5,548 matches
-
guvernului român pe lângă Marile Puteri, pentru recunoașterea independenței naționale, manifestându-și regretul față de atitudinea Rusiei țariste, care refuză să trateze țara noastră ca un aliat, în ciuda sacrificiilor umane și materiale pe care le face în timpul războiului. În acest sens, jurnalistul reproșează guvernului liberal că nu a încheiat un pact oficial cu imperiul vecin, în privința condițiilor de trecere a armatei române peste Dunăre: "Multe am avut de zis când ai noștri au trecut Dunărea și cu grijă am întrebat de tocmele de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
naturalismul" pe care îl regăsește în privilegierea schimbului simbolic de către Baudrillard, critică pe care o regăsim repetată și în La condition postmoderne 427: "Oricât de superbă și sfântă ar fi furia sa, ea încă vizează ceea ce este adevărat, ea îi reproșează economiei politice, fie ea marxistă, mai ales celei marxiste, întrucât s-a așteptat de la ea contrariul, faptul că a rămas în sfera producției, a valorii, a muncii și deci că a uitat ceva"428 (s.a.). Se observă astfel cum accentul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
referitoare la sărăcie (vezi a doua scrisoare a Sfintei Clara adresată Sfintei Agneza de Boemia). Acest fapt e un indiciu că Elia nu era chiar atât de depărtat de unele poziții ale Sfântului Francisc. Spiritualii, care erau aproape toți preoți, reproșând lui Elia (cel excomunicat de către papă și demis de un capitul general, cel discreditat în ochii întregului Ordin) atitudinea antirigoristă, încercau astfel să se apere mai bine de atacurile „fraților comunității”. În cronici, sunt menționate multe alte personaje, nu doar
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Oxford ca și la Paris. El își împarte tratatul în teme bine alese, oprindu-se la cele mai importante: la începutul fiecăreia pune o afirmație de principiu după care organizează relatarea. Este adevărat că există repetiții, așa cum i s-a reproșat, dar nu sunt gratuite, ci, mai degrabă, necesare, dacă evenimentul sau fratele despre care vorbește este important și semnificativ în diferite domenii. Temele și «conversațiile» sunt cincisprezece și pun în evidență figura organică și armonioasă a «provinciei minoritice din Anglia
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fiecare zi pe pășuni și câmpii după bunul său plac, însă, odată, spre ora șase sau nouă, s-a apropiat de un plug și a văzut niște boi bătrâni ce înaintau încet și care araseră foarte puțin. Atunci, le-a reproșat spunând că el putea să facă același lucru într-o secundă. Boii i-au cerut ajutorul. După ce i-a fost pus jugul, a început să are cu putere până la jumătatea ogorului, dar, odată ajuns aici, obosind, a început să respire
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ne mirăm, fiindcă, așa cum este scris în Cartea întâi a regilor, 25: el era fiul lui Belial, astfel încât nimeni nu putea să-i vorbească (1Sam 25,17 Vg). Într-adevăr, nimeni nu îndrăznea să-i spună adevărul și să-i reproșeze modul său de viață și faptele sale, în afară de fratele Augustin din Recanati și de fratele Bonaventura din Iseo. De aceea, își permitea să-i disprețuiască pe miniștrii ce erau acuzați de falsitate de complicii săi, răspândiți în toate provinciile Ordinului
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
socială și satire. Și colaborările literare la „Muza română” (1865) aparțin tot anilor studenției. Primele sale încercări poetice au fost criticate cu asprime de Andrei Mureșanu, care, într-un articol din „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (1844), i-a reproșat licențe și stângăcii prozodice. Analiza severă a provocat replica bătăioasă a lui B. (Critică în reflexiile asupra poeziei noastre) și din nou o punere la punct iritată din partea celui care era, de pe acum, un poet consacrat. Dacă apărarea valorii versurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285515_a_286844]
-
s-ar spune, poetul termină prin a-l acuza în mod deschis pe Augustus, căruia îi supune atenției că locul în care a fost relegat este mai îndepărtat și mai neprielnic decât oricare loc de exil propriu-zis; mai mult îi reproșează împăratului că alții 120, vinovați de infracțiuni mai grave decât a sa, nu au primit locuri de exil așa de îndepărtate. Poetul flutură pe sub nasul împăratului un principiu juridic bine stabilit: exilium-ul care e o pedeapsă mai gravă decât relegatio
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
În Pontica I, VI, Ovidiu își exprimă certitudinea că, atunci când prietenul său Graecinus a aflat de relegarea sa, s-a întristat: Graecinus are o inimă foarte sensibilă, înnobilată încă și mai mult de o vastă cultură. Printre rânduri, poetul îi reproșează că nu l-a zărit printre puținii prieteni care au venit acasă să-l consoleze în momentul nenorocirii ("m-am simțit și mai oropsit din cauză că nu erai tu, care cu prietenia ta, mi-ai fi fost de mare ajutor"). Cel
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
că în sufletul lui Ovidiu se strecoară un sentiment de neîncredere în ceea ce-l privește pe Graecinus și luptă împotriva acestuia amăgindu-se pe sine. Același sentiment de neîncredere față de Graecinus transpare și din Epist. Ex Ponto, II, VI. "Îmi reproșezi, ca și cum așa s-ar cuveni, "păcatele" unui tovarăș necugetat și declari că eu sufăr mai puțin decât ar trebui." Ovidiu, însă, se apără în fața unei asemenea luări de poziție: "Faci bine că-mi reproșezi greșelile, dar deja e prea târziu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Epist. Ex Ponto, II, VI. "Îmi reproșezi, ca și cum așa s-ar cuveni, "păcatele" unui tovarăș necugetat și declari că eu sufăr mai puțin decât ar trebui." Ovidiu, însă, se apără în fața unei asemenea luări de poziție: "Faci bine că-mi reproșezi greșelile, dar deja e prea târziu: cruță-l de cuvintele tale aspre pe un acuzat care a mărturisit (confesso reo)". Prietenul Graecinus trebuia să intervină cu sfaturile sale înaintea naufragiului. Din punctul nostru de vedere, voalat Ovidiu vrea să insinueze
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
un acuzat care a mărturisit (confesso reo)". Prietenul Graecinus trebuia să intervină cu sfaturile sale înaintea naufragiului. Din punctul nostru de vedere, voalat Ovidiu vrea să insinueze că și Graecinus, asemenea multor altor prieteni ai Sulmonezului, departe de a-i reproșa atitudinea sa de dinaintea exilului, i-o aprobau, i-o încurajau, i-o înflăcărau, în timp ce acum... și-au schimbat părerea. Dacă așa este "fie ca toate acțiunile tale, și cele gândite și cele mărturisite, să fie pe placul Cezarilor". S-ar
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
al său care nu coincide deloc nici ca atmosferă, nici ca stare sufletească cu descrierea Faimei pe care i-o făcuse lui Sextus Pompeius în scrisoarea Ex Ponto, IV, IV. În vis i-a apărut Cupidon, căruia Ovidiu i-a reproșat că a fost ingrat, pentru că l-a plătit cu exilul pentru lecțiile pe care Sulmonezul i le-a predat pentru a-l face să devină mai abil în dragoste (trimitere certă la Ars amatoria). Cupidon îi răspunde că în Ars
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cucerească femeile, știuse să le domine. El potrivit lui Suetonius după ce "în prezența soțului a scos afară din tricliniu o soție de consul, a reînsoțit-o apoi în sală cu ochii roșii și complet zburlită". Se pare că Ovidiu vrea să-i reproșeze o rigiditate morală nejustificată: să nu se ridice în apărarea moralității, tocmai el care asista cu plăcere la spectacole deloc morale și care, la vremea lui, nu a ezitat să o ia pe soția lui actuală, Livia, de la soțul ei
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Alecu pentru necesitățile sale amoroase, fără a avea sentimentul că Încalcă o lege morală. Poezia nu este Încă un obiect estetic, ci un instrument de persuaziune cu o valoare funcțională precisă. Cu o asemenea Înțelegere a lucrurilor este greu de reproșat ceva lipsitului de duh Nicolache. Important este obrazul căruia i se adresează, nu stihul care Încearcă să-l Îmblînzească. Iată cum rezumă acest gînd Nicolae, spiritul cel mai practic și cel mai ascet dintre Văcărești: „și să mă pot sluji
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se ipostaziază ca operă de imaginație, lăsând spiritul să zburde în voie și oferind în dar scriitorilor o nouă viață, de "personaje" fictive, evident, într-o altă "istorie". Nu degeaba a și fost criticată în epocă portretistica practicată de Lovinescu, reproșându-i-se că nu respectă "adevărul", că exagerează și simplifică totodată, caricatural, că trădează o înclinație lipsită de noblețe pentru cancan și detaliile picante de viață intimă. Reproșul, spuneam, nu-i fără rost de vreme ce, în loc să se refere la documente sigure
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
s-a bucurat de o receptare favorabilă nici în epocă, și nici după aceea, pentru simplul motiv că exegeții l-au raportat mereu (am spus-o de nenumărate ori) la formula total inadecvată a literaturii mimetic-autenticiste. Mihail Sebastian, spre exemplu, reproșa cărții stilul de "eseu psihologic" și construcția "total defectuoasă", iar criticului-prozator "neputința de a crea oameni"10 (de parcă Lovinescu ar fi mizat pe asemenea lucru!), pe când Șerban Cioculescu vorbea despre "o autobiografie ușor trucată", unde interesante ar fi doar unele
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cenaclului din strada Câmpineanu, nu se arată mai îngăduitor și contestă virtuțile tehnice ale romanului, după ce subliniază sămănătorismul temperamental al criticului care scrie literatură ca formă de terapeutică psihică. Importantă e observația privind caracterul dramatizabil al narațiunii: "Am îndrăzni să reproșăm romancierului E. Lovinescu (ascultând învățăturile criticului) efectul prea teatral de la urmă, venit pe nepregătite și, natural, de aceea chiar, teatral. În al doilea rând, d. Lovinescu utilizează aici tehnica romanului polițist. Într-o literatură de analiză, lucrurile nu trebuie să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de altfel, penultimul roman din ciclul Bizu. În primul capitol din Acord final, Bizu află întâmplător dintr-un ziar despre accident și nu-l încearcă, pe moment, decât senzația absurdului ("un tramvai nu putea măcelări un om în biruința primăverii"). Reproșându-și frigiditatea sufletească (nu simte cine știe ce compasiune pentru biata femeie), se arată neîncrezător față de ipoteza sinuciderii, furnizată de o servitoare. Pentru că, nefiind implicat direct, Bizu nu crede în romanțe și drame sentimentale. Când însă un anume Ciurescu, agentul ce salvase
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și devine (atunci când devine) "idealist", adică incapabil să vadă legăturile ascunse dintre cele două lumi, percepute ca ireconciliabile. Scoțându-l pe Eminescu din joc, pe motiv că e un poet "prea mare", ce ilustrează toate nuanțele posibile ale erotismului, Călinescu reproșează creatorului autohton misoginismul, suficiența virilă (semn de primitivitate și, implicit, de "idealism"), meteahnă ce-l constrânge să aprecieze femeia numai ca realitate empirică. Concluzia: iubirea pentru femeia-entitate metafizică lipsește aproape cu desăvârșire din repertoriul imaginarului erotic al literaturii noastre. Când
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
un fel de mimetism spiritual menit să constituie proba înțelegerii vieții intime a poetului de către E. Lovinescu și totodată efortul său de a arăta sugestiv regimul cu totul particular de viață sufletească al eroului său". Până aici, nimic neobișnuit. Recenzentul reproșează însă prozatorului un fapt mult mai grav, și anume că "reveria sinuoasă a poetului e redusă la o schemă lineară, la o succesiune organică de imagini și amintiri" procedeu psihologic "mult prea simplist și ineficient". De aceea, romanul lovinescian nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în consecință, nu rezistă la un examen estetic cât de cât exigent. Oricum, e clar că procedeele tehnice specifice melodramei (narațiunea episodică, patosul, teatralitatea etc.) se regăsesc și în romanele din ciclul eminescian. Astfel, melodramaticelor proze lovinesciene li s-a reproșat ba îndepărtarea nepermisă față de document (în sensul "romanțării"), ba apropierea prea mare față de sursa inspiratoare, care transformă textul într-o banală operă de popularizare. Cu toate acestea, Pompiliu Constantinescu aprobă, la început, procedeul "romanțării" ("Cea mai mare dificultate a biografiei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
predecesorii săi, el se ferește să considere impecabile realizările literare ale criticului, dar nici nu confundă relevanța acestora cu performanța "pur" estetică. De asemenea, în loc să se străduiască să pună în acord literatura lui Lovinescu cu ideologia sa (i s-a reproșat mereu criticului inconsecvența față de propozițiile esteticii sale teoretice în practica literară), Antonio Patraș consideră mai întâi estetica acestuia ca pe un construct ideologic hibrid și friabil, ca toate ideologiile, deci scutit de a alcătui o structură perfectă și cristalină. Literatura
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
primă mână, cum ar fi Moshe Idel, Lawrence Sullivan, Michael Fishbane etc.. Tratatul se dorea a fi o replică dură și definitivă lucrării în opt volume a lui Lynn Thorndike, History of Magic and Experimental Science (1923-1958), căreia Culianu îi reproșa superficialitatea și chiar disprețul pentru tema abordată. Conform viziunii lui Thorndike, magia ar fi un fel de bazar cultural care ar cuprinde totul "de la negustorii ambulanți de carnaval la șamanii aborigeni", fapt care astăzi este - pentru noua lume științifică - o
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Bachelard îl citează în prefața la Symbolisme dans la mythologie grecque pentru arta de a interpeta miturile și de a înțelege simbolurile. Deși a fost freudian convins, cu timpul Paul Diel s-a distanțat semnificativ de doctrina maestrului. I-a reproșat acestuia confuzia dintre subconștient și supraconștient, respectiv interpretarea credinței în Dumnezeu drept o iluzie fără viitor. Diel preia la rându-i limbajul psihanalitic, dar utilizează termenii în cu totul alt sens. De exemplu, perechea ,,refulare-sublimare" este pusă în relație cu
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]