8,125 matches
-
viața lor, de aceea soluția li se păru rezonabilă: nimeni nu va ști unde a dispărut Mihnea și nimeni nu-i va bănui pe ei. Apoi alergaseră tot restul nopții aceleia până când ajunseseră într-o râpă pe care o știau pustie și arseseră hainele lui Mihnea, oprindu-și doar galbenii și cataramele argintate de la cizme. 10. Zogru mersese mai departe, când repede, când mai ușor, mai mult ca să se gândească la sine și la toate prin câte trecuse decât pentru că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Abia după două săptămâni se întorsese să se uite mai bine prin ochii lui Manciu. Chiar în ziua aceea, după ce țâșnise spre gâtul băiatului, se gândise să vină și să se uite de aproape. Era ora prânzului și biserica era pustie. Urcase treptele schelelor de lemn și se uitase de-aproape: pe haina pictată era împlântat inelul, pe jumătate zidit, și era chiar inelul la care se gândise, unul pătrățos, cu cinci pietricele mici de safir, pe care îl știa bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și, privind spre obiectele înghesuite în sufragerie, Giulia își imagina de multe ori un film scurt despre așteptare și călătorie: În fața celor doi eroi este un fluviu vijelios. Ei vor să treacă, dar nu au nici un mijloc. În jurul lor e pustiu, nu se vede nici o casă, nici un copac și nici măcar iarbă. Este doar pământ arid, bătut și neted ca o gresie. Unul dintre cei doi se aruncă în apa fluviului, care îl rostogolește cu viteză, ducându-l departe. Omul vede orașele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fantomă, îngăimase, în sfârșit, Zogru, însă Achile nu-l auzea. Era nevoie de cineva în carne și oase ca să intre în conversație. Pe fereastra dormitorului se vedea o femeie ieșită să ia apă de la țâșnitoarea din curte. În rest, era pustiu și toropitor, ca-ntr-o după-amiază de iulie. Au stat așa și s-au uitat unul la altul, până când Vencica a bătut la ușa din față. Achile și-a pus reflex prosopul pe cap și i-a strigat să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
spre Giulia, s-a simțit brusc împins, azvârlit pe trotuarul rece, ca un gunoi. Andrei a spus noapte bună, te sun, și-a urcat în mașina lui albastră, în timp ce Giulia deschidea portița să intre pe sub bolta de viță. Strada era pustie și mirosea a liliac. Zogru era prăbușit, aproape că nu se mai putea ridica de pe cimentul măturat bine și îmbibat de urină. Era distrus și umilit ca o un câine călcat în picioare. Andrei Ionescu se schimbase cu totul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
luat Și i-a dat nemăsurat Tot o nuntă...de-a văzut Că nu-i bun soț de-mprumut. De-atunci primăvara, buna, Își tot piaptănă cununa Fără pic de supărare De la baba cea din vale... Pedeapsă Departe, pe dealul pustiu, Învăluit în ceață, Mușcă din zare un loc straniu, Tăcut și fără viață. Nimic și nimeni n-a fost acolo. Locul nimeni nu-l cunoaște Căci nimeni și nimic, de merge acolo, Nu se mai întoarce. L-am descântat cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
privit, Spunând:”De ce fugi așa departe?!” Cu un colb de stropi de aur, El dispare încetinel, Arătând spre lenea ca un balaur, Ce se ține după el. Acum și eu cred că știu De ce timpul nu așteaptă, Peste tot lasă pustiu, Noaptea lungă, ziua toată. Nică și școala A fost odată ca-n povești, A fost și nu mai este, Un băiat în Humulești, Un băiat de poveste. Primul la părinți era, Și cu o imaginație bogată, Numai năzdrăvănii făcea Ziulica
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prea grea și totuși Nu e loc de poezie... Toamna e abia la început Și-mi pare atât de timpurie C-ai vrea să pieri și tu odată cu mărul Căci nu e loc de poezie. Iarna... Pe aleea troienită și pustie Un ultim fulg și... Nu e loc de poezie. Atunci... de ce mai scriu? Lasă-mă... Lasă-mă să ajung în lacrimile tale, Să aflu pentru cine curg! Lasă-mă să ajung în inima ta Să văd pe cine iubești! Lasă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și iartă, Iartă și spune: Simte cenușa - Plumb în aer trist Și greu...! Mama Te ascunzi într-un colț de mistere, Domniță cu chip angelic, Cu buze sângerii și albastru-n priviri. Ființă născută din nostalgie, Te ascunzi în mireasma pustie Și cânți Balada eternității. Întrupare a iubirii, Tu, nevinovată zână, în acorduri de pian Te ascunzi și cânți, mamă... Chircan Adrian, clasa a V-a Colegiul Național „Mihai Eminescu” București profesor coordonator Dîrmină Mădălina-Violeta Dimineața Nisipul îmi catifelează pielea, Iar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a VIII-a Școala Gimnazială Nr.2 Motru Gorj profesor coordonator Urucu Felicia-Daniela Viața Prețuiește-ți viața Cât mai ai putere Și nu lăsa spre tine Să se abată durere! Te-neci în gânduri tot mereu, O, lasă-ți inima pustie Ești doar un om, Nu o jucărie. Viața e ca o țigară, Care arde pic cu pic Și arzând așa întruna Se preface în nimic. Prietena mea O floare mică și pitică Doar ea poate fi numită E prietena pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca în vis. Cu rochia de aur Vine gânditor, Pe norul cel de vată Cu rochia brodată În aur și mătase, Cu părul de cenușă Pe umeri albi desprins, Un înger dintr-o mie, Se îndreaptă înspre apus, Pierind în pustie. Soarele și luna Pe cerul negru fumegând Răsare-n depărtare O crăiasă ca un sfântă Ca o mândră floare. Stelele se aștern și ele Pe covorul cel pătat De mici muguri de lumină, De un trandafir curat. Iată seara se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
suntem unul, și nu doi, Revino-ți, nu te pierde-n ambuscadă! Pătrunde corpu-mi, insensibil ascunziș, Și-atinge a mea inimă deșartă, Nu lăsa zbuciumul înșfăcându-mă pânziș, Acum legarea noastră s-o despartă. Văd lumina-n tine, o, suflet pustiu, E mică, dar puternic strălucește, O, al meu suflet chinuit, eu știu Ce-nseamnă tot ce-acum te stăpânește! Pădure Andreea, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Nr.6 ”Nicolae Titulescu” Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 udând brândușele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la pământ, apoi mă ridic. Încep să dansez cu ploaia, Să zbor, să visez. E un dans nebun Ce nu-l mai pot uita. Calc pe lacrimi de nori Și mă trezesc pe lacrimi de înger. Mă așez pe banca pustie Și vorbesc încet cu ploaia. Închid ochii, apoi îi deschid. Dar ploaia nu mai e. Eu sunt...ploaia. Șșșș... vreau să dorm! Mă cufund în vis. O briză caldă mă duce către abis, Mă agăț de funia catifelată Și cerul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu plante, Toate-s verzi, nu sunt uscate, Nu știm cât vor mai trăi, Să cultive glia noastră, bătrânii! Tineri în sat nu mai sunt, Ei, sunt la oraș, demult, Dintr-un sat frumos și viu, Va ajunge un sat pustiu! Și îmi pare rău de el, Sunt copil în satul meu, Amintiri frumoase au fost, Toate în lume au un rost! La Paște De Paște, totul e frumos, E pace-n cer și pe pământ, Căci, azi a înviat Hristos
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de frunze moarte tulbura liniștea din parc. Rândunele erau deja plecate în lunga călătorie spre meleagurile calde. Luna cea tristă pentru că își pierduse prietenul Soare își trimitea razele palide spre pământ. Deși foarte târziu, un copil rătăcea pe aleile parcului pustiu. Frunzulița a ajuns pe umărul lui. Când i-a auzit oftatul băiețelul a luat-o în palmă și a început să-i vorbească: De ce oftezi, singuratico? Sunt atât de tristă! Vântul cel aspru m-a despărțit de creanga mea protectoare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-l cheme pe Ministrul Culturii. Împreună am pus la cale un plan prin care să redăm cărților ceea ce li se cuvine. Am împânzit orașul cu afișe și am discutat cu oamenii. Le-am explicat că fără cărți viața noastră e pustie și că lectura ne dezvoltă vocabularul și cultura generală. Seara, piața publică din centrul orașului era animată, dar nu de zgomotul pașilor literelor revoltate, ci de glasul oamenilor ce citeau în cor. M-am întors la tipografie ca să vorbesc cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
faptul că, atunci când a ajuns pe marginea șanțului, făptura neînsuflețită, murdară de noroi repeta mecanic: mama! mama! mama! Pentru ea, acest cuvânt nu mai avea nicio semnificație. Ploaia își continua repertoriul, deși vântul se mai domolise nițel. Drumul îngust devenise pustiu. Doar o fetiță de zece ani și un câine mare, lățos tulburau noaptea monotonă de toamnă. Pățeau alături ca doi vechi prieteni pe care îi aștepta un drum lung. Gândul nebunesc care îi străbătu pentru câteva secunde mintea se risipi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rece. Aveam nasturele de la gulerul cămășii descheiat, cravata trasă de la gât și nodul aproape stricat. Pantofii îi țineam în mâna dreaptă și, în stânga, sacoul pe care mi-l dădusem jos deși nu îmi fusese cald. Mă plimbam pe o plajă pustie și aveam sentimentul că veneam de departe. Mergeam ca un om care caută ceva și nu știe ce înaintând cu greu pe nisipul aspru. Marea cânta un cântec de dragoste care mă făcea să-mi pierd direcția și să nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din noapte. Credeam că a murit, dar refuzam a lua în seamă și alte variante... Variante... banale. Deja îmi auzeam mintea cum delirează neîncetat: „Nu e posibil ca un copil să moară pe asfaltul rece și umed al unui parc pustiu. Nu, nu, nu, nu! L-am privit pentru încă o clipă, izbutind să deslușesc mesajul șters al șoaptelor sale: „Visele mele... Visele mele... Se duc departe! Văd, nu mai văd întuneric... Mama m-a nenorocit... Visele-mi plutesc... O, mamă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
casa primitoare a bunicii dragi, domnul și doamna Filip au purces la drum. Acasă la bunica ei, fata nu se simțea tristă. Încă îi plăcea compania bătrânei cu părul alb și strâns în coc. De dragul nepoatei, casa, alteori atât de pustie, s-a însuflețit, solicitând din plin simțul olfactiv. Prăjiturele, pui la cuptor, sărmăluțe cu păsat, ciolan afumat, toate au fost condimentate cu povești din timpuri trecute. Zilele și nopțile se scurgeau unele după celelalte fără neplăceri sau regrete. Și vremea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fi interesată de un criminal care ar putea fi pe urmele ei. Mulțumesc! Trebuie să plec, ne vedem mai târziu. Am ieșit din magazin și am mers unde am văzut cu ochii. Am ajuns pe o stradă îngustă, întunecată și pustie. Am căzut în genunchi. Lacrimile șiroiau din ochii mei căprui. Simțeam că am murit, că cineva a înfipt un cuțit ascuțit, foarte ascuțit în piept. Mă doare sufletul! Cum am putut să fac așa ceva, cum am putut să-l omor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
puțin mai e până ce va ninge. Deja-mi imaginam fulgii coborând din cer ca o mantie peste pământ și zâmbetele celor mici. Școala era la vreo trei metri depărtare de casa unde locuiam, așa că am pornit într-acolo. Clasa era pustie, ca în orice altă zi. Am intrat. M-am așezat în bancă și i-am așteptat pe ei, pe colegi. Orele de curs au trecut rapid, iar bârfe și despărțiri umpleau liceul. Ca o altă zi normală de clasa a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
plâng; știu că sentimentul nu era același, însă am spus-o, am spus-o și apoi am plecat fără a-i mai arunca o privire în treacăt. „Sper să nu ne mai vedem vreodată, prietene...” am șoptit ușor pe strada pustie. Însă l-am văzut în spatele meu alergând și cum am căzut fizic, el m-a ajuns și m-a prins de brațe, luându-mi chipul apoi între palmele sale, ce senzație!, pe urmă s-a uitat direct în ochii mei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pentru situațiile în care s-ar fi întâlnit cu hoții pe drum. Au bătut dealurile din împrejurimi și au cules cele mai bune ierburi și mirodenii ca să le aibă la ele. Dacă ar fi vrut, mamele mele ar fi lăsat pustiu în urma lor. Ar fi putut lua fiecare bulb de ceapă, fiecare bob de grâu, ar fi putut goli fiecare stup de albine. Dar ele au vrut să ia doar ceea ce considerau că le aparține. Nu făceau asta din considerație față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pat în care Re-nefer dormea ușor. Restul celor din casă păreau de asemenea adormiți. Liniștea era așa de adâncă, încât dacă n-aș fi umblat pe străzile zgomotoase chiar în acea după-amiază, m-aș fi putut crede într-un câmp pustiu sau pe vârful unui munte. O pasăre a fâșâit și a început să cânte, iar eu am ascultat, încercând să prind melodia din cântecul ei sălbatic. Mai ascultasem vreodată o pasăre cântând noaptea? Nu-mi aminteam. O clipă, am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]