am trecut pe lângă băncuța încărcată de zăpadă și am simțit deasupra capului crengile amenințătoare ale ulmului. Am auzit și un țipăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la un moment dat o perdea opacă și mi-a acoperit conștiința. M-a cuprins somnul. Acum aveam dreptul să reclam tot ce pierdusem. Lucrurile pe care le-am pierdut nu erau irecuperabile. Am închis ochii și m-am lăsat pradă somnului. Bob Dylan cânta la nesfârșit A Hard Rain’s A-Gonna Fall. 40 La capătul lumii Pasărea Ningea tare când am ajuns la lacul de sud. Cerul apăsa greu deasupra noastră, iar fulgii viscoliți se izbeau de pământ. Cei de peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Valeriu Drumuș din Reverdy, Andreea Gheorghiu din C.G. Jung, Radu Ciobotea din Karl Jaspers etc. Sectorul criticii literare este acoperit de Dorina Rotar, Livius Ciocârlie (Realism și devenire poetică, 7/1975), Constantin Vintilescu (despre Delirul, Moromeții și Viața ca o pradă), Radu G. Țeposu, Valentin Vișan, Șerban Foarță ș.a. Dintre interviuri se remarcă acelea ale lui Daniel Vighi și Ioan Morar cu profesorul Eugen Todoran (3/1979), un dialog al lui Valentin Vișan cu Petre Ghelmez, un altul cu prozatorul Mihai
FORUM STUDENŢESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287071_a_288400]
-
2000) slăbește pe alocuri frîiele, ritmul frazelor scade, sintaxa se admiră În oglindă atît cît cititorul să-și dea seama de existența unui embarras: ce trăiește mai intens, cuvintele Înseși sau realitatea construită de țesătura lor, să se lase autoarea pradă cuvintelor purtate de gesturile scrierii sau să se concentreze asupra cuvintelor care transportă imagini? și-atunci, cuvintele rup rîndurile cu delicii narcisice: „Pourquoi êtes-vous si loin, toujours? Pourquoi toujours emporté vers ailleurs, vers quel ailleurs? Pourquoi? Ce voyage a-t-il seulement
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o muscă asupra căreia proiectează toată sensibilitatea rănită de fosta iubită. Nici faptul că, mai tîrziu, reușește să cîștige momentan corpul - poate și sufletul? - iubitei prietenului său, de care era platonic și pierdut Îndrăgostit, nu-i schimbă viața. Renunță la prada prea ușoară și se relansează cu elan În relații imposibile, Își reîmbracă costumul de perdant, ca un Lafcadio caricaturizat, à rebours, pentru care umilința maximă nu Înseamnă cea mai mică Înfrîngere În raportul cu societatea, ci cea mai mică victorie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Le Méridien de Greenwich (1979). Prea comode pentru a fi tragice, personajele sale au Întotdeauna o scamă pe sacou de Înlăturat, un pahar de vin de terminat, un televizor de aprins sau un avion de luat pentru a nu cădea pradă derelicțiunii care le dă târcoale. Viața de zi cu zi Înseamnă, pentru personajul echenozian, o permanentă evadare din raza de acțiune a nonsensului, tentativa sisifică de a nu deveni un Mersault, un condamnat din pornire. Deși primul său protagonist, din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ierarhia străină de orice matematică a celor 20 de arondismente pariziene trebuie să-i fi dat idei tinerei orfane. Bun, figura Îi iese și, pentru că tot Își chema victimele În parc și le trebuia să aștepte pînă ce victima depunea prada Într-un "colț al falezei de la Buttes-Chaumont" - consacrat ad-hoc recipient al ofrandelor subtil extorcate -, fata se apucă să picteze, la plezneală, În vreme ce victima apare, ezită, depune și o șterge. Pentru că ducea lipsă de inspirație, Fio picta ceea ce o interesa: adică
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
stabile. Dar această imagine de stabilitate se lovește de carențe substanțiale legate de desfășurarea unei identități politice artificiale, născută din etichetări de calitate decernate de federațiile europene sau internaționale de partide și de structurile organizaționale dependente de autoritatea liderului ca pradă a numeroase sciziuni. O dimensiune particulară a acestei carențe rămâne a priori consensul politic, care ocolește, chiar ignoră, liniile conflictelor societale, ceea ce lasă loc unei retorici a protestării alternative. Rezultatele alegerilor au impus un echilibru fragil pe scena politică. Misiunea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
adaugă nuvele și povestiri: Floricica, Părintele Ghermănuță, Singur, La Tazlău, La Pângărați și altele. Împrejurări nefaste împiedică răspândirea operei, volumul Pe drumuri de munte, imprimat în 1912, fiind retras din cauza numeroaselor greșeli de tipar, iar ediția următoare, din 1914, căzând pradă, aproape integral, unui incendiu în depozitul „Vieții românești”. Recunoașterea critică are loc postum, când, sub genericul Pe drumuri de munte, sunt editate, în 1921, volumele Amintiri dintr-o călătorie și În munții Neamțului, al doilea cu o prefață de Mihail
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
nemulțumire, răzbunare, având un permanent sentiment de frustrare, sentimentul că nu i s-a dat niciodată ceea ce ar fi trebuit să i se dea: dragoste, prestigiu, bunuri. De aceea, simte mereu un gol interior și ca animalele flămânde își urmărește prada, exploatându-i pe alții neavând rețineri în a-și însuși bunurile lor. E egofil, indulgent cu sine, fără compasiune față de alții de care profită cu orice ocazie ca într-un fel de răzbunare continuă. Ar fi apropiat de psihopatul antisocial
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a gândirii (DAMASIO, 1994Ă. Puternicul efect de motivare, ghidare și inhibiție pe care îl joacă în mod obișnuit emoțiile are doar un mic rol în viața psihopatului. HARE a avansat ideea că psihopatul poate fi asemănat cu un animal de pradă intraspecific ce folosește farmecul, manipularea, intimidarea și violența pentru a controla pe alții, a-i domina, dirija și exploata, pentru a-și satisface nevoile egoiste. E vorba desigur doar de o metaforă în sensul că un agresor - la fel ca
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
folosește farmecul, manipularea, intimidarea și violența pentru a controla pe alții, a-i domina, dirija și exploata, pentru a-și satisface nevoile egoiste. E vorba desigur doar de o metaforă în sensul că un agresor - la fel ca animalul de pradă - pentru a avea succes asupra victimei trebuie să posede anumite calități bio-psihice specifice. Alte particularități bio-psihologice ale psihopatului aparțin vieții afective. Inafectivitatea tranzitivă, lipsa de empatie, de emoționalitate și mai ales de frică sunt caracteristici mereu subliniate. Și acestea ar
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Caratașu începe să participe la viața culturală a orașului și astfel orizontul lui existențial i se schimbă. Personajele lui I. sunt puternic marcate de o perioadă nefericită a vieții, se refugiază adesea în amintiri, iar presiunea psihologică căreia îi cad pradă vine, invariabil, din „responsabilitățile” sociale. O încercare singulară într-o producție narativă în care pot fi întâlnite mai toate poncifele proletcultului o constituie romanul La Crimeea, peste mare (2002). Un lirism cald învăluie povestea țiganului Parnică, nevoit să înfrunte grozăviile
IGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287510_a_288839]
-
oamenii și rămân potecile. / Socialismul e zâmbet”) și conștiința „prelungirii lumii prin durere”. Poetul își apare sieși ca un nou Oedip, ispășind o vină care nu este a sa, și își compune cântecul din „halucinații și oracole”, pribegind în afara cetății pradă unui „extaz al suferinței”. Din când în când, exilatul mai găsește totuși resurse pentru a sublima materialul poetic în imagini estete, mallarmeene: „Armonios obosită, vara era pe sfârșite. / Luna ca o iacobină se ridicase / pe genunchii apocalipsului. Nimic nu înflorește
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
ele se produc sunt satisfăcătoare”1. Thorndike a alcătuit un inventar similar de stări de fapt iritante; de exemplu: absența hranei când îți este foame; câinele ținut în lanț, împiedicat să urmărească iepurele care trece șchiopătând; pisica reținută să prindă prada - cobaiul închis într-o cușcă închisă, dar transparentă; a nu te putea feri, fiind imobilizat la picioare, iar cineva îmbrâncindu-te peste un obstacol etc. A putut formula pe această bază legea de mai jos ca un enunț care poate
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
educatorilor, evident la copiii solicitați în clasă să lectureze un text. „Starea de pregătire pentru citit” ilustrează foarte bine legea lui Thorndike. Ea comportă un evident caracter conștient. Thorndike a exemplificat însă și cazurile de animale „gata să” fugă după pradă (câini, pisici etc.). Poate fi vorba despre același mecanism? Care este relația logică dintre cele două categorii de exemple? Nu s-a putut stabili vreuna. Este vorba numai despre o relație analogică? Nici acest lucru nu este clar. Este cert
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
efectul ulterior apărea ca un rezultat corect, prompt și imediat după respectiva conexiune S-R. Thorndike (1935, p. 59) preciza că fenomenul se produce „oarecum ca atunci când gustul urmează introducerii mâncării în gură, sau ca „atunci când capturarea survine după atacarea prăzii”. 1.10. Principiul polaritățiitc "1.10. Principiul polarității" Legea apartenenței este în chip evident de sorginte gestaltistă. Dar, prin introducerea în 1932 a „principiului polarității”, Thorndike i-a depășit pe gestaltiști deschizând o direcție a cercetărilor cu totul nouă. L-
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
atinse sau nu. 6.12. Simulăriletc "6.12. Simulările" Dempsey și Zimbardo (1978) evidențiază rolul esențial al condiționării aflat la baza proceselor de învățare. Astfel, s-a observat că animalele care trăiesc în captivitate și nu trebuie să-și vâneze prada pentru a se hrăni devin leneșe. La Chicago Brookfield Zoo, două pume deveneau foarte obosite doar în timpul mesei, astfel încât directorul adjunct al Grădinii Zoologice a decis să le schimbe programul de hrănire (fixat până atunci la intervale fixe) într-unul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
monologul interior lasă suspendate dilemele ivite din zigzagul interogațiilor: iluzia și speranța alternează, fără tranziție, cu certitudinile lucidității și gândul morții (Meditație, Cimitirul, Suferința: „La umbră,-n întuneric, gândirea-mi se arată / Ca tigrul în pustiuri, o jertfă așteptând, / Și prada îi e gata... De fulger luminată, / Ca valea chinuirei se vede sângerând”). În „cursele viclenești” ale vieții, dragostea nu aduce decât înseninări trecătoare (Eliza, Reveria, Așteptarea). Le urmează curând tristețea despărțirii și accentuarea singurătății (Suferința). Inferioară altor orientări ale poeziei
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
drept de viață și de moarte asupra celorlalți, care se tem de gheara Leului, de clonțul ascuțit al Vulturului și de puterea malefică a Corbului. Mai mult decât atât, ierarhiile sociale se alcătuiesc în funcție de rapacitatea animalelor și păsărilor, cele de pradă ocupând prim-planul, iar victimele treapta cea mai de jos. În plus, nu aș spune că lipsește monstruosul din menajeria cantemiriană. Pe de o parte, Crocodilul reprezintă imaginea monstrului absolut, un adevărat Leviathan al cărții, de colții căruia nu reușește
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]