5,849 matches
-
nu i se termina niciodată hârtia de scris sau unde erau făcute balamalele de metal ale ușilor? Vultur-în-Zbor, adevărul e că o Dimensiune Conceptuală cum este insula Calf are nevoie de grijă permanentă și de câte o reconceptualizare la intervale regulate pentru a-i menține existența. Dacă e să mor fără urmaș, insula va pieri. Tu trebuie să-mi iei locul. — Spuneai că această cameră stă mărturie, spuse Vultur-în-Zbor. — Da, da, zise Grimus, trădând o urmă de enervare. Foarte bine. Gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fi găsit propria ei modalitate de-a o face. Dar nu aveau destulă încredere în ea ca să-i spună ce voiau barosanii. Era doar o unealtă de folosit, o piesă așezată pe planșă a cărei singură îndatorire era să fie regulată... Se făcuse frig sau, cel puțin, i se făcuse ei frig. Probabil din cauza oboselii. O să se ducă la hotel, n-o să vorbească cu nimeni și, după ce o să doarmă, o să plece la aeroport. Și unde să se ducă? Habar nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sărut. M-am făcut că nu observ oferta. — Nu mai lucrez cu băieții, a oftat Conți, ridicând din umeri cu o grimasă acră. Nu era de mine. Mă strângea la caracter. Am vrut să mă trag la casa mea. Mă regula la disperare toată circa unu și câțiva colonei de la miliția Capitalei. Și pentru ce? Am prins a-i povesti de noaptea aceea de la „Melody“. Nu o uitasem. Nu aveam cum s-o uit. Atunci făcusem, prea bine știam, primii serioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Pentru că teroarea, la rându-i, vine de sus în jos. Și cu cât vine mai de sus, cu atât mai mult până jos se transformă în simplă bășcălie, nepăsare și un sictirit cu iz de curaj civic. De regulat, te regulează șefu’ de echipă, nu inginerul de lucrare. Am încercat să descriu locuri de muncă văzute, nu inventate. Începând de la birouri ca ăsta, în care mi-am dus mai bine de o treime din viața de până acum (mereu amintind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fug vreodată de mine... Îi pândeau nu numai haitele de țigani, bântuind în miez de noapte piețele. Îi hăituiau și milițienii, patrulând în căutarea unor veșnic neaflați borfași. Le luau femeile, chipurile să nu fie atacate de vagabonzi, și le regulau, acolo, în dosul magaziilor, în baraca domnului Mielu de la sticle. Știau că ăsta-i prețul, că nu avea cine să-i apere, că nu „se egzista“ nici o dreptate pentru ei. Erau tolerați în piață, așa cum erau tolerați în camionul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
voia să fie văzută la slujba de la biserică. Primise viză pentru o documentare în Iugoslavia, după lungi așteptări și inerente mizerii (șeful ei o tot toca să declare de unde făcuse rost de dolari să-și plătească șederea, cu cine se regulase de-i făcuse formele peste capul lui și alte prostii de felul ăsta), și se temea să nu dea nas în nas cu vreun turnător, să apară pe vreo listă și să piardă și amărâta aceea de documentare de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-o. Ca în poveștile cele mai tâmpite, era cel mai apropiat. Coleg de cameră în studenție, părtaș la petreceri la el sau în alte case, cel care venea să-mi ceară să-i împrumut mai târziu cheia garsonierei spre a regula, chipurile, pe câte una agățată pe unde se nimerea. Scotocea, de fapt, printre hârtii, printre însemnări de tot felul. De parcă aș fi fost cine știe ce tăinuitor de perfide secrete. Bănuiam că o face. Nu înțelegeam de ce. Nu aveam, în fond, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
n-aveam. Se întâmpla uneori, în câte o joi, să ne aflăm în Cișmigiu. Veneau atunci fetele în casă să se întâlnească cu iubiții lor. Se mai păstra încă obiceiul de dinainte de război. Înainte de celălalt război, primul, spunea Wanda, era regula ca fetele în casă să fie învoite sâmbăta, toată noaptea. Mergeau, preciza ea, „de lucrau la stabilamente, să-și ostoiască fiziologia și să strângă de zestre“. Șonticăind, Wanda mă purta pe alei, arătându-mi pe câte una de pe vreo bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
parte când s-a-ntors și s-a unduit prin magazin spre raionul cu delicatese. Am rătăcit o vreme prin magazin, zâmbindu-i domnului Chipstead de fiecare dată când îl zăream pe vreun culoar, punând câte un obiect în coș, suficient de regulat încât comportamentul meu să pară inofensiv. Nu o pierdeam din ochi pe Brenda: încă se apleca și se ridica din zona frigorifică, aranjând teancurile de crochete de pește și burgeri de vită și adăugând alte pachete din căruciorul cu laturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
jachetă! am mormăit eu și am râs singur la dâra de raționalitate care se insinua din când în când în lumea mea nebună. Am privit vizavi spre ușile duble și apoi în jos spre ceas. Cinci patruzeci: din pândele mele regulate de la magazin din ultimele săptămâni, stabilisem în mare un program al felului în care fetele își aranjau turele și, din ce îmi dădeam seama, Stacey era de serviciu, în general, de la opt și jumătate dimineața până la patru și jumătate după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vreo conversație nebună. Transformarea mea de la o stare de tânjală la una de calm fericit fusese instantanee și cu totul neașteptată - în acele prime câteva săptămâni, simțeam că nu voi mai avea nevoie de nimic altceva în viață în afara vizitelor regulate la Stacey și a serilor cu cafea dezgustătoare și a păcii de neimaginat. Totul era uluitor de ușor: Lena mă acceptase fără împotrivire și chiar de la prima vizită atmosfera fusese atât de relaxată și non-critică încât invitația pe care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
era în realitate: o femeie casnică din Brooklyn, cu un mariaj fericit, cu doi copii și poate un al treilea pe drum. Nu vreo zeiță sfântă și inabordabilă, ci o femeie în carne și oase, care mânca, defeca și se regula, la fel ca orice altă ființă omenească. Date fiind împrejurările, nu exista decât o cale posibilă. Trebuia să traversez strada și să stau de vorbă cu ea. Nu doar câteva cuvinte, ci o conversație în toată regula, care să dureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o marcaseră pe viață și amândoi știam că nu avea să-și revină niciodată complet de pe urma lor, că, oricât de bine se va descurca în viitor, trecutul avea să rămână cu ea. M-am oferit să îi plătesc câteva ședințe regulate de terapie, dacă credea că îi sunt de folos, dar mi-a spus că nu, prefera să stea de vorbă cu mine. Omul acrit și singuratic care se furișase înapoi în Brooklyn cu mai puțin de un an în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
încheierea protocolului de la Londra, prin care marile puteri semnatare recomandă Porții acordarea unor libertăți popoarelor supuse; în același document se cere demobilizarea trupelor otomane și țariste. Ziarul „Curierul de Iassi“, de miercuri, 11 mai, 1877 publica articolul: „Convențiunea Ruso-Română“ Care regulează, relațiunile între amândouă statele pentru timpul trecerii armatelor rosiene prin România. Informațiunile următoare au fost primite la ministerul afacerilor străine: Autoritățile otomane din Tulcea au expediat arhivele și familiile lor la Constantinopol, rămânând numai bărbații care umblă, pe strade ziua
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
apare În perioada 1894-1957, În care femeile găseau informații despre igienă, nutriție și Îngrijirea copiilor mici. Nu vorbesc englezește (germ.). Attlee, Clement, viconte de Althamstow (1883-1967), lider al Partidului Laburist (1935-1955) și prim-ministru (1945-1951). Începând din 1905, face vizite regulate În zonele sărace din East End, apoi trăiește acolo timp de cincisprezece ani, aceasta influențându-i decisiv viitorul politic și ducându-l spre stânga, astfel Încât rămâne toată viața un socialist dedicat. Diviziuni ale Înaltei Curții de Justiție, după atribuții - civile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se pune el? I-am belit eu pe alții mai mari, o să-i Înghit măgăriile unui prăpădit ca ăsta? Măcar să-l simt că mă domină prin ceva... știu eu, să aibă un premiu de stat, un unchi În America, să reguleze ca-n junglă, să fie ștab, poftim, atunci mai că aș Închide ochii. Dac-ar fi sefard, ca dumneata, rasă veche, coaie grele, francmasonerie, artă domnule, ce mai, ai ce respecta, dar la Împuțitul ăsta din păduchelnițele Odorheiului, bag mîna-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe vagonetele ce se ciocnesc Între ele ca un șirag de vertebre zgîlțîite de un vînt uscat, fierbinte. „Împinge, bă, Împinge-ți zic, crucea mă-tii de cioroi...“ „...și avea niște țîțe ca niște clopote, cînd i-o trăgeam parcă regulam o biserică“ „CÎt ai ceasu, cucoană?“ „Iote-l și p-ăla cu cracii-n vine!“ Dinți albi, rînjiți. Scheletul e vesel În dimineața asta: rîde, rîgÎie, scuipă, cîntă: „Magdaleno, să-mi spui drept, cine te-a mușcat de piept“ „Împinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
piere tot cheful cînd o simți mai fierbinte acolo și moale și ești gata să i-o Înfigi atunci Începe să-ți vorbească de amorul divin de perechea predestinată de atracția lunii și dă-i cu poezia de parcă ne-am regula cu creierul nu cu liber liber ca la doisprezece ani oare cum or fi japonezele În pat și stewardesa asta Își tot freacă curul de mine pe geam nu se vede nimic clăbuci de spumă albă și ăsta de alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
protecția nici unui zeu nici măcar a unei batiste galbene ca vecinul ăsta al meu care și În somn Își invocă Îngerul păzitor m-am descurcat singur cu obrăznicia mea cu - nu mai suport cinismele tale - reproșurile Wandei totdeauna Îndrăzneață după ce o regulam - buchetele de orhidee duse la timp și unde trebuie ce să fac „sînt doar un om În epopeea acestui veac cît orhideea“ textele de muzică ușoară sînt un sfătuitor bun cu puțină abilitate ai ce Învăța din ele parcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o scurtă descriere sintetică: cei care trăiesc astfel au parte de natură și aer curat, cultivă câteva parcele de pământ (al căror număr e stabilit cu precizie de un sistem de moștenire strict), din când În când Împușcă un mistreț; regulează În stânga și-n dreapta, și În special nevasta, care naște copii; Își cresc copiii ca să le ia locul În același ecosistem, se procopsesc cu o boală, și gata. Destinul particular al lui Martin Ceccaldi e În realitate absolut simptomatic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vară, să se confrunte direct cu aplicarea principiilor propuse; trebuia de asemeni să prilejuiască sinergii, Întâlniri creatoare, totul Într-un spirit umanist și republican; trebuia, În fine, după expresia unuia dintre fondatori, să fie un loc În care „să se reguleze În draci”. La Cholet-Sud, Bruno ieși de pe autostradă și mai făcu vreo zece kilometri pe un drum de coastă local. Harta nu era clară și Îi era prea cald. Zări, aproape din Întâmplare, panoul. Cu litere multicolore pe fond alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
atunci le făcea plăcere să doarmă Împreună. Poate nu asta Își doreau femeile, poate era o neînțelegere, dar acest sentiment putea să fie foarte puternic. Și chiar dacă din când În când simțeau o dorință (de altfel tot mai slabă) să reguleze prin vecini, ei nu mai puteau literalmente trăi fără femeia lor; dacă din nenorocire ea dispărea, se puneau pe băut și mureau rapid, de obicei În câteva luni. Cât despre copii, ei asigurau transmiterea unui rang, a unor cutume și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
elan. Și Sade! Sade! Citiți-l pe Sade, mai ales!... — Textul meu despre familii... Da, foarte bun și el. Sunteți reacționar, asta e bine. Toți marii scriitori sunt reacționari. Balzac, Flaubert, Baudelaire, Dostoievski: numai reacționari. Dar trebuie să mai și regulezi, nu? Trebuie să-i tragi niște orgii. E foarte important. Sollers Îl părăsi pe Bruno după cinci minute, lăsându-l Într-o stare de ușoară beție narcisistă. Se mai calmă pe drumul de Întoarcere. Philippe Sollers părea să fie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era inexplicabil că Anne nu-și dăduse Încă seama de nimic. Aș fi putut să mă Înscriu În Frontul Național, dar la ce bun să-mi pierd timpul cu niște cretini? Oricum, femei de dreapta ori nu există, ori se regulează cu parașutiști. Textul acela era o tâmpenie și l-am aruncat la primul coș de gunoi. Trebuia să-mi păstrez poziția „stânga umanistă”, era singura mea șansă de a regula, nu aveam nici o Îndoială. M-am așezat la o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cretini? Oricum, femei de dreapta ori nu există, ori se regulează cu parașutiști. Textul acela era o tâmpenie și l-am aruncat la primul coș de gunoi. Trebuia să-mi păstrez poziția „stânga umanistă”, era singura mea șansă de a regula, nu aveam nici o Îndoială. M-am așezat la o masă pe terasa de la Escurial. Penisul Îmi era fierbinte, umflat, dureros. Am băut două beri, apoi m-am Întors acasă pe jos. Traversând Sena, mi-am adus aminte de Adjila. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]