6,018 matches
-
încarcă armele și așteaptă indiferenți. Nici Sebi nu se așteptase să fie târât în fața lor și lăsat acolo cu spatele la zid. Ar fi vrut să vadă corespondenții de presă cum notează ultimele sale cuvinte, cameramanii filmându-l de aproape și profilul reporterilor relatând fiecare schimbare de la locul evenimentului. Dar pe obrazul său nu cădea lumina din reflectoare, ci doar soarele, și nici sunetiștii nu-și plasau microfoanele cu tijă lungă deasupra capului său, numai o enervantă muscă și o liniște lungă printre
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o sosie a lui. Mașa nu Înțelese cuvântul sosie, dar ca să nu-l mai Întrerupă pe oaspete Întrebându-l vrute și nevrute, tăcu. Aprinzându-și o țigară dintr-un pachet abia-nceput, Extraterestrul zise: - Cu ceva timp În urmă am lucrat ca reporter pe probleme juridice la un cotidian din est. Am asistat la fel de fel de procese. La fel de fel de cazuri, care de care mai interesante. Unul dintre ele a fost cel al lui Ippolit. Desigur, vorbesc despre Ippolit din lumea mea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dimensiune mitică cu care adolescentul este investit, chiar de la nașterea sa, explică supraviețuirea sa în această eră a tehnologiei. De la banda desenată la desenul animat în format 3D, Tintin își conservă aerul de cruciat al cauzelor ce par pierdute. Tintin, reporterul ce descoperă odată cu noi contururile unei lumi în continuă expansiune, este indiferent la oboseală sau îndoieli. Infatigabil și fără de moarte, el contrastează, în puritatea sa de boy-scout nedomolit, cu îndoiala faustică a creatorului său. Tintin este acea parte fantasmatică și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Tintin se desparte de cel care i-a dat viață. Despre Hergé, atât de discret în confesiunile sale, cunoaștem doar prin medierea livrescă și onirică a textelor dedicate lui Tintin. Tintin este integrat unei mișcări universale a spiritului. Referințele la reporterul belgian sunt codul ce definește fraternitatea având în comun atracția pentru aventură și misterele ascunse în spatele unei uși aparent anodine. Popularitatea acestui european prin excelență care este Tintin este prodigioasă în mediul de limbă engleză. În Statele Unite, Steven Spielberg îl
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în care Le petit vingtième inaugurează ciclul narativ : între Tintin și cățelul său Milou, relația este infinit mai complexă decât în cazul nu mai puțin ilustrului cuplu de detectivi Holmes/Doctor Watson. Căci Milou, simpaticul patruped care îl acompaniază pe reporterul fără de teamă și de prihană, nu este doar brav, inteligent și altruist, dar este încercat, din când în când, de tentații canine prin excelență. Și acestea sunt clipele în care geniul lui Milou (geniu care îl exclude din galeria plicticoasă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
respectă, Tintin va căuta un drum de mijloc, refuzând să îmbrățișeze fantasmele veacului. Crezul său, de la care nu poate abdica, este prețuirea individului - umanismul lui Tintin este contagios și vizionar, iar solidaritatea cu semenii săi este maniera în care micul reporter belgian își expune loialitatea față de setul de valori imposibil de negociat. În economia ideologiei lui Tintin, omul este privit nu ca o entitate interșanjabilă, producătoare de venituri taxabile, ci este înțeles ca prezența unică, investită cu misiunea de a lumina
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
martor al timpului său. Menirea sa este aceea de întări rezistența împotriva răului ubicuu, prin simplul act al solidarității, prieteniei și încrederii în ideal. Fără a fi ostentativ creștină, etica lui Tintin este dominată de imperativul carității și al curajului. Reporterul și cățelul său sunt chemați să reamintească că lumina divină încarcă de sens universul terestru și pe toate creaturile care îl locuiesc. Această dimensiune politică și imagologică este cel mai puternic afirmată în textele publicate de Hergé până la finele celui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îl locuiesc. Această dimensiune politică și imagologică este cel mai puternic afirmată în textele publicate de Hergé până la finele celui de-Al Doilea Război Mondial, înainte, așadar, ca tentația colaboraționistă să îi compromită cariera. Din chiar primul moment, Tintin, cavalerul reporter, este confruntat cu provocarea universului care întruchipează răul absolut : călătoria în Uniunea Sovietică este ocazia pentru Hergé nu doar de a valorifica depozițiile unor călători occidentali, ci și pretextul de a inventa aventura ca mediu privilegiat în care se înscrie
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cauză ce rămâne profund nepopulară în mediile intelectuale europene. Situat în contra curentului interbelic ce venerează progresul și Moscova, Hergé evită republicarea unui text încărcat de mitologia „antisovietică”. Reeditate după decenii, desenele sale au capacitatea de a evoca confruntarea dintre ingeniosul reporter și angrenajul birocratic ce oscilează între violență și grotesc. Atunci când visează la întoarcerea în spațiul natal, Tintin visează la echilibrul arcadic al unei comunități și la seninătatea asociabilă acesteia. Al doilea episod din voiajele lui Tintin este unul nu mai
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din seria lui Indiana Jones. Acțiunea este trepidantă, iar oponenții lui Tintin nu încetează să uimească prin resursele lor aparent nelimitate. În decursul voiajului african, Tintin începe să descopere teritoriul subteran al crimei - numele lui Al Capone este evocat, iar reporterul se află, deja, pe lista neagră a sindicatului american. Odată cu această călătorie americană, Hergé recuperează, vizionar, una dintre temele centrale în imaginarul cinematografic pe cale de a se contura. Tintin în America este omagiul pe care banda desenată îl aduce unui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
verniană, Tintin este un autentic căpitan la cincisprezece ani, a cărui fibră morală este vizibilă cititorului, odată cu fiecare întâmplare extraordinară. Prietenia care îl leagă de Haddock este întărită și de revelația ciclică a acestui curaj moral și fizic pe care reporterul nu încetează să îl probeze. Și dacă renașterea lui Haddock este legată de acest spațiu marin ce intermediază întâlnirea cu spectrele propriei sale eredități, dipticul lunar al lui Hergé este omagiul pe care narațiunile lui Tintin îl aduc liniei culturale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
un suflet ce aspiră la puritatea pierdută. Remușcările lui Wolff sunt semnul renașterii binelui care forțează regăsirea solidarității cu semenii. Ca de atâtea ori, Tintin este prezența ce acționează asemenea unui catalizator. Moartea lui Wolff este un alt semn că reporterul adolescent este unul dintre instrumentele prin care divinitatea acționează, neștiută, în lume. Un demon al aventurii și al interogației se află în Hergé însuși, iar banda desenată este terapia prin care se exorcizează fondul, tulbure, al îndoielilor și dramelor personale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la rândul său, duce cu maiestate osul cel mare, oferit ca premiu de noul ambasador al Azaniei, aflat și el pe chei, în mijlocul unei delegații entuziaste. Și să ascultăm, la rândul nostru, interviurile pe care Tintin le dă zecilor de reporteri adunați în jurul său, dornici de a afla cum s-a încheiat această confruntare din inima Africii. În fine, după toată această agitație a întoarcerii acasă, să ne îndreptăm, alături de ei, către Moulinsart - în curând căminul strămoșesc al lui Haddock se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
scrie, Corto îl revăzu pe Hemingway - atâția ani trecuseră de la istoria ciudată a aurului muntenegrean și Corto îi urmărise viața ce creștea din literatura pe care o scria ca o excrescență canceroasă. În costumația sa ce amesteca regnurile (pe jumătate reporter, pe jumătate guerillero), Hemingway părea că descinde din Mexicul lui Zapata și Pancho Villa. Înconjurat de aura care îl preceda, scriitorul trăia fericit clipele de glorie în care își juca rolul de star hollywoodian. Dacă nu ar fi scris, ar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
tot felul de anecdote cu femei, care de care mai sucite, presărându-și povestioarele cu citate din Schopenhauer, Strindberg, Nietzsche, Bismark și alți vizionari. Tot povestind, aduse, printre altele, vorba și de contele Tolstoi, care, cică, fiind Întrebat de un reporter ce părere are despre natura feminină, ar fi răspuns că a meditat Îndelung la Întrebare și a ajuns la concluzia că atât timp cât va fi În viață, e mai bine să păstreze o pioasă tăcere asupra acestui subiect. „Când veți bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să vă uitați la televizor, mai întâi producătorul și regizorul local vor trece la formatul duplex. Un ecran împărțit în două la majoritatea posturilor. Apoi prezentatorul local va spune ceva de genul: “Cu ultimele știri despre scufundarea vaporului de croazieră, reporterul nostru de la New York, Joe Ixulescu”. Asta e ce se numește “pasa”. Sau “saltul”. Se trece la transmisiunea rețelei mamă, și băieții de la local stau cu mâinile-n sân și așteaptă semnalul rețelei care indică sfârșitul alertei speciale. Nici un PR-ist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cravată roșie. Pantofi maro din piele întoarsă. La încheietura mâinii ridicate, un ceas de aur, gravat cu „Felicitări”. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, în locul feței, pe coala de hârtie e proiectat un titlu cu corp de literă 72: Un reporter local câștigă Premiul Pulitzer. Din spatele titlului, Contele spune: — Oamenii ăia își petrec viața la coadă... La superproducțiile lansate vara. Studiourile îi duc cu autobuzul pe așa-zișii fani din oraș în oraș. De la un film SF la o fantezie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cât de mult le va plăcea tuturor filmul. Tot timpul și banii ăștia, li se zice „însămânțarea publicului”. În buzunarul de la piept clipește beculețul roșu al unui reportofon care-i înregistrează fiecare cuvânt. Când el întreabă: — Cine-i mai prost? Reporterul care refuză să inventeze un sens vieții? Sau cititorul care-l cere? Și care-i gata să accepte sensul prezentat în cuvintele unui străin? Dindărătul colii, vocea Contelui spune: — Un ziarist are dreptul... ... și datoria de-a distruge vițeii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
prin Crucea Roșie și repatriați la Cetinje În Muntenegru, locul de baștină al mamei sale. 1948 - se Înscrie la Școala de Artă din Cetinje; În paralel frecventează și cursurile de vioară ale profesorului Simon Nutti. 1953 - Începe activitatea literară ca reporter și traducător din literaturile rusă, maghiară, franceză și engleză. Îi apar primele Încercări de proză În periodice prestigioase. 1954 - toamna: se Înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din Belgrad. 1958 - absolvă studiile universitare - specialitatea literatură comparată - ca șef de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a condițiunilor frumosului necontingent, domnul Arghezi se exclude din aceste preocupări. Dacă înțelegem prin modernism satanismul postbaudelairian sau predilecția desenurilor în materie fecală (à la Huysmans), sigur, domnul Arghezi e un poet modernist cu prisosință. Poet modernist pentru uzul micilor reporteri israeliți emoționați de infinita varietate a înjurăturilor ungro-valahe din Blesteme. Dușman firesc al acestei realități: Inteligența. Îl denunț de a fi nesocotit și defăimat nobila gratuitate a spiritului. Cu o fobie de sindicalist autodidact pentru tot ce e joc superior
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și În oprobriu, n-a Întîrziat În a adulmeca prada și, mulțumită arguțiilor unui pîrÎtor profesionist, nu trecuseră nici patruzeci de minute de la intrarea În scenă a celor doi membri ai autorității cînd se Înfățișă În pomenitul local Kiko Calabuig, reporter principal al ziarului El Caso, mai cunoscut sub numele de Scurmărahat, gata să se informeze asupra faptelor de care era nevoie pentru ca cronica sa neagră să ajungă Înainte de Închiderea ediției de azi, unde, e de prisos s-o mai spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aflam despre bulangii, despre sifonari. Asta voia țara. Nu-i întrebam, nu - îmi povesteau. Își făceau datoria. În inerția asta a urmat Întâlnirea cu viețașul Cherecheș. „Domnul Cherecheș - domnul Istodor.“ Comandantul ne-a prezentat unul altuia. El era condamnat. Eu - reporter. I-am strâns mâna. El pe mine: „Cine sunteți dumneavoastră?“. Am mârâit ceva. „Aveți legitimație?“ Am căutat în geantă. Nu o aveam. Buletinul! Îl lăsasem la poartă. Dar, până la urmă, de ce nu-l credea pe comandant? De ce aveam nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
scoate interviurile de pe casete. Notațiile lui sunt despre mine, cel de pe Rahova lui octombrie 2002: Casetele, răsfolosite și cu distorsiuni de sunet. Fragmente ce nu se aud, suprapuneri cu înregistrări mai vechi, baterii slabe. Un profesionist își asigură scule bune. Reporterul insistă prea mult pe un subiect delicat, tabu, cel cu evadările; nu se poate aștepta la confidențe. Uite, Babuș e reticent. / Reporterul nu-l lasă să vorbească pe Bărcilă, îl torturează cu preferințele lui pentru femei. / Eu, personal, știind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Fragmente ce nu se aud, suprapuneri cu înregistrări mai vechi, baterii slabe. Un profesionist își asigură scule bune. Reporterul insistă prea mult pe un subiect delicat, tabu, cel cu evadările; nu se poate aștepta la confidențe. Uite, Babuș e reticent. / Reporterul nu-l lasă să vorbească pe Bărcilă, îl torturează cu preferințele lui pentru femei. / Eu, personal, știind că voi vorbi cu f. mulți pușcăriași, aș fi învățat înainte câteva vorbe din argoul de pușcărie, ca să dau impresie și, făcându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să mă respecte, să-i oblig să se deschidă cât mai mult. Mă scuzați, dar n-am înțeles insistența pe Robocop, câte sunt, cum sunt, pasiune de cinefil, poate. / E un zgomot infernal, eu aș fi oprit înregistrarea. / Ce spui, reporterule? Marcel nu înțelege subtilitatea întrebării prefăcut cinice, că fiecare se descurcă în pușcărie, pusă tocmai ca să-l facă să reacționeze într-un fel. Am impresia, e mai simplu la cap. Rezultatul ar putea fi doar cuțit în rană. / Se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]