10,986 matches
-
transformau într-un murmur pierdut printre silabe sacadate, amortizat de o iubire greșit calibrată și dizolvat în iluzia stabilității acestei pefecte familii americane. Parabolă a frământărilor violente ce macină America după război, Pastorala americană demitizează, alături de numeroase alte constructe și proiecții ideologice, și dimensiunea tragică și inefabilă a inocenței. În interiorul ei, bunul Suedez și monstruoasa Merry își au, fiecare, propriul zeu al Singurătății. "Orizont", nr. 4 (1567), aprilie 2013 Comunismul, în roz și negru Istoriile comunismului se scriu în registru major
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
articulat în tonalități de bază, conturează o dimensiune aproape catharctică, în care necesitatea moralizatoare este înlocuită de transpunerea urâtului în viziuni ameliorate ludic. Persistă, așadar, în interioritatea ficțiunii, o veritabilă obsesie a alcătuirii și compoziției, prin care personajul devine o proiecție deformată și dezarticulată a unei viziuni radicale despre sine, corp și identitate. M.Blecher. Lumea, ca o "capcană invizibilă" Întâmplări în irealitatea imediată, Inimi cicatrizate și Vizuina luminată au conferit biografiei sumbre a acestui autor un statut paradoxal, de maestru
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Cei foarte mici se pierd în satenuri imaculate, legați cu funde ce-i fac să arate ca niște minuscule pachete albe, gata să fie expediate în Paradis. Ținuți în brațe de părinți, cu chipurile întoarse și priviri visătoare, ei sublimează proiecția romantică a morții frumoase, ridicată și aici la rang de artă. Îmbălsămați în fotografie - reluând metafora lui Barthes din Camera luminoasă - s-au instalat permanent între lumi, ca prezențe ce-și semnalează, de fapt, absența. Cultura victoriană a morții, atât
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
2. Cadrul teoretic 3. Trăsăturile implicate în acord 3.1. Persoana 3.2. Genul 3.3. Numărul 3.4. Cazul 4. Mecanismul acordului 4.1. Modelul copierii 4.2. Modelul valuării (engl. valuation) 5. Alte ipoteze și teorii 5.1. Proiecția Acord 5.2. Centrul Φ 5.3. Trăsăturile INDEX și CONCORD 5.4. Compatibilitatea ipotezei INDEX CONCORD cu teoria minimalistă 5.5. Ipoteza morfologiei postsintactice 6. Acordul sau concordanța pronumelor cu antecedent nominal 7. Concluzii Capitolul 2. ACORDUL ÎN GRUPUL
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
GAcordPart - grupul acordului verbului cu participiul GAcordS - grupul acordului verbului cu subiectul GAdj - grup adjectival GAdv - grup adverbial GCompl - grup complementizator GConj - grup conjuncțional GD - grup determinant GFlex - grup flexiune GN - grup nominal GP - grup prepozițional GV - grup verbal GX - proiecție maximală, al cărei tip nu este specificat m. - masculin n. - neutru N - nominal N, Nom - Nominativ NP - nume predicativ p., pers. - persoană pl. - plural S - subiect SCoord - sintagmă coordonată SVO - topica subiect + verb + obiect sg. - singular Spec - specificator V - verb
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fie eliminate în "sintaxa vizibilă" (engl. overt syntax) printr-o mutare vizibilă. O trăsătură tare trebuie să intre într-o relație de verificare cât mai repede posibil. Trăsătura tare A a categoriei B trebuie să fie eliminată încă de la nivelul proiecției maximale a lui B. Dintr-o altă perspectivă, trăsăturile pot fi interpretabile și neinterpretabile. Cele interpretabile sunt lizibile la nivelul Formei logice. De exemplu, Cazul este o trăsătură neinterpretabilă, iar genul și numărul pot fi interpretabile sau neinterpretabile, în funcție de categoria
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Y sunt sau au fost într-o relație Specificator-Centru în cursul derivării. Pentru a explica toate situațiile de acord, inclusiv acordul complementizatorilor și acordul complementelor indirecte în nominativ din islandeză, prin ipoteza din (8), trebuie să presupunem existența mai multor proiecții funcționale și mai multe mutări ale unor elemente până când se obține configurația potrivită.Problema acestei ipoteze este că duce la generarea prea multor proiecții, atâtea câte este nevoie pentru a obține configurații Specificator-Centru. Existența acestor proiecții ar trebui demonstrată și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
complementelor indirecte în nominativ din islandeză, prin ipoteza din (8), trebuie să presupunem existența mai multor proiecții funcționale și mai multe mutări ale unor elemente până când se obține configurația potrivită.Problema acestei ipoteze este că duce la generarea prea multor proiecții, atâtea câte este nevoie pentru a obține configurații Specificator-Centru. Existența acestor proiecții ar trebui demonstrată și cu alte argumente decât acela de a obține configurații unitare pentru acord. În cele din urmă, ipoteza că acordul se produce doar în configurații
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
presupunem existența mai multor proiecții funcționale și mai multe mutări ale unor elemente până când se obține configurația potrivită.Problema acestei ipoteze este că duce la generarea prea multor proiecții, atâtea câte este nevoie pentru a obține configurații Specificator-Centru. Existența acestor proiecții ar trebui demonstrată și cu alte argumente decât acela de a obține configurații unitare pentru acord. În cele din urmă, ipoteza că acordul se produce doar în configurații de tip Specificator-Centru a fost abandonată. Programul minimalist implică principiul economiei derivării
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fi universal. Celălalt este reprezentat de trăsătura flexionară [plural]. Trăsătura [plural] este întotdeauna interpretabilă și denotă întotdeauna operatorul star, care se poate aplica mai multor categorii lingvistice (substantiv, verb). Trăsătura [plural] își are originea întotdeauna într-un GD10 și pluralizează proiecțiile nominale sau verbale, în funcție de locul acestei trăsături în GD. Această ipoteză a lui Kratzer se bazează pe ipoteza lui Sauerland, privind marcarea semantică a trăsăturilor Φ (2008). Conform lui Sauerland, într-un GD plural format dintr-un determinant și un
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
locul acestei trăsături în GD. Această ipoteză a lui Kratzer se bazează pe ipoteza lui Sauerland, privind marcarea semantică a trăsăturilor Φ (2008). Conform lui Sauerland, într-un GD plural format dintr-un determinant și un substantiv plural există o proiecție de număr a substantivului și una a determinantului: (apud Kratzer, 2008) Trăsătura [plural] cea mai de sus nu este interpretabilă în GD. Presupunând că trăsătura [plural] nominală este întotdeauna interpretabilă și poartă întotdeauna operatorul plural (aplicabil mai multor categorii), atunci
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mute din GD înainte ca interpretarea semantică să aibă loc. Mutându-se cât mai puțin posibil, ar putea deveni un centru verbal flexionar imediat mai jos de GD-ul său. În acest fel, un GD și-ar crea propria sa proiecție de acord, posibil deasupra altei proiecții verbale. Când trăsătura [plural] iese din GD-ul său, se obține un operator star care pluralizează nodul soră al GD-ului. (apud Kratzer, 2008) Prin urmare, pluralizarea are două surse: trăsătura flexionară [plural] și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
semantică să aibă loc. Mutându-se cât mai puțin posibil, ar putea deveni un centru verbal flexionar imediat mai jos de GD-ul său. În acest fel, un GD și-ar crea propria sa proiecție de acord, posibil deasupra altei proiecții verbale. Când trăsătura [plural] iese din GD-ul său, se obține un operator star care pluralizează nodul soră al GD-ului. (apud Kratzer, 2008) Prin urmare, pluralizarea are două surse: trăsătura flexionară [plural] și cumulativitatea lexicală, conform lui Kratzer. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
permis de nominal. În concluzie, valuarea trăsăturilor verbale și adjectivale se face pe baza trăsăturilor morfosintactice ale nominalului. În absența acestora sau în anumite condiții sintactico-semantice, valuarea se face pe baza trăsăturilor semantice. 5. Alte ipoteze și teorii 5.1. Proiecția Acord Ipoteza unui centru Acord este legată de articolul lui Jean-Yves Pollock din 1989 referitor la centrul funcțional Flexiune (engl. Inflection), cel care mediază relația dintre subiect și predicat și care cuprinde informația gramaticală asociată cu verbul, de tipul Timp
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
referitor la centrul funcțional Flexiune (engl. Inflection), cel care mediază relația dintre subiect și predicat și care cuprinde informația gramaticală asociată cu verbul, de tipul Timp, Aspect, Mod, Acord ș.a. La momentul apariției articolului lui Pollock, propoziția era concepută ca proiecția maximală a centrului Flexiune. Acesta cuprindea un set de trăsături nominale și verbale, de tipul Mod, Timp, Acord. Subiectul propoziției se afla în poziția de specificator al Flexiunii, iar verbul, în poziția de complement. Propunerea teoretică avansată de Pollock este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cum se afirma până atunci. Cât despre natura celor două centre flexionare, aceasta este legată de trăsăturile care compun flexiunea verbală și care, în limbile romanice, sunt Timpul și Acordul. Prin urmare, Acordul este considerat un centru, care are o proiecție maximală, cu specificator și complement, conform teoriei X-bară. Proiecția maximală a Acordului (GAcord) este propoziția însăși, complementul său este Timpul, iar specificatorul său este subiectul propoziției. Prima proiecție lexicală este GV, complementul Timpului. Ridicarea verbului la cea mai înaltă proiecție
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
două centre flexionare, aceasta este legată de trăsăturile care compun flexiunea verbală și care, în limbile romanice, sunt Timpul și Acordul. Prin urmare, Acordul este considerat un centru, care are o proiecție maximală, cu specificator și complement, conform teoriei X-bară. Proiecția maximală a Acordului (GAcord) este propoziția însăși, complementul său este Timpul, iar specificatorul său este subiectul propoziției. Prima proiecție lexicală este GV, complementul Timpului. Ridicarea verbului la cea mai înaltă proiecție funcțională este ridicare la Acord: (24) GAcord subiect Acord
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și Acordul. Prin urmare, Acordul este considerat un centru, care are o proiecție maximală, cu specificator și complement, conform teoriei X-bară. Proiecția maximală a Acordului (GAcord) este propoziția însăși, complementul său este Timpul, iar specificatorul său este subiectul propoziției. Prima proiecție lexicală este GV, complementul Timpului. Ridicarea verbului la cea mai înaltă proiecție funcțională este ridicare la Acord: (24) GAcord subiect Acord' Acordo GTimp Timp' Timpo GV Capacitatea Acordului de a atrage verbul este un subiect mult discutat, fiind corelată cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
proiecție maximală, cu specificator și complement, conform teoriei X-bară. Proiecția maximală a Acordului (GAcord) este propoziția însăși, complementul său este Timpul, iar specificatorul său este subiectul propoziției. Prima proiecție lexicală este GV, complementul Timpului. Ridicarea verbului la cea mai înaltă proiecție funcțională este ridicare la Acord: (24) GAcord subiect Acord' Acordo GTimp Timp' Timpo GV Capacitatea Acordului de a atrage verbul este un subiect mult discutat, fiind corelată cu natura trăsăturilor care compun Acordul (caracterul lor "vizibil" sau "ascuns"11). Trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Flexiunii divizate, era firesc să apară și ipoteza Acordului divizat. De vreme ce sunt mai multe trăsături conținute de Acord (numărul, persoana, genul, în funcție de limbă și de forma verbului), de ce să nu presupunem că fiecare dintre ele este un centru, având propria proiecție maximală (GNumăr, GGen etc.)? Ipoteza GGen, propusă de Picallo (1991), este, în general, neacceptată în prezent, când se consideră că genul este o trăsătură pe substantiv sau pe o categorie funcțională din GD. Ipoteza GNum are mai mulți adepți (Ritter
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
trebuie să fie verificate, această operațiune constituind una dintre temele sale centrale). Propunerea lui Chomsky din 1995 era că este verificat cazul într-o configurație implicând un centru Acord. Dacă nominativul era verificat astfel, conform propunerii că propoziția este o proiecție a Acordului, iar subiectul este specificatorul său, era firesc să se uniformizeze teoria despre verificarea cazului și să se propună verificarea cazului acuzativ într-o configurație asemănătoare. Prin urmare, a apărut ipoteza existenței unei proiecții Acord în preajma verbelor tranzitive, mai
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
propunerii că propoziția este o proiecție a Acordului, iar subiectul este specificatorul său, era firesc să se uniformizeze teoria despre verificarea cazului și să se propună verificarea cazului acuzativ într-o configurație asemănătoare. Prin urmare, a apărut ipoteza existenței unei proiecții Acord în preajma verbelor tranzitive, mai precis, între Timp și GV, pentru verificarea trăsăturii Acuzativ. Aceasta ar fi declanșată sau activată de caracteristica tranzitivă a verbului, mai precis, de trăsătura Caz conținută de informația lexicală a verbului tranzitiv. Această activare poate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unei operații de verificare implicând ridicarea verbului-centru la AcordO (Acord Obiect). Structura unei propoziții prototipice se considera a fi următoarea 13: (26) GAcordS 14 subiect GAcord' GAcordo GTimp Timp' Timpo GAcordO AcordO' AcordOo GV GAcordS și GAcordO nu sunt singurele proiecții ale acordului propuse în studiile minimaliste. Pentru acordul participiilor trecute din franceză și italiană a fost avansată ideea existenței proiecției GAcordPart, prezentă în preajma participiului. Nominalul declanșează acordul la trecerea sa prin poziția de specificator a GAcordPart 15. Prin urmare, între
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
13: (26) GAcordS 14 subiect GAcord' GAcordo GTimp Timp' Timpo GAcordO AcordO' AcordOo GV GAcordS și GAcordO nu sunt singurele proiecții ale acordului propuse în studiile minimaliste. Pentru acordul participiilor trecute din franceză și italiană a fost avansată ideea existenței proiecției GAcordPart, prezentă în preajma participiului. Nominalul declanșează acordul la trecerea sa prin poziția de specificator a GAcordPart 15. Prin urmare, între AcordO și GV intervin mai multe proiecții funcționale, printre care GAcordPart: (27) ... GAcordO AcordO' AcordOo GAux Aux' Auxo GAcordPart AcordPart
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Pentru acordul participiilor trecute din franceză și italiană a fost avansată ideea existenței proiecției GAcordPart, prezentă în preajma participiului. Nominalul declanșează acordul la trecerea sa prin poziția de specificator a GAcordPart 15. Prin urmare, între AcordO și GV intervin mai multe proiecții funcționale, printre care GAcordPart: (27) ... GAcordO AcordO' AcordOo GAux Aux' Auxo GAcordPart AcordPart' AcordParto ... ... GV Ceea ce este comun tuturor acestor centre Acord este faptul că poartă trăsături phi care sunt verificate de trăsăturile nominalului din poziția de specificator. Pare că
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]