7,041 matches
-
marinism. În partea finală a vieții sale, deși aflat încă la Torino sub patronaj, datorită stilului său de scris tăios și necontrolat, la care s-a adăugat un stil dezordonat de viață, necazurile survenite se "acumulează", obligându-l să se "refugieze" la Paris, unde a locuit între 1615 și 1622, fiind de data aceasta sub patronajul Mariei de Medici. Acolo a fost publicat (în 1625) lungul său poem "Adone", considerat opera sa cea mai importantă, remarcabil prin măiestrie tehnică. La sfârșitul
Giambattista Marini () [Corola-website/Science/299752_a_301081]
-
din cauza relațiilor tensionate ruso-turce, izbucnește războiul. Numai după ce rușii ocupă Țările Române și Bucureștiul în decembrie, Constantin revine la conducere, fiind însărcinat cu administrarea Moldovei (octombrie - noiembrie 1806). Pentru că țara era sărăcită, iar rușii cereau tot timpul bani, el se refugiază în 1809 la Sankt Petersburg, de unde nu se mai întoarce, murind în 1816.
Constantin Ipsilanti () [Corola-website/Science/299760_a_301089]
-
1989), inclusiv 50% în capitala Groznyy. Aceeași proporția s-a păstrat în mare parte și până în 1994. Datorită acțiunilor militare, cei mai mulți ne-cececeni, (dar și etnici ceceni), au părăsit țara în anii care au urmat declanșării conflictelor. În timp ce cecenii s-au refugiat în mare parte la rudele lor din sate, etnicii ruși din Groznyy care nu au reușit să fugă repede, au fost victime ale bombardamentelor aeriene și de artilerie ale armatei ruse, precum și ale nevoilor care au căzut pe capul lor
Cecenia () [Corola-website/Science/299730_a_301059]
-
-se un hotar artificial ce ajungea până în mijlocul pământului românesc. După anunțarea hotărârilor luate de puterile Axei la Viena, a urmat pentru români marea dramă a refugiului și evacuarea instituțiilor românești. Mii de români, mai cu seamă intelectuali, s-au refugiat din zona cedată. Printre ei s-a aflat și corpul profesoral al Universității din Cluj, format din personalități de elită: Sextil Pușcariu, Iuliu Hațeganu, Onisifor Ghibu și Emil Racoviță. La fel și artiștii Operei Române, refugiați la Timișoara. Încercând o
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
seamă intelectuali, s-au refugiat din zona cedată. Printre ei s-a aflat și corpul profesoral al Universității din Cluj, format din personalități de elită: Sextil Pușcariu, Iuliu Hațeganu, Onisifor Ghibu și Emil Racoviță. La fel și artiștii Operei Române, refugiați la Timișoara. Încercând o clasificare a atrocităților săvârșite în Ardealul de Nord, se poate observa că majoritatea lor au avut loc în toamna lui 1940, imediat după instaurarea autorităților ungare, precum și în toamna lui 1944, după ce România a trecut de
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
și închiși, cu cătușe la mâini, într-o pivniță, iar gospodăriile le-au fost vandalizate. Trecând apoi frontiera, aceiași făptași au jefuit comuna Grebeniș, unde au împușcat trei localnici și i-au ridicat pe românii care nu apucaseră să se refugieze. Ducându-i până la graniță, maghiarii i-au umilit, silindu-i să sărute pietrele de hotar și să mulțumească că au ajuns pe "teritoriul sfânt al Ungariei". Alți doi români din satul Oroiu au fost bătuți și ulterior uciși. În toamna
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
navele ei. Marc Antoniu a reușit să pătrundă printre navele inamice și a urmat-o. Flota rămasă s-a predat lui Octavian. O săptămână mai târziu, forțele terestre ale lui Marc Antoniu au capitulat. După această bătălie, Cleopatra s-a refugiat într-un mausoleu. Marc Antoniu, fiind informat că regina Cleopatra a murit, s-a înjunghiat cu sabia. Înainte de a muri, la el a venit un alt mesager, care l-a informat că Cleopatra era încă în viață. Marc Antoniu a
Cleopatra () [Corola-website/Science/299067_a_300396]
-
perioadă în secolul al XII-lea când califii reușesc să recâștige influența politică. ul din Bagdad este distrus și prădat în 1258 de mongoli, sub conducerea lui Hulagu (1217-1265), nepotul lui Ginghis Han. Unii din membrii dinastiei reușesc să se refugieze în Egipt; astfel un prinț Abbasid în 1261, ajutat de sultanul mamelucilor Baibars (1223 - 1277), va fi calif pe tronul din Cairo, având însă numai o funcție spirituală. Conform legendei șiite, califii sunt descendenții lui „Ali ibn Abi Talib” și
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
și Egipt, ajungând ca în1059 să controleze și Bagdadul. Urmează o perioadă de decădere a dinastiei fiind în 1171 complet înlăturată de sultanul de origine curdă Saladin (1137-1193). Ultimul care a supraviețuit, măcelul familiei Omeiazilor (750) efectuat de Abbasizi, se refugiază în Andaluzia unde întemeiază în 929 împreună cu urmașii săi Califatul din Cordoba care se va fragmenta în anul 1031. In secolul XII și XIII are pretenții familia Almohadă (dinastie berberă (1147-1269) din Mahgreb) și Hafsidă (dinastie (1229-1574) din Tunisia de
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
război mondial ca preot al armatei austro-ungare pe frontul din Galiția. La 1 decembrie 1918 a reprezentat cercul Șimleu Silvaniei la Adunarea de la Alba Iulia. Valentin Coposu a murit în anul 1941 ca preot la Coșlariu, lângă Blaj, unde se refugiase după Dictatul de la Viena. „Bunicul meu dinspre tată se numea Grigore Coposu, era tot preot și prieten bun de familie și de vecinătate cu Gheorghe Pop de Băsești, președintele Partidului Național Român din Transilvania... La alegerile din 1906, care s-
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
activitatea sa jurnalistică. El a fost un ziarist politic talentat; primii ani de jurnalism (1935-1940) au fost legați de cotidianul țărănist clujean "România Nouă", condus de Zaharia Boilă; după cedarea Ardealului de Nord-Vest către Ungaria horthystă, tînărul țărănist s-a refugiat la București, fiind colaborator al ziarului refugiaților transilvăneni. În 1937, în urma "procesului Skoda" în care Romulus Boilă a fost acuzat de corupție în cadrul unui contract de armament, „Corneliu Coposu a fost acuzat de posesia unor documente; potrivit declarațiilor sale ulterioare
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
Facultatea de Litere din București. A fost timp de câteva decenii secretar de redacție al Revistei de literatură comparată. A fost un autor bilingv care a scris cu egală ușurință în limba română și în limba franceză. După ce s-a refugiat în Franța în 1946 (cu ocazia plecării în Franța ca membru al delegației României la Conferința de Pace din Paris) s-a semnat cu numele Basil Munteano. Este autorul unei "Panorame a literaturii române contemporane" care a fost scrisă, inițial
Basil Munteanu () [Corola-website/Science/299083_a_300412]
-
sclaui"). În preajma anului 904, oastea lui Gelou a fost înfrântă lângă râul Almaș de o expediție a unui trib maghiar condus de Tuhutum, unul dintre membrii consiliului celor 7 ("hetumoger"). Gelou a fost ucis în luptă în timp ce încerca să se refugieze în cetatea sa de pe Someș, aflată undeva în regiunea Clujului, fie în zona Gilăului de astăzi (care a păstrat numele lui Gelou), fie la Cluj sau Cluj-Mănăștur. Neagu Djuvara a scris despre Gelou că este un nume autentic românesc și
Gelou () [Corola-website/Science/299104_a_300433]
-
dușmanul său. Aetius, considerând căderea sa iminentă, a mărșăluit împotriva lui Bonifaciu, înfruntându-l în bătălia de la Rimini. Bonifaciu a câștigat bătălia, dar a fost rănit mortal, murind câteva luni mai târziu. Aetius a fugit în Dalmația și s-a refugiat la curtea prietenului său, Rugila, regele hunilor. Cu ajutorul lor a revenit la putere, a primit titlul de "magister utriusque militiae", Sebastianus, fiul lui Bonifaciu, care l-a succedat pe tatăl său ca "magister militum praesentalis", a fost exilat la Constantinopol
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
tron iar boierii aveau o influență mare în politica țării și ar fi putut să-și impună propriul lor candidat. Iuga Ologul a fost contestat, încă de la început, de fratele său vitreg, Alexandru, care la moartea tatălui lor s-a refugiat, potrivit unor surse, împreună cu Bogdan (celălalt frate al lui) la Curtea de Argeș (punându-se sub protecția lui Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești). Documentele vremii evidențiază că Mircea Vodă a intrat în Moldova în fruntea unei oștiri, instalându-l, la cârma
Iuga Ologul () [Corola-website/Science/299111_a_300440]
-
doi se împacă și împart domnia, rămânând cu partea de sud-est a Moldovei (și-a avut se pare reședința la Vaslui). În 1443, Iliaș I încalcă înțelegerea, iar Ștefan II îl prinde și îi scoate ochii. Orb, Iliaș I se refugiază în Polonia, în timp ce Ștefan al II-lea rămâne domn, luându-și asociat pe un frate nelegitim, Petru III. Este ucis de fiul lui Iliaș I, Roman al II-lea, în 1447. Mormântul său se află în gropnița bisericii de la Mănăstirea
Ștefan al II-lea () [Corola-website/Science/299124_a_300453]
-
Rus. În cadrul acestei comisii s-a discutat problemă raportului bisericii basarabene față de cea română. Autoritățile române au adoptat față de episcopul Gribanovski o atitudine de amenințare. În cele din urmă arhiepiscopul Gribanovski și cei doi episcopi vicari ai săi s-au refugiat la Belgrad. La 7 aprilie 1918 a fost trimisă o delegație la mitropolitul Pimen de la Iași. Acesta a explicat delegației basarabene că prin independența politică a Basarabiei s-a restabilit legătură canonica a Episcopiei Chișinăului și Hotinului cu Mitropolia Moldovei
Mitropolia Basarabiei () [Corola-website/Science/299153_a_300482]
-
potrivit tradiției înregistrate de Ion Neculce, a fost gonit de pietreni, fiind nevoit să tragă cu arcul într-un popă care-l ajunsese. Petru s-a îndreptat apoi spre Mănăstirea Bistrița, dar și de acolo a fost nevoit să se refugieze. La 18 septembrie plecă peste Carpați, intrând la 28 septembrie în Cetatea Ciceului, unde îl aștepta doamna sa, Elena-Ecaterina Brancovici, cu copiii Iliaș, Ștefan și Ruxandra. Șederea lui Petru Rareș la Ciceu nu a fost în realitate cea a unui
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
1927, devine în 1941 atașat cultural la legația română din Bratislava, rechemat în același an în țară. Devine violonist la Teatrul Național din București. În 1946 devine consul la Oslo dar în 1947 nu se mai întoarce în țară. Se refugiază în exil stabilindu-se în capitala statului Peru, Lima, unde devine membru al orchestrei simfonice. În ultimii ani au apărut date noi despre cariera diplomatului Cugler, începută în 1927, după încheierea studiilor de drept la Universitatea din București, și terminată
Grigore Cugler () [Corola-website/Science/299146_a_300475]
-
teritoriului Moldovei. Afluența cea mai mare a polonezilor în veacul al XVIII-lea în Moldova a fost legată de luptele duse în Polonia de Confederația de la Bar (1768). Hospodarul Grigore Callimachi aprecia că cca 3-4 mii de polonezi s-au refugiat atunci pe teritoriul Moldovei. Pe toată perioada ocupației austriece a Poloniei, emigrația polonă are caracter politic, dar și economic. Cel politic este legat de prigoana dezlănțuită de ocupanți după încercările succesive ale polonezilor de a-și recâștiga independența națională (1794
Polonezii din România () [Corola-website/Science/299195_a_300524]
-
clase de liceu le-a făcut în București, la "Sfântul Sava", iar ultimele la "Spiru Haret". Bacalaureatul și-l dă în 1944, împreună cu absolvenții liceelor din Turnu Severin, în localul școlii din Sisești, comună în care, din cauza bombardamentelor anglo-americane, se refugiaseră profesori și candidați. În toamna aceluiași an, din cauza invaziei sovietice, ajunge cu întârziere în București și pierde termenul de înscriere la facultate. S-a înscris apoi la Facultatea de Drept, dar în anul al treilea a fost exmatriculat din cauza originii
Ion Ioanid () [Corola-website/Science/299214_a_300543]
-
bani, punându-se astfel bine și cu Poarta; își întărește astfel domnia, fiind protejat și de polonezi și de turci. Tot atunci, Lăpușneanul îi ajută pe turci să o readucă pe tronul din Cluj pe regina Izabela (1556), care era refugiată în Polonia. În clipa în care era cel mai sigur pe domnia sa, este detronat de un venetic crescut la curtea sa, Iacob Eraclide, poreclit și Despotul. Acesta, prin înșelăciuni și intrigi, își adună o oaste de mercenari și-l învinge
Alexandru Lăpușneanu () [Corola-website/Science/299210_a_300539]
-
altfel foarte lăudabile, de a reforma moravurile decăzute ale țării, marginalizarea boierilor prin aducerea de consilieri străini, și împovărarea poporului cu noi impozite, i-au grăbit căderea. În fruntea nemulțumirilor se pune hatmanul Ștefan Tomșa. Amenințat din toate părțile se refugiază în Suceava, care, după un asediu de trei luni, este silită să deschidă porțile lui Tomșa. Despot moare lovit de buzduganul lui Tomșa la 5 noiembrie 1563, după care trupul său a fost decapitat, iar capul său împăiat a fost
Despot Vodă () [Corola-website/Science/299212_a_300541]
-
reproduse în monografia orașului Boldești-Scăieni. În urma persecuțiilor și amenințărilor organelor române de securitate, din perioada dictaturii comuniste, scriitorul s-a văzut silit să emigreze ilegal, în 1985, mai întâi în Austria, ca refugiat politic, stând zece luni in Lagărul de refugiați de la Treiskirchen, de unde s-a stabilit definitiv în Statele Unite (1986). Acolo i s-a acordat cetățenie americană. În America, după câțiva ani de studii, s-a angrenat în lupta generală a intelectualilor români din lumea liberă împotriva comunismului, devenind cunoscut
Cristian Petru Bălan () [Corola-website/Science/299220_a_300549]
-
regele Dewa Agung, (rege al insulei Băli), a avut reședința. Între timp, islamul a început să se răspândească în Java, iar dinastia Majapahit a căzut, dispersându-se în mai multe sultanate. Multe figuri de seamă ale societății javaneze s-au refugiat în Băli, printre care și preotul Niratha, care și-a adus aportul la religia din Băli. Dinastia Gelgel în Băli, condusă de regele Dalem batur Enggong și-a extins teritoriile în est până la insula Lombok. Au început să apară actorii
Bali () [Corola-website/Science/299230_a_300559]