5,445 matches
-
drepturi a cetățenilor. Apoi, atunci când este imposibil să se mai nege rupturile dintre "orașele bogate, care nu îi primesc decât pe cei bogați, și orașele sărace care nu găzduiesc decât săracii"538, dintre cartierele avute și cele dezmoștenite, restaurarea egalității republicane se formulează în termenii "echității spațiale", ai "reechilibrării teritoriale", sau ai "dezenclavizării", ca și când dând un nume pozitiv unui loc s-ar ameliora automat soarta oamenilor care trăiesc acolo. Fără îndoială, evocarea bunăstării unui teritoriu salvează ideea republicană, atât de esențială
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dezmoștenite, restaurarea egalității republicane se formulează în termenii "echității spațiale", ai "reechilibrării teritoriale", sau ai "dezenclavizării", ca și când dând un nume pozitiv unui loc s-ar ameliora automat soarta oamenilor care trăiesc acolo. Fără îndoială, evocarea bunăstării unui teritoriu salvează ideea republicană, atât de esențială pentru menținerea autorității acesteia. Astfel, atunci când au loc operații de reabilitare a centrelor orașelor, atunci când municipalitățile afișează voința de a canaliza gentrificarea, angajându-se să mențină locuințele populare, ele își justifică alegerea atât prin prisma prejudiciului pe
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cu populație numeroasă și activități dense. Celălalt unghi din care putem privi noțiunea de mixitate socială se referă la utilizarea ei politică. Consensul în jurul valorii de mixitate poate justifica politici cu intenții foarte variate; unele apar chiar la antipodul profețiilor republicane. În numele acestei mixități, municipalitatea a angajat în centrul orașului un program de renovare susceptibil să atragă clasele mijlocii superioare și, ca efect, să alunge categoriile cele mai nevoiașe. În numele mixității și al corolarului său, "pragul de toleranță", o comună sau
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
capabile să le facă să funcționeze. Comparând răspunsurile ce-au fost aduse în Franța și în Statele Unite crizei urbane, Jacques Donzelot, Catherine Mével și Anne Wyvekens 544 au oferit cheia preferinței franceze pentru "geniul locului". În Franța, teritoriul încarnează națiunea republicană. Doar statul este abilitat să intervină în configurarea sa. El este garantul libertăților individuale și piatra unghiulară a emancipării fiecărui individ de particularismul apăsător al comunității sale de origine (luminile civilizației împotriva obscurantismului culturilor). Pentru a reduce fractura urbană, Republica
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
teritoriu ca oricare altul. Generozitatea instituțiilor față de cei mai săraci apare astfel ca o negare a capacității lor de a se încrede unul în celălalt și de a se responsabiliza împreună pentru "a face societatea". Această demistificare a conștiinței noastre republicane nu ne scutește să dăm dovadă de vigilență în fața riscurilor pe care cecitatea democratică le creează de asemenea pentru coeziunea socială a metropolelor noastre. Dacă, istoric vorbind, "inventarea socialului"551 a făcut credibilă democrația dotând-o cu o miză concretă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
orașul fără să se preocupe de punctul de vedere subiectiv al locuitorilor. Protagoniștii acestui tip de acțiune publică aveau certitudinea platoniciană cum că adevărul nu poate veni de la cei mulți, nici nu le poate fi comunicat acestora. Într-un sistem republican care făcea din stat depozitarul științei societății, controlul politic al dezvoltării urbane a fost mai mult o afacere de stat decât o problemă legată de responsabilitatea edililor locali. Un prim pas către recunoașterea necesității de a integra aspirațiile cetățenilor în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ce qu'il peut être, Paris, Maspero. Rancière Danièle (1979), "Le philanthrope et sa familie", Les Révoltes logiques, nr. 8-9, pp. 99-115. Scelle Georges (1924), "Le problème ouvrier", în La politique républicaine, lucrare colectivă cu ocazia campaniei electorale a Partidului Republican, Paris, Librairie Félix Alcan, pp. 333-388. Simon Jules (1977, 1861), L'ouvrière, Brionne, Gérard Monfort. Topalov Christian (1987), "Invention du chômage et politiques sociales au début du siècle", Les Temps modernes. Chômages et chômeurs, nr. 496-497, noiembrie-decembrie, pp. 53-92. Topalov
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
marilor grupuri de servicii urbane / 244 Primarul antreprenor politic? / 252 Democrația supusă riscului guvernării urbane / 255 Profesionalizarea gestionării urbane: eficacitatea pusă în pericol de depolitizare și corupție / 255 Punerea în scenă a democratizării: pervertirea liantului civic prin comunicare / 262 Iluzionarea republicană și orașul mondializat / 266 Aglomerația urbană: aporiile "optimizării teritoriale" și promisiunile unei mai bune căutări a echității / 266 Problema claselor mijlocii în condițiile guvernării orașului mondializat / 272 Urmele republicane, ochelarii de cal ai democrației / 278 Concluzie. Căile urbane ale democrației
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în scenă a democratizării: pervertirea liantului civic prin comunicare / 262 Iluzionarea republicană și orașul mondializat / 266 Aglomerația urbană: aporiile "optimizării teritoriale" și promisiunile unei mai bune căutări a echității / 266 Problema claselor mijlocii în condițiile guvernării orașului mondializat / 272 Urmele republicane, ochelarii de cal ai democrației / 278 Concluzie. Căile urbane ale democrației moderne / 287 Exigența unei guvernări mai reprezentative a orașului / 288 Promisiunile evaluării democratice / 290 Abrevieri / 297 Bibliografie / 301 Index / 319 CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
prea târziu pentru a împiedica flagelul parcelărilor defectuoase). 35 Jean-Pierre Gaudin, Technopolis. Crises urbaines et innovations municipales, Paris, PUF, 1989, p. 93. 36 Georges Scelle, "Le problème ouvrier", în La politique républicaine, lucrare colectivă redactată pentru campania electorală a Partidului Republican, Paris, Librairie Félix Alcan, 1924, pp. 359-360. 37 Vezi Jacques Donzelot, L'invention du social. Essai sur le déclin des passions politiques, Paris, Fayard, 1984 (reeditată la Seuil, "Point", 1994). 38 André Bruston, "Le socialisme municipal: tradition, illusion, trahison?", în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
peut être (mai ales studiul prealabil al lui Alain Cottereau, care dezvăluie ceea ce textul lui Poulot sugerează), Paris, Maspero, 1980. 51 Putem urma ipoteza lui Alain Cottereau, potrivit căreia anticlericalismul s-a răspândit cu atât mai mult în rândul elitei republicane cu cât Biserica se dovedea incapabilă să obțină obediența clasei muncitorești. 52 Alain Cottereau, art. citat, 1976, p. 213. 53 "[...] Statul, pentru că poartă în el ideea civilizatoare prin excelență, pentru că este mai presus de orice dorințe excesive interesate [...]" (extras dintr-
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mai ales a ordinului Meduzei a început să facă umbră Bisericii. Justiția episcopală a condamnat aceste festinuri însoțite de băutură. Confreriile bahice au fost în cele din urmă măturate de furtuna revoluționară. De la Revoluția franceză, banchetul face parte din tradiția republicană. Istoria contemporană păstrează amintirea banchetului care, în cadrul Expoziției universale din 1900, a marcat a 108-a aniversare a proclamării Republicii și intrarea Franței în secolul al XX-lea, care trebuia să vadă triumful a ceea ce a apărut ca urmare a
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
m². Agapa laică a necesitat de asemenea sacrificarea pe altarul Republicii triumfătoare a 250 de boi special aduși de la Nivernais, 150 de duzini de rațe de Rouen precum și fazanii necesari producerii a mii de piftii. În sfîrșit, participanții la banchetul republican au băut preignac și saint-julien la carafă, haut-sauternes și margaux la sticlă (ceea ce a provocat mînia lui M. Latour... primarul din Aloxe-Corton). Meniul a fost următorul: Aperitiv Castraveți și măsline Salam și unt Felii de somon glasat à la parisienne
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
în paranteză literatura propriu-zisă, să nu uităm nici faptul că Revoluția franceză a fost provocată de setea a 663 de parizieni, bețivi de la periferie și contrabandiști, dintre care cel mai cunoscut era Monnier 145 și că, în 1792, poporului de republicani plebei sans-culottes îi plăcea să cânte: "Haidem, copii din La Courtille 146 Ziua de băut a venit Pentru noi se frig caltaboșii Pentru noi au fost păstrați (bis) Nu vezi cum în bucătărie Se frig curcanii, pulpele Zău, chiar ar
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
componența unui grup social, situația concretă, istorică în care se găsește, mobilurile care-l mână la acțiune. Cu aceiași forță satirică, săpând ca apa tare, Marx a gravat în câteva cuvinte chipurile personajelor politice burgheze din vremea sa, Marrast, liderul republicanilor de dreapta în guvernul provizoriu e «sfântul părinte». Marrast, «gentilomul tricolorului, amfitrionul și totodată trubadurul cinstitei republici»; ministrul Odillou Barrot, «nulitatea solemnă, platitudinea conștiincioasă» transformată brusc în «Orlando Furioso» la ideea pierderii portofoliului abia înșfăcat; generalul Cavaignac asasinul muncitorilor francezi
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
deocamdată, mai mult decît oricare democrație modernă, a fost subminată în jurul anului 130 î.H. de tulburări interne, război, militarizare, corupție și un declin în puternicul spirit civic care existase anterior printre cetățenii săi. Ceea ce a mai rămas din practicile republicane autentice a dispărut odată cu dictatura lui Iulius Cezar. După asasinarea lui, în 44 î.H., republica guvernată odinioară de cetățeni a devenit un imperiu condus de împărați. Căderea Republicii a însemnat totala dispariție a conducerii populare din Europa de sud
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
a vechii lumi grecești și romane. Ceea ce generațiile de mai tîrziu aveau să numească Evul Mediu ajunse la final, și luă naștere acea incredibilă izbucnire de extraordinară creativitate, Renașterea. Totuși, din nefericire pentru dezvoltarea democrației, după mijlocul anului 1300 guvernele republicane ale unora unora dintre orașele importante au permis, treptat, apariția dușmanilor eterni ai guvernămîntului popular: declinul economic, corupția, oligarhia, războiul, cucerirea și acapararea puterii de către conducători autoritari, fie ei principi, monarhi sau soldați. Și asta încă nu a fost totul
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
scandinave); și chiar alegeau sau își dădeau acordul în privința unui rege căruia i se cerea deseori să jure credință legilor acceptate de Ting. Vikingii știau prea puțin sau nimic, și le-ar fi păsat și mai puțin, despre practicile politice republicane și democratice din urmă cu 1000 de ani din Grecia și Roma. Operînd conform logicii egalității pe care o aplicau oamenilor liberi, se pare că și-au creat singuri forme de guvernămînt. Faptul că ideea de egalitate exista de mult
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
la viața politică. Deși cei care încercau cu secole în urmă să obțină cuprinderea și participarea nu erau neapărat animați de idei democratice, începînd de prin secolul al XVIII-lea tindeau să-și justifice revendicările apelînd la idei democratice și republicane. Ce instituții politice căutau și care din ele au fost cu adevărat adoptate în aceste țări? În al doilea rînd, am putea analiza țări a căror guvernare este numită democratică, în general, de către majoritatea locuitorilor țărilor respective, de mulți oameni
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
timp. După cum am văzut în scurta noastră istorie a democrației (Capitolul 2), este clar că ultimele două au apărut tîrziu. Pînă în secolul al XX-lea, sufragiul universal era negat atît în teoria cît și în practica guvernării democratice și republicane. Mai mult decît orice altă caracteristică, sufragiul universal deosebește democrația reprezentativă modernă de toate formele mai timpurii ale democrației. Perioada în care au apărut și ordinea în care au fost introduse au variat extraordinar. În țările în care întregul ansamblu
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
partid politic care a fost organizat în detaliu pînă la cele mai neînsemnate arii, ținuturi și municipalități, o organizare care avea să întărească loialitatea adepților lor între și în timpul campaniilor electorale și să asigure prezența acestora la urne. Partidul lor Republican (curînd denumit Republican democratic și, o generație mai tîrziu, Democrat) a devenit primul partid electoral, pe baze populare, din întreaga lume. În consecință, una din instituțiile politice cele mai fundamentale și distinctive ale democrației moderne, partidul politic, a luat amploare
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
a fost organizat în detaliu pînă la cele mai neînsemnate arii, ținuturi și municipalități, o organizare care avea să întărească loialitatea adepților lor între și în timpul campaniilor electorale și să asigure prezența acestora la urne. Partidul lor Republican (curînd denumit Republican democratic și, o generație mai tîrziu, Democrat) a devenit primul partid electoral, pe baze populare, din întreaga lume. În consecință, una din instituțiile politice cele mai fundamentale și distinctive ale democrației moderne, partidul politic, a luat amploare dincolo de limitele sale
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
și simplu pentru că erau femei; în plus, un număr mare de bărbați nu aveau drept de vot pentru că nu îndeplineau cerințele referitoare la educație și proprietate, o excludere susținută de mulți oameni care se considerau adepți ai guvernării democratice sau republicane. Deși Noua Zeelandă a acordat femeilor sufragiul în alegerile naționale în 1893 și Australia în 1902, în anumite țări altfel democratice, femeile nu au cîștigat sufragiul în alegerile naționale decît în jurul anului 1920; în Belgia, Franța și Elveția, țări pe care
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
ar putea fi democratice, poate chiar foarte democratice. Așadar, chiar dacă nu ar avea partide politice sau asociații politice independente, ar putea fi și ele extrem de democratice. De fapt, am putea fi de acord cu punctul de vedere clasic, democratic și republican, că în asociații restrînse "facțiunile" organizate nu numai că sînt inutile, ci pur și simplu dăunătoare. În locul conflictelor exacerbate de facționalism, întruniri preelectorale, partide politice și așa mai departe, am putea prefera unitatea, consensul, înțelegerea, atinse prin discuții și respect
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
a aduna oștiri și a face legi, aveau nevoie să obțină acordul nobilimii, clerului superior și al cîtorva oameni de rînd nu tocmai lipsiți de importanță. Așadar, pînă în secolul al XVIII-lea, concepția standard era că guvernarea democratică sau republicană însemna conducere de către popor și, dacă oamenii urmau să guverneze, trebuiau să se întrunească într-un loc pentru a vota decrete, legi sau politici. Democrația trebuia să fie o democrație citadină; democrația reprezentativă era o contradicție de termeni. Prin deducție
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]