8,590 matches
-
împreună cu Mandzuk. Ecoul luptei se stinse curând totuși și când hiung-nu ajunseră în luminișul de care vorbise Toraman, totul se sfârșise deja. Dușmanul nu mai era acolo, dar, pe jos, în iarba înaltă, se găseau zeci de trupuri, printre care rătăceau câțiva cai, de acum fără călăreți. După o cercetare rapidă a locului, Balamber își dădu seama că cei căzuți erau cu toții burgunzi de dincolo de Rin sau, oricum, oameni de-ai lui Reinwalt. Unii, încă în viață, gemeau răniți. îl recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
voinic. 2. El avea un fiu cu numele Saul, tînăr și frumos, mai frumos decît oricare din copiii lui Israel. Și-i întrecea pe toți în înălțime de la umăr în sus. 3. Măgărițele lui Chis, tatăl lui Saul s-au rătăcit; și Chis a zis fiului său Saul: Ia cu tine o slugă, scoală-te și du-te de caută măgărițele." 4. Saul a trecut prin muntele lui Efraim, și a străbătut țara Șalișa, fără să le găsească; au trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
un om de cincizeci de ani care și-a pierdut un picior în 1944. Ea păru să nu observe tonul încordat, nefiresc al vocii lui. - O, Les, prostuțule, spuse ea. Nu înțelegi? Ești un caz medical celebru. Ai fost găsit rătăcind pe marginea unui drum, fără memorie, fără să ai habar cine ești. Ai fost luat în primire de doctorii unei fundații înstărite și ți s-a dat identitatea unui pacient care-și donase toată averea acelei fundații. Motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Cealaltă veghea cam la doi metri în față, exact între el și copacii înalți care ascundeau gardul prin spatele căruia urmau să treacă băieții. Ochii cenușii, de culoarea fumului, ai acestei creaturi puternice, păreau stinși și neatenți, ca și cum mintea îi rătăcea departe. Craig știa însă la ce să se aștepte. Femeia era un robot devotat lui Jefferson Dayles; și era cel mai periculos obstacol aflat la orizontul lui. Amestecul de zgomote care-i anunța pe băieți se apropia. Craig simți zvâcnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ne dăm întâlnire tot aici, într un alt P.S., în 2015? Promit un "I'm going home" cu Ten years after, pentru toți bătrânii captivi de a pururi în sufletele noastre. Comisionarul Albert Camus, Mitul lui Sisif Capitolul I DACĂ RĂTĂCEȘTI DIMINEȚILE PRIN partea veche a acestui port balcanic, cu străduțele sale pietruite și întortocheate, pline de cafenele, băi turcești și prăvălii, e imposibil să nu-l vezi strecurându-se pe lângă ziduri și să nu-ți atragă, pentru câteva clipe, atenția
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ungher, ca pe propria sa cameră. Nu era casă pe care să nu o cunoască și familie despre care să nu-i povestească întâmplări ciudate, lovituri ale soartei, destine anonime, mici bucurii sau neștiute drame ale semenilor. Le vegheau visele, rătăcind prin labirintul fără ieșire al târgului, încercând să și imagineze, pe după obloane închise și perdele înflorate, trupurile lor lungite în poziții incomode, între faldurile unor așternuturi îmbibate de transpirație... trupuri abandonate cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
chiar adormită fiind. Și brusc, Carol simți că locul lui era acolo, în birja comodă, component al acestui echipaj-fantomă, format dintr-un fost comisionar de flori, un muscal scopit, un sinucigaș și doi cai superbi, cu pielea lucind de broboane, rătăcind cu toții orbi prin întuneric și ceață, în cabinele de lux ale unui iaht pe roți, spre o direcție necunoscută, navigând în apele line și tăcute ale visului și ale morții. O stare necunoscută de abandonare și libertate totală îl cuprinse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
asta, pentru că îmi disturba plăcuta confuzie care-mi narcotiza simțurile și gândurile" După ce mâncară, mai cerură câte o porție și apoi încă una, încercând să domolească o stranie foame, de parcă nu făcuseră o plimbare de câteva minute cu birja, ci rătăciseră orbecăind zile în șir. După ce se îndestulară, ospătarul le aduse cafele tari și o narghilea cu două ciubuce de chihlimbar limoniu. Dacă vrei opium sau hașiș, poți să ceri tejghetarului, îi sugeră Filip, după ce își aprinse una din țigaretele lui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ceva în jurnal cum avea obiceiul ca apoi să și grăbească pasul pentru a-l ajunge din urmă. Dar nu... Nu era nimeni. Doar propriile sale bocănituri preluate, amplificate și reverberate de labirintul întortocheat al ulițelor prin care părea că rătăcește fără scop precis. Pașii l-au dus însă în centrul labirintului, în parcul municipal. Se așeză pe banca lui, lângă chioșcul fanfarei, unde așteptase atâția ani venirea clienților doritori de "o imagine mai reală ca realul, un suvenir neprețuit, o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Moebius, astfel că plimbând buricul degetului prin interiorul ei, ajungeai în punctul de plecare, dar cu degetul pe exterior. Ca să revii exact de unde ai plecat trebuia să refaci drumul în sens invers. Era în acel obiect esența labirintului și Bătrânul rătăci în voie pe trupul șerpilor încârligați. O dungă foarte subțire înconjura brățara din exterior în interior ajutându-te, ca un fir al Ariadnei, să te întorci fără să te rătăcești. Vru să vadă din ce material e făcută linia și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sens invers. Era în acel obiect esența labirintului și Bătrânul rătăci în voie pe trupul șerpilor încârligați. O dungă foarte subțire înconjura brățara din exterior în interior ajutându-te, ca un fir al Ariadnei, să te întorci fără să te rătăcești. Vru să vadă din ce material e făcută linia și interpuse o lupă groasă între ochii săi tociți și brățară. Era argint alb, când dunga traversa în lung trupul neted al șarpelui de abanos și argint negru vienez, pe trupul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit de vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la un moment dat împrejurimile. Șarpele timpului părea că se învârte în loc, devorându-și coada. Fără a fi băgat de seamă, pașii îl purtaseră la Rebis, către începuturi. Trebuia să-l revadă. Era pregătit pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și vegetal. Era unul din locurile acelea suspendate în timp, pe care îl recunoști vag, fără să-l mai fi văzut, ca și cum ai mai fi fost acolo în timpul vreunui vis sau într-o viață anterioară. Pipăind și orbecăind în beznă, rătăci toată noaptea în cerc, în căutarea scării verticale de pe zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
colecționar de curiozități, inventariază cufărul obținut de la personajul breughelian Rebis. Achiziționează apoi stranii prototipuri de perpetuum mobile care aduseseră ruina unei familii burgheze prospere. Vizitează pe fascinantul conte Augenstein, pasionat vânător și familiar al unui Bestiarium prin care imaginația colectivă rătăcește adeseori. Asistă la un ritual pentru setea pământului, prilej pentru autor să ne ofere din cercetările sale asupra sensurilor mitice ale folclorului. Vizitează un iarmaroc oriental care izbucnește în flăcări la plecarea lui. Trece apoi pe la bisericuța ascunsă în munte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
copertei un obiect confecționat chiar de el și având același nume ca și prezentul volum: "Cutia cu bătrâni", ca și cum coperta ar fi imaginea din oglindă a cărții. Este primul joc de simboluri dintr-o scriere în care te poți ușor rătăci printre semnificații și arhetipuri. Ce este acest obiect care servește drept titlu și copertă? O aflăm la pagina 132, unde autorul, continuându-și jocul, dă o descriere detaliată a "cutiei": "Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
refuzuri din ce în ce mai atenuate: - Dar dacă are să-ți pară rău pe urmă? Să-mi pară rău... Ea nu știe ce voluptate este a dărui unei femei, a-i da, a o face, prin actul acesta simbolic, puțin a ta. Adinioarea, când rătăceam în dreptul casei ei ca să fiu mai aproape de dânsa, a închis geamurile și a dat storul în jos, ca să se culce... Există în univers imagine mai încîntătoare decât o femeie înaltă și zveltă, frumoasă și elegantă, care se dezbracă încet, alene
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de păr galben, scânteind în razele soarelui, reflectate de sticla geamului deschis, stropea cu fire de aur sonoritățile difuze în atmosfera calmă a odăii. Mi-a cântat apoi andantele din Sonata I-a, supremă debrutalizare a vieții, ritmuri de eter, rătăcite pe pământ din muzica de sfere, și apoi, acompaniind pianul cu vocea ei gingașă, și atât de dulce, un cântec franțuzesc din alt secol, cuvinte de iubire naive și delicate ("blanche comme lait...", "douce comme un agnelet...", "fraîche comme rose
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ca acum -, pentru ea totul era nou. Uimită la început și entuziasmată mai pe urmă, pierzând probabil sentimentul realității și deci și al tacticii dictate de duelul dintre pasiunea mea mută și instinctul ei defensiv, în mijlocul acestei lumi ireale, unde rătăceam ca pe o altă planetă, Adela (acum stăteam unul lângă altul pe trunchiul unui copac căzut de pe marginea drumului) îmi luă o mână între mâinile ei, pe care și le puse pe genunchi. Gestul era anormal, străin raporturilor dintre noi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu mănușa ei mică, îngustă, cu degetele subțiri, cu nasturii descheiați atunci de mine pe începutul brațului ei rotund cu miros de ambră. Mi-a dat-o ca o amintire? Mi-a dat-o ca un zălog? După amiază am rătăcit pe șosea, afară din sat. Acolo unde erau munții, nu mai era nimic. Neguri grele, mortuare acopereau singurătățile. Pe drumul plin de apă, țărani cu cojoace și căciuli, femei cu saci în cap ieșeau din ceață și intrau în ceață
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe la apartamentul meu, așa că mi-am lăsat bagajul, care consta dintr-un sac de pânză cu fermoar și cu un aspect dezolant, într-una din cutiile acelea de metal din gara Penn. Pentru a pune capac stării de lucruri, în timp ce rătăceam prin Garment District în căutarea unui taxi liber, un locotenent de la Transmisiuni pe care omisesem, pare-se, să-l salut când am traversat pe Seventh Avenue, a scos brusc un stilou și și-a notat numele meu, numărul de serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
atâtea gioarse, Încât dacă vreun musafir ar fi Îndrăznit din Întâmplare să-și bage nasul acolo, s-ar fi retras speriat. Noroc că În ultimul timp musafirii nechemați o ocoleau și, chiar dacă vreunul, din curiozitate sau din cine știe ce motiv, se rătăcea-n odaia ei, Mașa Îl așeza cât mai departe de canapea. Totuși, mirosul iute ce emana de-acolo Îi determina pe rarii ei vizitatori să tragă cu ochiul spre respectivul loc intim, sortit odihnei trupului și desfătării. Poate că Înseși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
păru că nu-i a sa. Era parcă el și nu era el, ci Ippolit. „Prostii“, Își spuse Nicanor, dând bici cailor și lăsând femeile În urmă. Cum ieși din sat, se stârni un viscol strașnic. Caii pufneau pe nări rătăcind prin nămeți. I se făcuse frig și foame. Și atunci, ca din pământ, Îi răsări În față un bărbat Înalt, Îmbrăcat Într-un halat alb, care, clătinându-se prin ninsoare, Îi Întinse o lipie caldă. „Abia am scos-o din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
i se Încolăcea acum pe gât. Deodată, caii se porniră În galop și sania zburând peste troiene Îl duse Într-un oraș. Nu era Rădăuțiul, ci un oraș străin, plin de pancarte roșii și lozinci. Nicanor Își dădu seama că rătăcise drumul și că În loc s-o ia spre nord, o luase spre sud, trecând granița și ajungând la Cernăuți. Profitând atunci de ninsoare, Întoarse caii și făcu drumul Îndărăt. Trecând peste graniță, lângă un stâlp de telegraf, Îl revăzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
reprezintă salariul meu pe cel puțin - douăzeci și cinci de ani...!!” „Da... Desigur...Această sumă nu poate fi neglijată... Uneori Însă, am participat la acest joc de noroc, În care sutele de milioane defilau sub privirile mele, fară ca eu, să-mi rătăcesc mintea...!!” „Ai pierdut, uneori...?” „Nu poți câștiga mereu...” Se despărți de Doctor În dreptul casei acestuia, dând șoferului adresa Carlei, sperând să repare, ce mai putea fi reparat. Taximetrul Îl depuse la drumul principal, având de mers o bucată de drum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mergem, departe...?” În compensație pentru impolitețea de care dăduse dovadă, Tony Pavone se simți dator să destindă puțin atmosfera. O privi zâmbind enigmatec. „La capătul pământului domnișoară...! Nu trebue să-ți fie teamă, nu te voi lăsa singură să te rătăcești...! Dacă se va Întâmpla să ne aflăm la o răspântie de drumuri, vom Încerca pe fiecare până ce, vom ajunge la ținta călătoriei noastre...!!” Atena surâse mulțumită. Reuși-se Însfârșit să-l facă să rostească unele cuvinte imaginare de o așa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]