5,338 matches
-
cuvinte), iar pronumele personal de persoana I singular complement indirect ia forma "moi". Topica cu pronume personale: Topica cu pronume personal și cu pronume adverbial: Dacă predicatul la imperativ pozitiv are și alt fel de complement, acesta se plasează după pronumele atașate de predicat: "Parle-moi franchement !" „Vorbește sincer cu mine!” Ordinul și interdicția la adresa subiectului de persoana a III-a se fac cu modul subjonctiv, structura unei asemenea propoziții fiind aceeași că a propoziției subordonate cu predicatul la subjonctiv: "Dupont est
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
lor, modurile nu-și corespund totdeauna în cele două limbi. Alegerea modului este indicată de anumite elemente ale frazei, în funcție de felul subordonatei. Propoziția subiectivă stă cel mai adesea după propoziția principala. În acest caz, înaintea predicatului principalei este totdeauna un pronume. Deși obligoriu, acesta este doar subiectul aparent al principalei, cel adevărat fiind propoziția subiectivă. Sunt trei pronume cu funcție de subiect aparent: Si cand subiectivă stă înaintea principalei, aceasta din urmă poate avea subiect aparent, "ce", "cela" sau "ça". În acest
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
ale frazei, în funcție de felul subordonatei. Propoziția subiectivă stă cel mai adesea după propoziția principala. În acest caz, înaintea predicatului principalei este totdeauna un pronume. Deși obligoriu, acesta este doar subiectul aparent al principalei, cel adevărat fiind propoziția subiectivă. Sunt trei pronume cu funcție de subiect aparent: Si cand subiectivă stă înaintea principalei, aceasta din urmă poate avea subiect aparent, "ce", "cela" sau "ça". În acest caz, "îl" este înlocuit de "ce": "Que tu hésites, c’est normal". Modul predicatului unei subiective de dupa
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
possible ?" „Credeți că e posibil?”, " Ne croyez-vous pas que ce soit possible ?" „Nu credeți că e posibil?” Locul propoziției completive directe este în general după principala, dar poate fi și înaintea acesteia. În acest caz este reluată în principala prin pronumele personal "le" cu valoare neutră și, cu același verb regent, predicatul ei poate fi la același mod că în cazul ordinii principala + subordonată: Nous savons que vous avez toujours été opposé à ce projet" „Știm că v-ați opus totdeauna
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
de simplă conjuncție "que", ci de locuțiunea conjuncționala "à ce que" sau "de ce que". "À", respectiv "de" din acestea sunt prepozițiile ce introduc complementele indirecte corespunzătoare subordonatelor. Locuțiunea cu "à" este obligatorie, dar nu și cea cu "de". Despre folosirea pronumelor relative care introduc propoziția atributiva, vezi articolul Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză, secțiunea Pronumele relative. Predicatul acestei subordonate este la indicativ dacă se afirma un simplu fapt: "C’est le patineur qui a gagné la médaille
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
acestea sunt prepozițiile ce introduc complementele indirecte corespunzătoare subordonatelor. Locuțiunea cu "à" este obligatorie, dar nu și cea cu "de". Despre folosirea pronumelor relative care introduc propoziția atributiva, vezi articolul Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză, secțiunea Pronumele relative. Predicatul acestei subordonate este la indicativ dacă se afirma un simplu fapt: "C’est le patineur qui a gagné la médaille d’or" „(Acesta) este patinatorul care a câștigat medalia de aur”. Se poate folosi și condiționalul, dacă trebuie
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
cel al subordonatei), al doilea caz - acela în care aceasta se referă la un subiect nedeterminat (cel al infinitivului): De altfel, construcția cu infinitivul nu este obligatorie aici, deoarece același înțeles îl are o frază cu subordonată având ca subiect pronumele "on" și predicatul la diateza activă, sau cu subordonată având predicatul la diateza pasivă: "Îl faut qu’on fasse leș courses / Îl faut que leș courses soient faites", "Îl serait bon qu’on pose cette question / Îl serait bon que
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
faites", "Îl serait bon qu’on pose cette question / Îl serait bon que cette question soit posée". "Ne" și "pas" (în locul acestuia din urmă "plus", "jamais" sau "pas encore") preceda verbul la infinitiv prezent. Și în acest caz pot fi pronume neaccentuate între cuvintele negative și verb. Numai "nulle part" se plasează după verb. Exemple: Infitivul poate fi negat și cu locuțiunea "non pas", pentru a fi pus în opoziție cu alt infinitiv: "Îl aurait fallu non pas rouler toute la
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
pasive pune importanța mai mult pe acțiuni și mai puțin pe persoanele care le realizează (autorii articolului). Dar, pentru concizie și claritate, cele mai multe jurnale științifice încurajează autorii să folosească diateza activă atunci când se cuvine sau chiar să se identifice folosind pronumele „noi” sau „eu”. "Eufemismul" mai poate fi folosit pentru a atenua un mesaj sau pentru a induce în eroare audiența, de ex. „reconfigurarea” unei forțe de muncă atunci când se concediază lucrători. Alte eufemisme mai sunt „reducerea numărului de posturi” sau
Cuvânt nevăstuică () [Corola-website/Science/334645_a_335974]
-
adjectivalul "-o" și adverbialul "-e"); iar cazurile substantivale au fost reduse la două (deși genitivul "-es" există încă și astăzi în corelativele posesive). Sufixul din cazul acuzativ a fost "-l", dar în multe cazuri el a fost folosit doar la pronume: În afară de forma de ortografiere de influență slavă ("ć", "dź", "ħ", "ś", "ź" pentru "ĉ", "ĝ", "ĥ", "ŝ", "ĵ") în comparație cu limba modernă, anumite forme verbale imperfective (prezent și imperfect) aveau încă un accent pe ultima silabă: Pronumele personale se terminau cu
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
fost folosit doar la pronume: În afară de forma de ortografiere de influență slavă ("ć", "dź", "ħ", "ś", "ź" pentru "ĉ", "ĝ", "ĥ", "ŝ", "ĵ") în comparație cu limba modernă, anumite forme verbale imperfective (prezent și imperfect) aveau încă un accent pe ultima silabă: Pronumele personale se terminau cu "o" (sau cu "a" pentru cele posesive: "mo" „eu”, "ma" „al meu”), dar există și alte diferențe aflate la persoana a III-a: În plus, a existat un nedeterminat "o". Corelativele au fost destul de apropiate, deși
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
fost replica ta care ar fi trebuit să îi închidă gura? Slab tare! Mă mir că nu i-ai zis că maică-ta face prăjituri mai bune decât maică-sa. Ți-am comentat la postare și mi-ai răspuns cu pronume de politețe. Păi, Mihai, după ce mă faci troacă în articol, când vezi că îți scriu, o dai cu politețuri? Fii bărbat! Mihăiță, cred că m-aș descurca să fac ce făceai tu, în schimb, tu nu ai putea să fii
RĂZBOI. Găinușă și Godină atacuri sub centură by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/106000_a_107292]
-
subiectul nuvelei Oglindire strâmtă e complet diferit) prin povestea intricată a doi gemeni; de remarcat inventivitatea autorului: jocul de oglinzi se complică, protagoniștii (mai exact vocile lor) sunt din ce în ce mai greu de diferențiat, iar proza șochează printr-o elaborată jonglerie a pronumelor și a perspectivelor. Deja ambiguitatea s-a mutat la alt nivel: de la cel al procedeelor narative la cel semantic. Influența lui Céline nu e încă în detrimentul calității prozei, ca și în povestirea precedentă (Umbra albă); de data aceasta se folosește
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]