6,037 matches
-
alta, Casa Fiului Răsare era un loc mai luminos, mai deschis, mai puțin stânjenitor și mai satisfăcător decât fusese sub conducerea lui Liv. îE mai ușor să soliciți serviciile unei doamne despre care știi că este expertă în variațiunile tale preferate decât să-i ceri unei curve anonime să-ți satisfacă toate capriciile.) Și Iocasta avea sentimentul că în epoca ei, fetele sale se mândreau mai tare cu munca lor. Singurul angajat care-i dădea motive de îngrijorare era unicul bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Poate că ai dreptate. Atunci după cină, zise Grimus. Desigur, vei fi și tu de față. — îți place casa mea? întrebă nerăbdător Grimus. Foarte drăguță, îi răspunse Media. — Am construit-o ca pe un fel de altar pentru lucrurile mele preferate, zise Grimus. Pentru ideile mele preferate. Pentru frasinul de afară. Pentru portretele păsărilor. E o mare încântare pentru un om singur.E foarte mare, spuse Media. — Când locuiam în K, îi explică Grimus, eram dispus să trăiesc la fel de modest ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cină, zise Grimus. Desigur, vei fi și tu de față. — îți place casa mea? întrebă nerăbdător Grimus. Foarte drăguță, îi răspunse Media. — Am construit-o ca pe un fel de altar pentru lucrurile mele preferate, zise Grimus. Pentru ideile mele preferate. Pentru frasinul de afară. Pentru portretele păsărilor. E o mare încântare pentru un om singur.E foarte mare, spuse Media. — Când locuiam în K, îi explică Grimus, eram dispus să trăiesc la fel de modest ca toți ceilalți. Dar dacă m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
așa cum voia el și, bineînțeles, cum n-avea nici o considerație pentru cei din propria specie, nu-l interesa ce le făcea. îi făcuseră ei destule. Cu păsările lui era bun. Le-a adunat în jurul său și a trăit povestea lui preferată, mitul său ornitologic. Nebun? Ce înseamnă nebun? Pentru el ideile erau singura justificare a existenței, iar atunci când a dat peste cunoașterea și puterea ce-i permiteau să se joace cu ideile, nu s-a mai putut opri. Cunoașterea corupe. Cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
față acestei funcții, decât asupra culorilor de pe haine. - Învăț foarte repede. Am câteva cunoștințe de informatică. Mă voi descurca. - Dacă zici tu... - Nu mă descuraja, nu acum când sunt în sfârșit hotărâtă să merg la interviu.” Nu renunță la sacoul preferat, alese o pereche de pantaloni asortați, își aplică un machiaj discret și se simți pregătită să înfrunte marea provocare. Ieși din casă hotărâtă și foarte sigură pe ea, cu mapa cu acte în mână. Trecu pe lângă cutia poștală fără să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
-o ei cumva, păstrând și Întreaga discreție, cum ar fi fost si normal! M-am dus să deschid. În holul mare al blocului, cu mozaic pătat și pereții scorojiți de vopsea, nu era nimeni. Mă aflu În bucătărie (locul meu preferat), lungit pe patul improvizat din scaune și pături. Fumez liniștit și sorb din ceaiul amar, rămas de aseară. Îi aștept pe Oamenii de la Intervenții. Mi s-a promis (ca În atâtea alte zile) că astăzi vor veni cu siguranță. Sorb
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să mi se spună... Sau - cine știe - poate și mai rău! Curând va trebui să mă despart de sacoul meu gricenușiu. Ca, de altfel, și de pantalonii mei bej. Faptul acesta Îmi stârnește o mare tristețe. Au fost hainele mele preferate, “țoalele” mele cele mai dragi. Sacoul și pantalonii aceștia miau slujit cu Încredere ani mulți la rând (aș spune chiar zeci de ani) de-a lungul carierei mele de profesor. Mi-amintesc dimineți demult apuse, pline de lumină, când, după ce
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sune, s-a auzit până departe, la cei care ne căutau. După aceea, i-am vorbit despre Duța cea din copilărie, fata vecinilor pe care am poreclit-o „fetița cu chibriturile” pentru că odată, din greșeală, a aprins rochița păpușii ei preferate, care a ars toată, și Duța a plâns ore În șir cu mari sughițuri până s-a Învinețit, spre disperarea lui tanti Valeria, și a murit subit, stârnind În urma ei un val uriaș de dureri și de regrete. I-am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu o mutriță strâmbă (ținea capul puțin Înclinat), cu ochii ei alintăcioși de felină (extrem de obosiți, acum, și chiar antipatici), mimând o atenție desăvârșită la ceea ce-i povesteam. I-am mai oferit un pahar de lapte cu coniac (cocteilul ei preferat), În timp ce eu mi-am luat unul de gin (Îmi place ginul pentru că e o băutură aspră, lipsită de perfidie precum garonele sau romul: dulci, ispititoare, dar care te pun imediat cu botul pe labe). În sănătatea ta, Lolicica! Îmi răspunse
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu o gură spurcată, expertă În internet și mândru produs de export al orașului Rocaway, New Jersey: Candace Marlene Stratton. Tovarășa mea de suferință și membră a avangardei ultimelor descoperiri la nivel mondial În materie de Încorsetare. Personajul meu literar preferat este Rosalinda din Cum vă place, al ei este tipul dintr-o carte de Elmore Leonard care poartă un tricou cu „Evident, m-ai confundat cu cineva căruia nu i se fâlfâie“. Candy are biroul puțin mai Încolo, lângă stâlp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cariocă uscată de culoare verde deschis pe care am pescuit-o din penarul lui Emily. Rich dă din umeri. — Revino-ți, Kate. O s-o iei razna. Poate, dar mi-ar plăcea să am de ales. 11.57: Cada. Locul meu preferat. Aplecată peste cada goală, adun rățuștele și bărcuța eșuată, dezlipesc literele alfabetului care, de când vocalele au căzut În veceu, formează frânturi enervate cu iz croat (scrtzchk!) pe marginea căzii. Dezlipesc un maiou Barbie Întărit, pe jumătate uscat, care a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de greu dintr-odată, puiul meu: trupul lui plăpând se completează cu atributele unui băiat. Pulpe la fel de tari și grăsune ca o mănușă de box. Îl pun pe scaunul albastru, Îl iau de mână și Încep să fredonez cântecul nostru preferat. „Lavender’s blue dilly dilly, lavender’s green, When I am King dilly dilly, You shall be Queen.“1 Mamele Îl cântă de secole, și totuși nimeni nu are nici cea mai vagă idee ce Înseamnă. Mamele cântă cântece de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe el că „te alină și te motivează“: adaug și niște spumă Pirate Pete de la Ben, care dă apei o culoare bleumarin ca uniformele de școală. Intru În laguna albastră cu apă opărită și zac pe spate cu lectura mea preferată: În ultimii ani, ca să fiu sinceră, singura mea lectură. Mai bună decât orice roman, Ghidul proprietăților de la țară este o broșură lucioasă doldora de poze ale proprietăților de vis de peste tot din Insulele Britanice. Am putea da la schimb dărăpănătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe față expresia fascinată și triumfătoare a cuiva care tocmai a descoperit de unde se aprinde și se stinge sistemul solar. Ținând strâns În mânuță joystick-ul primordial, este absolut scandalizat și varsă lacrimi mari și fierbinți când Îi confisc noua jucărie preferată, Închizând-o Într-un scutec Midi Pampers și sigilând-o cu aricii din părți. Așa, fii un băiețel cuminte. Trebuie s-o punem la păstrare acum și să mergem jos să ne mâncăm cerealele. Mă gândesc ce atitudine ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
băiatului, care doarme, și, Doamne Dumnezeule, Începe să cânte. „Râul e lat, nu pot trece dincolo Și nici nu am aripi să zbor. Dați-mi o barcă pentru doi Și Împreună vom vâsli, iubirea mea și eu.“ E balada lui preferată, una dintre piesele lui „clasice“, alături de Down by the Salley Gardens. Costumele care trec pe lângă el, grăbindu-se spre scara rulantă, se opresc și Întorc capul mișcate de frumusețea vocii de tenor, de nota de tânjire fără speranță pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
domnișoare N-am Timp nu-i plăcea nimic mai mult decât să lucreze din greu, să fie tot timpul ocupată. Se trezea În fiecare zi la ora trei dimineața. Apoi, domnișoara N-am Timp citea un capitol din cartea ei preferată, numită Munca Îți face bine.“ —Emily, nu putem să citim ceva mai amuzant? — Nu. Eu o vreau pe asta. —Of, bine. Unde rămăsesem? „Domnișoara N-am Timp nu era fericită decât dacă era ocupată cu munca.“ —Mami, ai venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dinăuntrul meu repetă „ca mine, ca mine, ca mine“. 07.42: Iadul se dezlănțuie când Încerc să ies din casă. Emily Îmi aduce la cunoștință că toate cele trei rânduri de haine propuse de mine sunt inacceptabile. Noua ei culoare preferată e galben, se pare. — Dar toate hainele tale sunt roz. Rozul e caraghios. — Hai, iubita, las-o pe mama să-ți tragă fusta pe tine. Așa o fustă frumoasă. Mă Împinge de lângă ea: —Nu vreau roz. Urăsc rozul. —Emily Shattock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să Îi farmeci cum știi tu? (Tatăl, Deepak, e amator de golf: ambii părinți vegetarieni.) Tim va pretinde că nu-i place deloc ideea când o să-i propui, dar va fi superîncântat când se va Întâmpla. ZILE DE NAȘTERE: Parfumul preferat al mamei tale este Diorissima. Cu casetele mergi mai mereu la sigur. Orice de Bryn Terfel, mai puțin Oklahoma! pe care i l-am făcut cadou anul trecut. La fel și cărțile lui Alan Bennett și rahatul turcesc. Mamei Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
primul lui costum. Jill mi-a spus când au venit la Londra Împreună ca să-i aleagă un costum: ea știa cu siguranță care va fi ocazia la care Îl va purta prima dată. Cântăm Lord of All Hopefulness, imnul ei preferat. Melodia are o anumită notă de melancolie scoțiană pe care nu am remarcat-o până acum. După ce melodia se stinge, izbucnește o repriză de tușit reprimat, iar preotul, un bărbat ca o pasăre cu o creastă de păr blond, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fi mai mult decât suficiente. Loja Șorțurilor m-ar propune imediat pentru excomunicare.) Din păcate, cei de la supermarket nu au putut Înlocui tortul cu glazură roz pe care-l comandasem cu unul galben Într-un timp atât de scurt. Culoarea preferată a lui Emily a fost Întâi roz, apoi galben. Când am comandat tortul, rozul câștiga teren din nou, dar galbenul și-a revenit peste noapte cât am fost eu plecată săptămâna trecută. Nu-i nimic, am cumpărat un burete Victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ar trebui să le știu. Știu că ar trebui să le știu. Ben s-a născut pe 25 ianuarie. E foarte sănătos și foarte fericit și nu plânge niciodată. Numai dacă e obosit sau Îl dor dinții. Iar cartea lui preferată e Puii de bufniță și cântecul lui preferat e „Roțile de la autobuz“ și este fiul meu cel mai iubit și singurul și dacă i se Întâmplă ceva te omor și-apoi dau foc la spital și apoi mă sinucid. —25
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
trebui să le știu. Ben s-a născut pe 25 ianuarie. E foarte sănătos și foarte fericit și nu plânge niciodată. Numai dacă e obosit sau Îl dor dinții. Iar cartea lui preferată e Puii de bufniță și cântecul lui preferat e „Roțile de la autobuz“ și este fiul meu cel mai iubit și singurul și dacă i se Întâmplă ceva te omor și-apoi dau foc la spital și apoi mă sinucid. —25 ianuarie. —Mulțumesc, doamnă Shattock. Acum, micuțule, hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
amintea de Estrella de Mar. LÎngă șirul trofeelor de tenis era altă poză Înrămată, făcută de un fotograf profesionist În sala de mese de la Clubul Nautico. Relaxat, exaltat și afabil, Frank prezida În smochingul său alb, În mijlocul unui grup de preferați ai săi dintre membrii clubului - blonde temperamentale cu decolteuri adînci și soți toleranți. LÎngă Frank, cu mîinile la ceafă, stătea bărbatul cu păr deschis la culoare pe care Îl văzusem pe terenul de tenis. Așa Împietrit sub lentila aparatului foto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
investitor major. Bănuiesc că aveau impresia că urma să fie doar pentru uzul lor personal. — Dar pe urmă au Început să sosească medaliile de aur? — Nu cred că-și făceau griji cu medaliile de aur. Auriul era una dintre culorile preferate ale lui Hollinger. Estrella de Mar Începuse să se schimbe. El și Alice au fost mai degrabă nemulțumiți de galeriile de artă și de revenirea lui Tom Stoppard(##notă - Dramaturg și scenarist britanic (n. 1937, În Cehoslovacia, sub numele Tomáš
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
volanului. Adormisem În Citroën și cineva se strecurase pe locul din spatele meu. — Bobby...! (I-am Împins mîna deoparte, enervat de umorul lui brutal.) Asta-i... — O glumă urîtă? (Chicoti În barbă, ca un copil care se bucură de gluma lui preferată.) Charles, dormeai tun. Te angajasem să-mi fii bodyguard. — Credeam că-ți sînt consilier literar. Nu trebuia să apari la zece? — Treburi presante. Se-ntîmplă tot soiul de lucruri. Ia zi-mi, ce visai? — Un fel de... furtună de foc. Iahturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]