12,551 matches
-
procedee ale narațiunii în care căldura sufletească, emoția, dar și exactitatea detaliului sau a interpretărilor întovărășesc evocarea unor vremuri apuse caracterizează și amintirile cuprinse în cartea Flori din grădina copilăriei (1933). K. este aici un narator care înregistrează, cu o remarcabilă capacitate de a distinge ceea ce se dovedește a fi esențial, dispariția unei epoci, a unei lumi. Întoarcerea în timp se oprește la anii miraculoși ai copilăriei, trece la pitorescul mahalalelor Spirea Veche sau Dichiu, la Bucureștii sfârșitului de veac, urbe
KIRIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287714_a_289043]
-
culturale, ideologice și politice profund diferențiate și opuse, în modernitatea reflexivă, ele își pierd în mare parte relevanța. Odată cu aceasta, raportarea la clasele sociale, pentru a explica diferențieri sau convergențe în economie, politică sau cultură, s-a diminuat în mod remarcabil. Mai mult, utilizarea conceptului de clasă apare astăzi ca un indiciu ideologic al identificării cu un „proiect iluminist” de analiză socială și de distanțare față de practicile culturale și de dinamica economiei specifice unei noi epoci a modernității. Individualismul iluminist continuă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
normele care reglementează raporturile dintre oameni și la capitalul social, F. Fukuyama detectează aceeași stare de tranziție spre societățile postindustriale, numind-o „marea ruptură”, însă demonstrează că atât capitalul social, cât și - sau mai ales - regulile de conduită au o remarcabilă capacitate generativă indusă de grupurile, comunitățile sau societățile în dezvoltare. Prin aceasta, Fukuyama se desparte de poziția lui D. Bell, pentru a susține că, adeseori, „capitalismul este [...] o forță distructivă și disruptivă care ține deoparte loialitățile tradiționale și obligațiile”, pentru ca
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
bărbaților, iar ciclurile de viață alternează și se succed într-un mod mai firesc decât la bărbații care, după pensionare, ajung într-o stare de vidare de conținut a speranțelor și a sensului vieții. 2. În al doilea rând, sunt remarcabile schimbările din stilurile de viață ale femeilor și bărbaților. Vestimentația, organizarea timpului, gestionarea bugetului casnic sau personal, folosirea autoturismului și altele similare se fac și se desfac în cazurile femeilor ce urmează opțiuni care nu doar că sunt similare cu
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
vârstă sau etnie. Ceea ce încă nu s-a schimbat în mod radical, indiferent de concepțiile despre masculinitate avute în vedere, este reprezentat de pozițiile diferențiate de putere, autoritate și status. Psihologii au stabilit prin cercetările lor că există o similaritate remarcabilă între sexe în privința abilităților cognitive și a trăsăturilor de personalitate atunci când sunt controlate efectele instituțiilor de apartenență. Și totuși, multe cercetări sociale au preluat mimetic distincția contrastantă pe care a făcut-o T. Parsons la jumătatea secolului XX între socializarea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
vizează transformări și realizări induse prin tehnicile de „inginerie socială”. Aceste aplicații nu au încetat să persiste în timp, fiind prezente și intens utilizate și astăzi pentru promovarea și aplicarea politicilor publice. Astfel de „programe instituționale” au o aură clasică remarcabilă. Așa cum a demonstrat F. Dubet, ele sunt derivate din proiectul primei modernități, care și-a propus „să facă din modernitate o tradiție” (cf. P. Cingolani, La République, les sociologues et la question politique, La Dispute, Paris, 2003, p. 42). Sensul
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Carmen Saeculare de A. Mirea, Oameni și locuri de M. Sadoveanu, Apus de soare de B. Delavrancea, Poezii de Al. Vlahuță, Departe de lume de Constanța Hodoș, Constanța pitorească de Ioan Adam, Povești de I. Slavici. Gazeta beneficiază de o remarcabilă parte literară, unde gustul literar al lui Slavici se verifică din plin prin predilecția pentru literatura cu caracter țărănesc și educativ (Octavian Goga, St. O. Iosif, C. Sandu-Aldea, Constanța Hodoș, Simion Mehedinți, Ion Bârseanul, prin care se continuă programul de la
MINERVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288157_a_289486]
-
ș.a. Cronica literară e susținută de Ion Goschin (Un roman de mare valoare: „Patul lui Procust” de Camil Petrescu, Un nou mare poet român: Aron Cotruș, Despre opera lui Gib Mihăescu, „Velerim și Veler Doamne” de V.I. Popa, Două romane remarcabile: „Arsenic” de Sergiu Dan și „Polca pe furate” de Mihail Celarianu, Ion Biberi, „Étude sur la littérature roumaine contemporaine”). Folosind pseudonimele Ilie Gălănescu, Gh. Nicodim, N. Sachelarie, Ana Săbăreanu, V. Săbăreanu, Ilie Văraru, Mache A. Velicu ș.a., același Ion Goschin
MINIATURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288161_a_289490]
-
o impresie de vag, de nedefinit, iar imaginile recurente - umbra, pasărea, piatra, strămoșii - lasă în obscuritate mesajul poetic. Cu Din umbra lumii (1983) se produce o schimbare, în sensul evoluției spre transparență a ideii poetice. Versurile exprimă acum, cu o remarcabilă prospețime și acuratețe, „dor-durerea” cu care este căutată divinitatea și este resimțită lipsa ei: „acum te invoc - dar cu spaimă, dar cu știință / pentru că simt lipsa ta nesfârșită” (Obsesia); „mă sfâșie gândul singurătății” (Piatra pentru zidărie); „iar tu, tu ești
MINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288162_a_289491]
-
despre o unitate a punctelor de vedere. Toți comentatorii au remarcat tensiunea emoțională și forța liricii sale, dar au subliniat totodată imperioasa necesitate a autocontrolului, a impunerii unei rigori stilistice. Fiindcă, în cadrul aceleiași poezii, pot fi întâlnite imagini de o remarcabilă puritate: „Și tu ești un altar de borangic ușor /sub care se cunună soarele cu luna, /tu ești în fruntea mea de foișor /un uriaș copil, râzând întruna” (Rugăciune către Efemera), alături de incredibile asociații de vocabule, care șochează nu prin
MITROI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288187_a_289516]
-
vizualitatea cadrului, dinamica dialogului și autenticitatea atmosferei naționale. Un subcapitol notabil este cel referitor la avatarurile Chiriței, personaj de mare mobilitate, mai curând mască decât caracter, în timp ce dramele îi prilejuiesc exegetului fine disocieri cu privire la substanța tragismului alecsandrinian din perioada senectuții. Remarcabile sunt capitolele despre B. P. Hasdeu și I. L. Caragiale (Nicolae Manolescu îl considera pe cel despre Caragiale „cel mai solid din toate”, „meritul Istoriei sale”). Autorul demonstrează structura de pseudofarsă a comediilor, bazată numai aparent pe imbroglio, încurcătura fiind doar
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
Movilă, Jean Bart, Hortensia Papadat-Bengescu, Ion Dongorozi, Sărmanul Klopștock, Emanoil Bucuța, Adrian Hurmuz. Ca ilustrare a unui comentariu critic, apare și un fragment din piesa lui Camil Petrescu Suflete tari. Criticii literare îi este acordat un spațiu generos, pe măsura remarcabilelor condeie care o slujesc: Perpessicius (Cuvinte despre Nicolae Filimon), E. Lovinescu (Poporanismul și civilizația română, Poporanism sau interdependență?), Ramiro Ortiz (Dante și Coșbuc), Camil Petrescu (Eminescu), Tudor Vianu (Masca timpului, Personalitatea lui Eminescu). Specificul revistei constă însă în faptul că
MISCAREA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288182_a_289511]
-
care oamenii contribuie decisiv la degradarea idealului de frumusețe a lumii, ori apropierea declarată de metodele investigațiilor medicale, de atitudinea rece și detașată a doctorului atunci când stabilește diagnosticul celor suferinzi devin constante de creație, individualizând scrierile care poartă „marca Mazilu”. Remarcabilă este și coerența ce se discerne din felul în care temele generale și tipologiile personajelor circulă de la un text la altul, într-un sistem de ilustrare mutuală, abil construit. În proza scurtă - Insectar de buzunar, Galeria palavragiilor (1957), Vara pe
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
cauza foștilor combatanți în fața guvernanților. Se pare că Petru Manoliu, care era cumnatul său, a sesizat valoarea manuscrisului, pe care l-a înaintat unei edituri. Cu un cuvânt de recomandare semnat de N. Iorga, Fata Moartă (1937) a înregistrat un remarcabil succes nu numai de critică, ci și de public, în următorii șapte ani tipărindu-se încă patru ediții. A fost distins cu Premiul „I. Al. Brătescu-Voinești” al Societății Scriitorilor Români (asociație în care va fi admis în 1941 cu derogare
MISSIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288186_a_289515]
-
memorabile de cuvinte. De fiecare dată suprinde felul în care scriitorul știe să combine rigoarea erudiției cu umorul și ironia fină. Însă dramaturgia este, poate, latura cea mai rezistentă a unei opere subordonate, în mare măsură, obsedantei teme a exilului, remarcabilă fiind flexibilitatea de care dă dovadă autorul atunci când schimbă registrele. Discursul său, de o eleganță mereu egală sieși, îmbracă pe rând haina comediei (cu multiple valențe germinative) și pe cea a unei drame necanonice, așadar lipsită de artificiile tipice. Viața
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
ș.a. În critica și istoria literară românească M. s-a impus ca o personalitate de mare suprafață și de certă importanță. Cultivat și informat, harnic fără superficialitate și serios fără pedanterie, vădind o probitate intelectuală nedezmințită și un gust critic remarcabil, a mobilizat aceste însușiri prin avântul propice angajării în întreprinderi temerare. Puterea sa de muncă este puțin obișnuită, iar entuziasmul față de obiectul analizei rămâne dublat de luciditate și nu generează automat un comentariu elogios. Cedările în fața dogmatismului din vremea realismului
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
I. Fr. Botez și a unor poezii de Radu Gyr, între 26 august și 9 septembrie 1940 ziarul are săptămânal o pagină intitulată „Moldova literară și artistică”. I.Fr. Botez va publica aici câteva articole: Conștiința scriitoriceasca, Cum devii gazetar ș.a. Remarcabile sunt contribuțiile lui Eugeniu Coșeriu, prezent cu poezii (Imn nocturn), cronici literare, printre care și la Cultura și literatura, o ediție din G. Ibrăileanu, unde este subliniată mai vechea afirmație a criticului privitoare la faptul că „Moldova este cea care
MOLDOVA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288223_a_289552]
-
particularitățile discursului teatral de tip comportamentist și psihologic, originalitatea materialului dramaturgic, fascinația străfundurilor enigmatice, a reacțiilor iraționale, a determinărilor obscure, surprinse cu ironie enormă, simț al paradoxului ori cu sugestie fină. Se revelează astfel un dramaturg în descendență caragialiană, având remarcabile afinități cu teatrul expresionist și cu teatrul absurdului. SCRIERI: Dramaturgia românească între 1900-1918, Cluj-Napoca, 1983; Actori pe scena lumii, Cluj-Napoca, 1990; Lucian Blaga și teatrul, I-II, București, 2000-2003; Chipurile Traviatei. Reprezentația lirică, Cluj-Napoca, 2002; Dramaturgia prozatorilor. Gib I. Mihăescu
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
atitudine evidentă în succesiunea alternantă a registrelor poetic, imagistic sau spiritual, generând astfel o construcție elaborată, ce are, în ansamblu, o tonalitate unitară. Volumul Șovăiala (1999; Premiul Uniunii Scriitorilor) nu aduce schimbări de registru, aceleași teme și tehnici susținând poemul. Remarcabil este ciclul Douăsprezece teorii feniciene asupra vieții și morții, care poate fi atât citire modernă a lumii vechi, cât și trăire a istoriei și este realizat sub semnul celor două mari teme, scrisul și singurătatea-moarte. În Nerușinarea (2002) tristețea lumii
MORAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288239_a_289568]
-
epoca patristică un reper normativ pentru conștiința eclezială ortodoxă. Dacă ar fi să măsurăm amploarea misiunii sale sociale și culturale, am putea spune atunci că în Biserica Răsăriteană din România nu abundă astăzi hermeneuții devenirii întru devenire. Există, desigur, câteva remarcabile excepții de cronicari ortodocși, care dau lupte nocturne cu îngerul călimarei și vor să biruiască tentația mizantropiei. Poți însă număra pe degete simpozioanele sau conferințele care să-i fi adus laolaltă pe cărturarii Bisericii și savanții Universității, la masa unei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
zidirea unor comunități? Cine este investit cu rolul de catehet al adulților reveniți după ani mulți de pribegie la credință? Cine, în biserici, predă cursurile de introducere în Scriptură și patristică? Câți dintre mirenii cu excelente studii de teologie și remarcabilă conduită duhovnicească - bărbați și femei - au fost invitați să conferențieze pentru publicul larg despre întrebările credinței? Din păcate, lipsesc nu doar ocaziile reale, ci chiar și gesturile simbolice de respect și încurajare. Sunt reședințe episcopale sau, din nou, mănăstiri de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mii de oameni s-au putut bucura astfel de charisma cuvântului rostit de acești oaspeți excepționali. Comparat cu situația altor țări din Estul Europei (Cehia, Bulgaria ori Republica Moldova), fără a mai vorbi de țările occidentale, acest fenomen este cu adevărat remarcabil. El merită un salut de recunoaștere și deferență. Ca revers, succesul binemeritat al acestor conferințe a evidențiat una dintre carențele majore ale sistemului de învățământ teologic din România. E vorba de lipsa unei apercepții pentru fenomenul duhovnicesc, în rândul majorității
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
români și țigani au fost verificate în secole de coabitare pașnică. Într-o lume tot mai atomizată, comunitățile de țigani își mențin intactă celula familială, de tip patriarhal, respectând, în principiu, monogamia. Sentimentul de solidaritate și voința de întrajutorare sunt remarcabile printre familiile țigănești. În pofida provocării seculare, ele și-au menținut intactă omogenitatea culturală. Problemele întâlnite de asistenții sociali în familiile de țigani sunt adesea foarte grave: violența conjugală, abuzarea copiilor, promiscuitate sexuală, avorturi și alcoolism. La acestea se adaugă inadaptarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a fi ortodox”) fără să abandoneze un aer cosmopolit intratabil, H.-R. Patapievici are o identitate vizibilă incertă. Ca autor conservator, el a știut să fructifice geniul inconsecvenței. Țintind dialogul cu un public foarte variat, Patapievici și-a păstrat o remarcabilă popularitate pe piața cărții. Faptul a fost confirmat și la apariția ultimului său volum despre Omul recent. Este vorba despre o carte-manifest cum puține s-au scris la noi după 1980. Subintitulată ambițios O critică a modernității, volumul traversează multiple
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-R. Patapievici declară că „Viu este Dumnezeu”, el nu afirmă doar un adevăr la nivel teoretic. La dispariția lui Dumnezeu din modernitate replica nu vine printr-o contradicție de tip dialectic, ci prin contrariere de natură retorică. Înarmat cu această remarcabilă intuiție, H.-R. Patapievici nu precizează totuși relația dintre diagnostic și terapie. Aceasta pare obnubilată de referințe uneori foarte eterogene. Nu putem folosi întotdeauna necritic un diagnostic bun pus de un autor cu soluții vădit proaste - cum ar fi Gianni
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]