6,309 matches
-
de teatru. M-am bucurat de prietenia lui Alexandru George, Mircea Horia Smionescu, Ion Hobana, Ioan Flora. Cu Marin Mincu am avut raporturi care au cuprins și momente de tensiune, dar și unele luminoase, ca și cu Cezar Ivănescu, îi regret pe amîndoi. Mulți prieteni din generații mai recente au rămas în memoria și în biblioteca mea după ce am avut ocazia să-i cunosc îndeaproape: Dan Alexandru Condeescu, Traian T. Coșovei, Cornelia Maria Savu, Constantin Stan, Sorin Preda, Ion Stratan, Mariana
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
poezie, traduceri, eseistică, proză. Întotdeauna a fost de partea Dvs. timpul? Timpul a fost poate (prea) generos cu mine, ajutându-mă să ajung la o vârstă venerabilă, cu mansardă încă funcționând deși etajele inferioare sunt șubrede și degradate. Drept care, dacă regret ceva, e pierderea tinereții (cea fizică, bineînțeles). Cea ireversibilă. A.B.Dar, să începem cu începutul: v-ați născut pe 27 noiembrie 1924 la Galați. Sunt de origine brăileanca, dar adolescența și maturitatea mi le-am petrecut la Galați. Ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fi neinteresant și atunci dialogurile sunt ceva mai aprige, mai scânteietoare, unghiurile de vedere sunt ceva mai variate, mai deosebite decât la comunicările sau întâlnirile plicticoase și comune. A.B.În amintirile dumneavoastră, despre relația specială Preda Nichita Ivănescu, ce regretați foarte mult astăzi? Vă simțiți un om norocos? Multe lucruri le regret. Ce regret foarte tare, cum zicea celebra cântăreața Edith Piaf, regret totul. A.B.De ce? Pentru ca astăzi aș ști să mă port mai înțelept, mai bun, mai diplomat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de vedere sunt ceva mai variate, mai deosebite decât la comunicările sau întâlnirile plicticoase și comune. A.B.În amintirile dumneavoastră, despre relația specială Preda Nichita Ivănescu, ce regretați foarte mult astăzi? Vă simțiți un om norocos? Multe lucruri le regret. Ce regret foarte tare, cum zicea celebra cântăreața Edith Piaf, regret totul. A.B.De ce? Pentru ca astăzi aș ști să mă port mai înțelept, mai bun, mai diplomat, să nu mai privesc totul atât de simplu, de cunoscător, cu aerul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sunt ceva mai variate, mai deosebite decât la comunicările sau întâlnirile plicticoase și comune. A.B.În amintirile dumneavoastră, despre relația specială Preda Nichita Ivănescu, ce regretați foarte mult astăzi? Vă simțiți un om norocos? Multe lucruri le regret. Ce regret foarte tare, cum zicea celebra cântăreața Edith Piaf, regret totul. A.B.De ce? Pentru ca astăzi aș ști să mă port mai înțelept, mai bun, mai diplomat, să nu mai privesc totul atât de simplu, de cunoscător, cu aerul că se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sau întâlnirile plicticoase și comune. A.B.În amintirile dumneavoastră, despre relația specială Preda Nichita Ivănescu, ce regretați foarte mult astăzi? Vă simțiți un om norocos? Multe lucruri le regret. Ce regret foarte tare, cum zicea celebra cântăreața Edith Piaf, regret totul. A.B.De ce? Pentru ca astăzi aș ști să mă port mai înțelept, mai bun, mai diplomat, să nu mai privesc totul atât de simplu, de cunoscător, cu aerul că se întâmplă des în viață relațiile apropiate cu unii oameni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mai cădea și el în lucruri mărunte, meschine, insignifiante, reușea apoi printr-o vorbă frumoasă, printr-un gest special să-și răscumpere puținele momente de mediocritate. Din nefericire, și vreau să subliniez acest lucru, așa suntem noi oamenii, descoperim și regretăm valoarea cuiva abia după ce dispare și... lasă un gol imens lângă noi, dar mai ales în noi... (Galați, 2003) Emil Manu L-am găzduit pe Ion Caraion în modesta mea garsonieră și pentru această "infracțiune" am fost condamnat la 6
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
totuși seduși de discursul decomplexat și cult al "magistrului". Sufletul infantil nu s-a schimbat (un copil își va iubi oricând mai pătimaș cățelul decât computerul), codurile de comunicare, da! A.B.Ați scris vreo carte pe care acum să regretați că ați tipărit-o? Deși în biografia mea figurează 18 titluri, consider că eu n-am scris cărți, ci "bucăți", așa cum unii sparg butuci și-i fac stive de lemne pentru foc. Recreația mare, de exemplu, cea mai ilustrată și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
vă spun drept, vara la țară, mulți umblă desculți și mulți nu au haine de fabrică, de târg, ci au haine țesute În casă. Înlocuirea roții s-a terminat. Ne salută politicos și dispare, ca o nălucă În căutarea gangsterilor. Regret Încă o dată că i-am pierdut numele ce-l luasem din notițele multe ce le aveam, pierdute În timpul războiului. Sănduța, pe drum, e de părere că nu sunt gangsteri. O singura dată a fost de altă părere. Rămasă singură În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
fost invitatul unui prieten pentru câteva săptămâni. Caută vreo ocazie, 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 110 un auto stop cu care să meargă acasă. Din Montana până acasă are de parcurs circa 8.000 km. Am regretat că drumul meu e În direcția opusă și nu-l pot lua. Dimineața nu l-am mai văzut. Pornim spre nord. În dreapta șoselei se vede vârful Owl Creek (2.785 metri). La stânga se ridică semeț muntele Humphreys (3.350 m
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ne cunoașteți, Îi răspund eu. Când ne veți cunoaște ne veți judeca altfel. În nordul localității e un punct de pescărie. Amintirile mele din insula Brăilei, de la Cojocaru, reînvie. Aci sumedenie de homari Își așteaptă expediția spre restaurantele din California. Regret azi că nu le am dat o atenție mai mare la timpul lor. Un mic bilanț asupra celor constatate În SUA. Acum În liniștea de la Waldport am răgazul necesar pentru sedimentarea noianului de impresii adunate până aici. Care sunt liniile
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Canal, victimă a unei surpări de teren. Leonard ('Lulu') Gebac Gebac era student la Iași și se pare că a vorbit cu Țurcanu încă din Suceava, când i-a spus că se lăsase de activitatea legionară din 1947 și că regretă că a ajuns în închisoare din cauza ei. Acesta a fost, probabil, principalul motiv pentru care i s-a alăturat lui Țurcanu încă de la Suceava, odată cu înființarea ODCC-ului, în februarie 1949. Gebac avea o condamnare de 5 ani de detenție
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
L-am cunoscut pe Pușcașu Vasile ca un om cu fire practică (nu idealist-cu capul în nori), lipsit de misticismul și trăirismul legionar, realist, vesel, puțin șmecher, corect, în privința sincerității și nesincerității-normal, îi plăcea viața fără a fi viciat, regreta f. mult că a fost legionar, iar față de legionari avea o atitudine de dispreț și batjocură. În Pitești a bătut după directivele lui Țurcanu, din 25 decembrie 1949 până în 8 iunie 1950, cu întreruperi, la camera 4-spital (până la mijlocul lui
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
suficient însă de deschisă, pentru a putea observa și cu mintea - nu numai cu inima - că noi suntem oameni obișnuiți, cu bunele și relele oamenilor, supuși acelorași greșeli: nu ne credem mai deștepți decât suntem și nici... sectanți nu suntem (regret că accepțiunea și percepția termenului este una negativă, în sensul în care cine nu este creștin, este considerat obligatoriu sectant și invers!). Iar pe voi, dragi sahaja yoghini din întreaga lume, vă iubesc pe toți în mod curat, dezinteresat, chiar dacă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
decuparea și, în fine, plasarea lor pe stâlpii orașului bine luminat de Primărie... Făcusem imprudența de a-mi exprima dorința să vizitez orașul noaptea și... iată că s-a împlinit! Împreună cu Teo, Diana și încă doi tineri - ale căror nume regret că nu le-am reținut - am lipit afișe și ne-am... afișat până târziu în noapte, până pe la ora 2,30! La un moment dat, am înghețat de tot. Am înghețat de-a binelea! Dârdâiam cu pensula de aracet într-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
curte, unde le zărisem, în prealabil, pe fete. M-am așezat în fața Anei și, întinzându-i pachețelele, mi-am cerut iertare la modul cel mai sincer și profund. Lacrimile au apărut pe obrajii Anei, dar și pe-ai mei. Amândoi regretam incidentul, amândoi suferiserăm inutil, ca doi copii răzgâiați, ce s-au plictisit de frumusețea jocului lor... Ne-am iertat și ne-am împreunat fiecare mâinile, făcând namaste... Luminile reapăruseră, fericirea grupului se reinstaurase. Cred că au mai lăcrimat și alții
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
La răspunsul mut al acestuia, veni și răspunsul, la fel de neașteptat și de fantastic, ca și întreaga narațiune: - EU SUNT ÎNGERUL TĂU! Și îngerul plecă, demarând în forță și se făcu nevăzut... Părinții: În camera de hotel tatăl își frângea mâinile regretând că se mulțumise doar să-l întrebe pe băiat asupra hotărârii și nu decisese el în locul imprudenței juvenile. Iar mama, de când intrase în cameră, căzuse în genunchi, rugânduse cu lacrimi pure de iubire și durere șiroind pe față, la Dumnezeul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pământ românesc. Ei nu posedă nici acum cetățenia română, dar se vede treaba că aceasta nu-i împiedică cu nimic să fie fericiți și să existe... Când veți trece prin Slatina, întrebați de cofetăria La atletul albanez și nu veți regreta vizita făcută! ALT CAPITOL: HAVANUL După nu multe, dar câteva acțiuni reușite de dat Realizarea Sinelui (copii - mulți copii, adolescenți pe rotile sau cu bicicleta, tineri îndrăgostiți în trecere pe platou, bătrâni suferinzi și-n căutare de leacuri miraculoase, români
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
bagaje. Iată că există și oameni minunați, dar atât de... anonimi și de ce, oare, umblăm ca niște orbi și nu-i vedem pentru a ne însoți cu ei în viața de toate zilele? Se spune că India este țara contradicțiilor! Regret că trebuie să descopăr ceea ce alții au descoperit înaintea mea dar, poate o să am șansa de a vedea și lucruri de alții nevăzute. M-am așezat confortabil pe bancheta din spate a unei limuzine Tata împreună cu Ana din Brăila. Aer
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de manifestare, eu, însă - poate, ceva mai introvertit - îmi găseam odihna spiritului doar privindu-i. Așezat pe canapeaua terasei, cu ceaiul de ajwan în mâini, cu imaginea decorului verde presărat cu floricele sahaj în fața ochilor, intram spontan în meditație. Aș regreta dacă m-ați considera un mincinos sau un fandosit, dar starea de meditație, acolo, era permanentă! Erau suficiente doar mici impulsuri pentru a o menține: cu siguranță, imaginea sahaja yoghinilor răsfirați pe toată suprafața covorului verde reprezenta un asemenea impuls
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
setea de nou, de informare turistică, timpul și banii nu-mi vor permite; singură, doar acțiunea subtilului putea fi dusă la desăvârșire și pe ea trebuia să marșez. A fost sfatul interior ce l-am ascultat și pe care nu regret că l-am urmat. Cu astfel de gânduri am aterizat pe pământul roșu al Indiei. Și, bineînțeles, m-am ocupat de purificarea spiritului, dar mi-am eliberat și toate simțurile flămânde și, cu ele perfect treze, aidoma unui leu asupra
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
lampă clasică cu gaz, o amorsează și o aprinde. Entuziasmat de ceea ce văd și trăiesc, am deschis aparatul de fotografiat și am imortalizat imaginea. În câteva minute, întreaga piață era inundată de lumina a zeci de astfel de lămpi. Am regretat că mi se terminase filmul și n-am putut să înregistrez și acest clișeu indian. Încercați să vă închipuiți, totuși, un șir lung de vânzători șezând direct pe pământ, în fața grămezilor de legume și fructe, sursa existenței lor, strigându-și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de vamă făcută și ne-a promis că-l va înmâna echipajului care, la rândul său, îl va transmite mai departe, colegilor ce vor asigura cursa noastră următoare. Urma să intrăm în posesia lui la București. Noi am abandonat problema regretând, oricum, că nu am preîntâmpinat litigiul punând obiectul în bagajele din cală. Am urcat, în sfârșit, în avion. Ne-am reîntâlnit cu celavekul ce supraveghea și îmbarcarea. Trăgând cu oarecare efort după mine de geanta cu tabla, am rugat o
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
spirit savurând... dulciuri! Nu găsiți că se împletesc perfect utilul cu... plăcutul? Pământean fiind, prima mea observație a fost pe măsură: la acest Revelion au fost atât de multe dulciuri, încât mi-au mai rămas în farfurie și le-am regretat când m-am trezit dimineață și am constatat că gospodarii brașoveni făcuseră curat în timpul celor câtorva prime ore de somn din 2004... Revelionul Spiritelor. Gândind la soția mea. Doresc să relatez câte ceva despre puja. Dar și... altceva. Ceva mai personal
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
apropiere a Sahasrarei mele, Kundalini valsa!... Atunci miam dat seama, într-adevăr, că starea de meditație este o bucurie, că trebuie să mi-o doresc, să caut a o stabiliza, să fie/să devină un modus vivendi pentru mine. Am regretat că a trebuit să deschid ochii; urma spectacolul oferit de cei mai mici sahaja yoghini, dar, poate, cei mai mari... În fața mea, la numai un metru, medita Ștefan Dumitru. Copiii. Spectacolul piticilor a fost o defilare a purității, inocenței și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]