6,400 matches
-
a început atunci când Sayyid Idris a proclamat unilateral independenta Cirenaicăi ,susținută de către Regatul Unit. Recunoașterea de către Regatul Unit nu a reușit să influențeze atitudinea ONU, Marea Britanie și Franța au fost îndreptate să pregătească independența Libiei într-o rezoluție adoptată la data de 21 noiembrie 1949 Pavilionul negru
Emiratul Cirenaicei () [Corola-website/Science/324014_a_325343]
-
atitudinea ONU, Marea Britanie și Franța au fost îndreptate să pregătească independența Libiei într-o rezoluție adoptată la data de 21 noiembrie 1949 Pavilionul negru cu alb o stea și o semilună, a fost adoptat de către Idris astfel cum a fost proclamat Emir în 1947. Pavilionul a devenit baza Pavilionului Libian din 1951, cu adaosul verde și o dunga roșie, reprezentând provinciile Tripolitania și Fezzan.
Emiratul Cirenaicei () [Corola-website/Science/324014_a_325343]
-
și doilea episod al serialului de desene animate "Samurai Jack". Jack merge prin ploaie și ajunge la un han, unde cere apă caldă, își face ceai și se retrage lângă foc. Pe ușă dă buzna un negru fanfaron, care se proclamă Da Samurai și deranjează pe toată lumea cu gura lui mare. În han intră trei vânători de recompense trimiși de Aku, dar Jack scapă imediat de ei. Negrul îl provoacă pe Jack la duel de amorul artei, căci „în final, trebuie
Samurai contra samurai () [Corola-website/Science/319449_a_320778]
-
are loc o luptă, iar în final Aku, după ce suferă multe lovituri, se transformă în broască și fuge. Cronos este de-a dreptul ridiculizat, căci se dovedește nu numai că nu stăpânește nicidecum spațiul și nici timpul, cum cu solemnitate proclama legenda, ci că dimpotrivă, este chiar cam rătutit, căci trebuie să-i spună Aku unde este Jack. Iar în lipsa Ochiului frontal nu numai că nu face doi bani, dar se dezintegrează pur și simplu de la sine.
Jack și eremitul din mlaștină () [Corola-website/Science/319440_a_320769]
-
Uniunea rămânea cu un teritoriu de doar , care au format un mic stat-tampon cu un rege-marionetă și armată rusească. Timp de un an și jumătate, patrioții polonezi au plănuit o insurecție. La 24 martie 1794, la Cracovia, Tadeusz Kościuszko a proclamat revolta lui Kościuszko. La 7 mai el a emis „Proclamația de la Połaniec” ("Uniwersał Połaniecki"), prin care dădea libertate țăranilor și promitea pământ tuturor celor ce luptau de partea sa. După câteva victorii la început—bătălia de la Racławice (4 aprilie) și
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
s-a folosit de acestea pentru a invada Ucraina răsăriteană. Bruihevețki a fost ucis de mulțimile furioase. Pe 9 iunie 1668, Doroșenko s-a autoproclamat hatman al întregii Ucraine. Un an mai târziu, polonezii au invadat Ucraina apuseană și au proclamat un alt hatman, [[Mihailo Hanenko]]. Doroșenko l-a numit pe Demian Mnohohrișni în funcția de hatman interimar al Ucrainei răsăritene, el urmând să facă față atacului polonezilor. În condițiile în care Doroșenko nu și-a mai putut exercita controlul asupra
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
se acord să desființeze trupele aflate sub comanda directă a hatmanului. În 1674 și 1676, Samoilovici și aliații săi ruși au asediat [[Cihirin]] și pe hatmanul Ucrainei apusene, Doroșenko. După ce Doroșenko s-a predat în septembrie 1676, Samoilovici s-a proclamat hatmanul Ucrainei unite. În decursul următorilor doi ani însă, turcii au alungat forțele cazacilor lui Samoilovici din dreapta Niprului. Polonia și Rusia au semnat în 1686 [[Tratatul de pace eternă din 1686|Tratatul de pace eternă]], care recunoștea încă o dată stăpânirea
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
a fost proclamată pe 1 decembrie 1918 la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Preluarea de facto și de jure a administrație Banatului de către autoritățile românești s-a desfășurat cu întârziere și cu mare greutate, datorită prezenței în regiune a trupelor sârbe și
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
Militar Timișoara, au participat, în Budapesta la întrunirea liderilor politici maghiari. Întorși la Timișoara, au convorbiri, în seara de 30 octombrie, cu fruntașii maghiari locali și decid ca la adunarea populară din ziua următoare, care încheia demonstrația de stradă, să proclame Republica Autonomă Bănățeană, în cadrul Ungariei și să înființeze „Sfatul Poporului din Banat”, subordonat guvernului din Budapesta. Lider avea să fie dr. Otto Roth, iar comandant al armatei Albert Bartha. La adunarea din 31 octombrie, dr. Otto Roth a proclamat Republica
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
să proclame Republica Autonomă Bănățeană, în cadrul Ungariei și să înființeze „Sfatul Poporului din Banat”, subordonat guvernului din Budapesta. Lider avea să fie dr. Otto Roth, iar comandant al armatei Albert Bartha. La adunarea din 31 octombrie, dr. Otto Roth a proclamat Republica Bănățeană și a declarat că va rămâne atașat noului guvern maghiar. Manevra însă nu a fost deloc agreeată de români, care o vedeau ca pe o încercare de a împiedica unirea Banatului cu Regatul României. Fruntașii românilor au părăsit
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
sârbească. În ciuda restricțiilor și impedimentelor de tot felul impuse de trupele de ocupație, mii de bănățeni au răspuns la chemarea Consiliului Național Central și s-au îndreptat către Alba Iulia pentru a lua parte la Marea Adunare care avea să proclame Unirea. Alegerea delegaților a fost un eveniment de mare importanță pentru comunitățile românești. Procesul de alegere a fost pe toate căile împiedicat să aibă loc, iar cei care au reușit să fie aleși, au fost împiedicați să părăsească Banatul. Armata
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
și învățători aleși delegați de satele și localitățile de baștină. Marele Sfat Național Român avea în componența sa 44 de membri din tot cuprinsul Banatului. Printre cei 6 secretari se aflau și bănățenii Caius Brediceanu și Traian Novac. Adunarea a proclamat fără echivoc: În același timp, pe întreg cuprinsul Banatului, de la satele cele mai mici până la orașele mari, s-au organizat manifestări și ceremonii solemne, însoțite de urale, arborări de steaguri, cântece și dansuri, salve de armă. După proclamarea Unirii, persecuțiile
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
8.2011, rebelii au preluat controlul asupra capitalei Tripoli, dar familia dictatorului, împreună cu unii oficiali și cu o parte a armatei au continuat rezistenta din alte zone, situația fiind incertă. Cu toate acestea, unele țări au recunoscut deja Republica Libia, proclamată de revoluționari. La începutul lunii septembrie, numai orașul natal al lui Gaddafi, din sudul țării, a mai rămas sub vechiul regim. Familia dictatorului s-a refugiat în Algeria. La 19 martie 2011 a fost aprobată rezoluția 1973 a Consiliului de
Istoria Libiei () [Corola-website/Science/319987_a_321316]
-
zilele de după abdicarea bunicului său în 1848 de a-l pune pe tron sub numele de Louis-Philippe II, cu mama lui (Helene de Mecklenburg-Schwerin), ca regent, nu s-a întâmplat acest lucru. Ei au fugit și în Franța s-a proclamat A Doua Republică Franceză. Istoric, jurnalist și sincer democrat, Contele de Paris s-a oferit voluntar pentru a servi ca ofițer al Uniunii Armatei în Războiul Civil American, împreună cu fratele său mai mic, Ducele de Chartres. La 30 mai 1864
Ludovic Filip, Conte de Paris () [Corola-website/Science/319991_a_321320]
-
trebuia să accepte constituția liberală și să acționeze ca membru al Consiliului până când nepoata sa devenea adultă. Miguel a pretins că este de acord dar când a ajuns în Portugalia, a deposedat-o pe Maria de coroană și s-a proclamat rege abrogând constituția liberală. În timpul domniei lui, Maria a călătorit spre mai multe curți europene inclusiv la cea a bunicului ei de la Viena. Pedro a abdicat tronul Braziliei în 1831 în favoarea fiului său, Pedro al II-lea al Braziliei și
Maria a II-a a Portugaliei () [Corola-website/Science/315915_a_317244]
-
învăța și sfârșeau prin a se juca împreună pe covor. Mama și fiica nu au fost apropiate. Louise s-a logodit cu Frederic, Prinț Regent de Baden în 1854. Frederic era regent din cauza nebuniei fratelui său Leopold și a fost proclamat Mare Duce când doctorii au declarat că nu sunt șanse de recuperare. Căsătoria a avut loc la 20 septembrie 1856 la Palatul Neues din Potsdam. La câteva săptămâni de la nuntă, noua Mare Ducesă era deja însărcinată cu primul ei copil
Prințesa Louise a Prusiei () [Corola-website/Science/315935_a_317264]
-
la începutul anului 1915. Constantin este grav bolnav, suferă de pleurezie agravată de pneumonie. În septembrie Bulgaria intră în război alături de Puterile Centrale și atacă Serbia, aliat al Greciei din 1913. Venizelos profită de aceste evenimente și cere regelui să proclame mobilizarea generală însă acesta refuză. În consecință primul ministru amenință cu demisia ceea ce ar determina o criză politică majoră iar regele sfârșește prin a declara mobilizare generală însă spune clar armatei că este o măsură pur defensivă. Pentru a forța
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
Drepturilor Omului stabilește că "orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la ocrotirea împotriva șomajului", în timp ce art. 15 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene proclamă că "orice persoană are dreptul la muncă și dreptul de a exercita o ocupație aleasă sau acceptată în mod liber". 25. Având în vedere toate aceste reglementări, precum și cele statuate prin Decizia nr. 513 din 20 iunie 2006 , publicată în
DECIZIE nr. 261 din 5 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273218_a_274547]
-
partea Austriei, în războiul dintre Prusia și Austria.Bavaria a fost din nou recunoscută în 1871, în cadrul noului stat german, Imperiul German ("Deutsches Kaiserreich"), rezultat din unificarea multor state germane dar fără Austria. După detronarea familiei Wittelsbach, în 1918, este proclamată republica Bavaria ("Freistaat Bayern"). În primăvara lui 1919 Bavaria, mai precis capitala München, a fost pentru puține zile „republică sovietică”. Încercarea forțelor comuniste a fost zădărnicită de guvernarea centrală (federală) social-democrată cu ajutorul unor trupe paramilitare formate din foști combatanți pe
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
și-au putut îndeplini obiectivul. În timpul Dualismului Austro-Ungar (1867-1918), slovacii au avut de suferit de pe urma politicii dure de maghiarizare a guvernului ungur. După invadarea Cehiei, Hitler l-a invitat pe monseniorul Jozef Tiso la Berlin, pentru a-l îndemna să proclame independența Slovaciei. Tiso a refuzat să ia decizia proclamării independenței fără a consulta dietă. Hitler a fost de acord că problema independenței să fie hotărâtă de Dietă slovaca (parlamentul). La 14 martie 1939, a fost convocată Dietă. În sesiunea parlamentului
Slovacia () [Corola-website/Science/297289_a_298618]
-
nave și s-a făcut comerț cu grâne și lemn. După eliberare, Nessebar s-a transformat într-un mic oraș de pescari. În timpul existenței sale, orașul a găzduit și un episcop, fiind și centru episcopal. În 1956 orașul a fost proclamat rezervație arhitecturală și arheologică. Ruinele antice ale zidurilor fortificate, cu porți, care datează din secolele III-IV, bisericile din secolele V-VI, cele păstrate din secolele X-XI, din perioada medievală și cele 60 de case din perioada renașterii dau orașului și
Nesebăr () [Corola-website/Science/297293_a_298622]
-
Științe din Berlin. George Călinescu îl descria drept „un erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru.” Dimitrie era fiul domnului moldovean Constantin Cantemir. La moartea tatălui său în 1693, a fost proclamat domn după modelul lui Constantin Brâncoveanu, însă Poarta nu l-a confirmat în domnie. Și-a petrecut următorii ani la Constantinopol, unde a fost capuchehaie, și a însoțit armata otomană în expediția eșuată din Ungaria, fiind martor al înfrângerii otomanilor
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
artilerie în Franța continentală, Bonaparte a devenit cunoscut în timpul Primei Republici Franceze și a condus campanii reușite împotriva Primei și celei de-a Doua Coaliții, care luptau împotriva Franței. În 1799 a organizat o lovitură de stat și s-a proclamat Prim Consul; cinci ani mai târziu s-a încoronat ca Împărat al francezilor. În prima decadă a secolului al XIX-lea a opus armatele Imperiului Francez împotriva fiecărei puteri majore europene și a dominat Europa continentală printr-o serie de
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
Franța a încheiat cu Anglia pacea de la Amiens (pacea perpetuă), prin care se producea un schimb de posesiuni: Franța renunța la Egipt, iar Anglia la teritoriile cucerite în timpul războaielor anterioare. Având puterea consolidată de realizările guvernării sale, Napoleon a fost proclamat împărat de către Senatul francez în 1804, printr-un "senatus-consultus". Încoronat în Catedrala Notre-Dame din Paris, în prezența papei Pius al VII-lea, el a spus cuvintele: „Imperiul înseamnă pace”. Însă conducerea sa a dus la un lung șir de războaie
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
la Croația în 1881, conform înțelegerii croato-maghiare. Noi eforturi de a reforma Austro-Ungaria, prin federalizare într-o structură în care Croația ar fi fost unitate federală, au fost oprite de Primul Război Mondial. La 29 octombrie 1918, Saborul Croației a proclamat independența țării și a hotărât unirea ei cu nou-formatul Stat al Slovenilor, Croaților și Sârbilor, care apoi s-a unit cu Regatul Serbiei la 4 decembrie 1918 și a format Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Constituția din 1921 care a
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]