KorAP: Find »[drukola/base=rit & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...213 214 215 ...223 >

5,555 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

cazul luptelor dinastice; În testamentul politic al lui ¾attușili I se găsește o referire, nu foarte clară, la practicile magice, iau În edictul lui Telipinuxe "Telipinu" se Întâlnește interzicerea explicită de a le folosi. Murșili al II-lea pune pe seama riturilor de magie neagră boala și moartea soției, iar ¾attușilli al II/III-lea Îl acuză de asemenea practici pe pe adversarul său Armaxe "Arma"-Tar¿unta. Efectele vrăjilor negative se manifestă ca o „legătură” care Îl ține pe cel lovit

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Însuși sau pentru o altă persoană: de obicei, este vorba despre un membru al familiei regale sau din rândurile aristocrației (există totuși și posibilitatea ca persoana care solicită actul magic să fie una obișnuită), care Însărcinează un specialist cu executarea ritului. De cele mai multe ori, acest specialist este un mag (LÚAZU, „exorcist”) sau o vrăjitoare (MUNUSȘU.GI, „bătrână”); uneori Însă ritualul este oficiat de personaje diverse: preoți, ghicitori, „unși” (o categorie specială de preoți), medici, hierodule, moașe și alte persoane a căror

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
așa-zisei materia magica - constă În hrană, băuturi, metale și pietre prețioase, pietre de râu, unguente, animale și substanțe vegetale etc. Urmează o a doua etapă În care oficiantul oferă sacrificii și invocă din când În când divinitățile legate de ritul respectiv, care se desfășoară În locuri stabilite departe de zona locuită - cel mai adesea pe malurile unui râu -, unde, de obicei, nu se celebrează culte sau sărbători. În zori, când la locul stabilit apare și cel care a solicitat vraja

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și alte lichide În diferite recipiente și locuri; se stropește sau se spală cu apă și cu substanțe purificatoare; se zguduie și se scutură animale - mai ales păsări - și se agită soluții etc. Așa cum am spus deja, este vorba despre rituri cathartice, bazate pe principiile magiei analogice, al căror scop este eliberarea legăturilor create de impuritatea obiectului vrăjii. Adesea, purificarea se realizează printr-un ritual de transferare, care implică un substitut (uman, animal sau o păpușă simbolică) pus În contact cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care sunt invitați să coboare ca pe un loc plăcut. În schimb, zeii infernali sunt atrași prin gropi săpate În pământ, de obicei În număr de nouă. Când acțiunile și formulele magice se Încheie, magul are grijă să Înlăture urmele ritului, care ar putea provoca o nouă impuritate; acestea sunt Îngropate, arse sau duse În locuri neprimitoare sau nelocuite. Un tip special de ritual este cel săvârșit cu ocazia morții unui rege sau a unei regine, care poartă numele „când În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care poartă numele „când În Hattușaș s-a săvârșit un mare păcat” (Otten, 1958). Într-adevăr, moartea regelui produce un dezechilibru În ordinea lucrurilor, deci un „păcat” ce trebuie Înlăturat; dar, pentru că, potrivit concepției hitite, după moarte, regele „devine zeu”, riturile care Însoțesc funeraliile au trăsăturile unor ritualuri magice sau ale celebrării sărbătorilor: acestea trebuie să elibereze Hattușaș de impuritate, să favorizeze trecerea suveranului de la condiția umană la cea divină și să confirme divinizarea. Funeraliile regale durau paisprezece zile, În timpul cărora

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care Însoțesc funeraliile au trăsăturile unor ritualuri magice sau ale celebrării sărbătorilor: acestea trebuie să elibereze Hattușaș de impuritate, să favorizeze trecerea suveranului de la condiția umană la cea divină și să confirme divinizarea. Funeraliile regale durau paisprezece zile, În timpul cărora riturile magice săvârșite de „bătrână” se uneau cu acțiunile rituale tipice sărbătorilor, cum ar fi „băutul” divinității și cântarea cu instrumente muzicale. Unele ceremonii magice aveau scopul de a crea pentru defunct un patrimoniu bogat, format din pământuri cultivate, animale domestice

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
obiectivul nostru constă În Încercarea de a aborda istoric diferitele fenomene religioase, doar prezența documentelor scrise ne pot ajuta să depășim nivelul simplei enumerări și descrieri a datelor arheologice sau al formulării unor ipoteze ce au În vedere concepții și rituri care, deși plauzibile, nu oferă decât elemente vag caracterizante. În ceea ce privește epocile atestate istoric, trebuie menționat că, alături de mici „Încălcări”, vor exista și unele omisiuni; om preciza totodată și limitele cronologice și metodologice ale studiului de față. Arcul cronologic luat În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a doua fază nu posedăm arhive, dar topografia urbană și dislocarea multor edificii sacre a fost studiată În amănunt. Cea mai mare parte a textelor are caracter administrativ și lexical, Însă nu lipsesc nici documentele care țin de viața religioasă (rituri, descântece, liste ale divinității, vreun mit obscur), fără a mai lua În calcul faptul că inclusiv textele economice fac aluzie mai ales la cult. Textele scrise În sumeriană, dar redactate Într-o limbă semitică arhaică au În vedere viața cetății

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de ceremonii care Îi au ca protagoniști pe rege (e n) și pe regină (m³liktum, foarte activă În cult), sărbătoriți de-a lungul mai multor zile și În cadrul unor procesiuni sacre În regiunea din jurul Eblei, interpretate de unii cercetători ca rituri de succesiune la tron care comportă nunți regale, dar al căror caracter funerar nu poate fi exclus. Mai ales Kura (de origine hurrită) este definit ca „zeu al regelui” și apare ca zeul cel mai popular din Ebla; Împreună cu el

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Încadra Într-o tradiție semitică documentată, printre altele, la curtea Biblosului În secolul al XI-lea Î.Hr. (În povestirea călătoriei egipteanului Wen-Amunxe "Amun"). În ceea ce privește cultul, un rol important este deținut și aici venerarea strămoșilor de viță regală, cinstiți cu ritul caracteristic kispu (evocare/comemorare și banchet sacru). Trăsături locale mai specifice ne sunt revelate de calendarele festive (sunt celebre ceremoniile În cinstea lui Ishtarxe "Ishtar" și sărbătoarea pentru carul lui Nergalxe "Nergal"); un rol important trebuie să fi avut recitarea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
documentație cu caracter economico-administrativ și juridic, care cuprinde Însă și scrisori și multe documente legate de cult. Pe lângă existența unor texte de sorginte mesopotamiană, ceea ce ne atrage În mod deosebit atenția este documentația religioasă de tradiție locală, cu atestarea ceremoniilor, riturilor și sărbătorilor și cu menționarea unei serii de divinități care cunosc o mare popularitate În lumea siro-palestiniană contemporană și ulterioară. Printre aspectele care reies din documentație se află și câteva sărbători În cinstea diferiților zei, precum și ritualuri de consacrare a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
defuncți; de altfel, există cicluri diverse de oferte sacrificiale În cinstea zeilor, printre care și ritualul pentru „deschiderea porților”, ritualul pentru zeii din ¾atti și un ritual În cinstea unei manifestări particulare a lui Astartexe "Astarte". Asupra câtorva dintre aceste rituri merită să ne oprim mai În detaliu. Sărbătoarea pentru instalarea zeiței NIN.DINGIR („Stăpâna divină”) se celebra cu ocazia alegerii și proclamării noii preotese a zeului DIMxe "DIM", adică Baalxe "Baal", imediat după moartea celei În exercițiu. Celebrată timp de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
redat printr-un alfabet asemănător celui fenician, ale cărui litere sunt Însă scrise cu semne cuneiforme. În afară de documentele economice și epistolare, arhivele ugaritice (palatine, de templu sau chiar private) au restituit o serie bogată de texte de natură religioasă: mituri, rituri, incantații, rugăciuni, imnuri, dedicații și oracole. Astfel de tradiții religioase sunt deosebit de importante și pentru că reprezintă un patrimoniu cultural care trebuie să fi fost răspândit În toată regiunea siro-palestiniană. Mai mult, personajele și Întâmplările povestite de miturile locale - unica mitologie

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ale popoarelor cananeene cu care s-a Întâlnit și s-a confruntat civilizația iudaică. Panteonul din Ugarit este bine ilustrat de texte rituale, În care sunt notate și descrise sacrificiile săvârșite În onoarea diferiților zei În cadrul unui complex calendar liturgic. Riturile, articulate Într-o tipologie uneori dificil de Înțeles, constau În jertfirea de animale (bovine, ovine și păsări), În ofrande de alimente, solide și lichide (vin, ulei, miere), de metale prețioase, de țesături și de alte obiecte, precum vase sau statuete

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
deosebit de importante erau considerate răsăritul și apusul soarelui, diferențiat Într-o primă fază de declin și o a doua, de totală dispariție a luminii. Regele, personajul principal al ceremoniei, devenea o persoană sacră și inviolabilă până În momentul În care un rit special „desacralizant” elimina tabuurile legate de rolul său de oficiant. Printre feluritele rituri descrise se Întâlnește o ceremonie complexă cu caracter ispășitor care diviza populația din Ugarit În două părți, În funcție de sex, În fruntea cărora se afla regele, respectiv regina

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de declin și o a doua, de totală dispariție a luminii. Regele, personajul principal al ceremoniei, devenea o persoană sacră și inviolabilă până În momentul În care un rit special „desacralizant” elimina tabuurile legate de rolul său de oficiant. Printre feluritele rituri descrise se Întâlnește o ceremonie complexă cu caracter ispășitor care diviza populația din Ugarit În două părți, În funcție de sex, În fruntea cărora se afla regele, respectiv regina. În astfel de ceremonii avem un fel de „mărturisire” publică „a păcatelor”, În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
recunoaște o temă mitică străveche ce se referă la figura arhaică a „Stăpânei animalelor”; aceasta se răzbună pe un vânător ce se făcuse vinovat de uciderea unui număr impresionant de animale sălbatice sau de faptul că nu a cinstit prescripțiile ritului, ofensând divinitatea patroană a lumii animale. O astfel de temă arhaică, atestată În multe alte mitologii trebuie să fi fost reelaborată În funcție de tematica viață/moarte și de ideologia curții regale. În orice caz, Într-o analogie deloc Întâmplătoare cu legenda

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fenomen analog marchează cultul lui Tanit, care Îl continuă pe cel al lui Caelestis. Perechea Baal Hammon-Tanit se află În centrul cultelor celebrate În tofet; aceștia se ocupau pe problemele legate de descendență și aveau parte de o serie de rituri printre care se aflau și sacrificii sângeroase, umane (de copii) și animale. La Cartagina erau venerate și alte serii numeroase de figuri divine: printre cele mai populare se numărau Astartexe "Astarte", Melqartxe "Melqart" și Eshmunxe "Eshmun", prezenți mai ales În numele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
feniciano-punice este fenomenul prostituției sacre, profesate sub diferite denumiri În apropierea templului sau În anumite ocazii festive (Adoniile din Biblos), având, de asemenea, valențe sacre și probabile implicații economice pentru locurile de cult. Un element tipic al religiei feniciano-punice este ritul consacrării, În mod sângeros sau nu, de copii zeilor Tanitxe "Tanit" și Baalxe "Baal" Hammonxe "Baal Hammon", Într-un sanctuar În aer liber cu a altor stele și urne funerare, definite În mod uzual tofet pe baza unor fragmente biblice

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
prudență mai ales când sunt combinate mai multe simboluri. Inscripțiile de la Zincirli sunt importante pentru că oferă alte elemente de cunoaștere a religiei, prețioase În tabloul general sărac al izvoarelor noastre. În special din inscripția lui Panammuwa putem deduce existența unui rit funerar aparte În cinstea regilor defuncți, Îndeplinit de urmașii lor. Succesorul suveranului mort, cu ocazia unui sacrificiu către zeul Hadad, va trebui să invoce divinitatea și să pronunțe fraza: „Să poată sufletul lui Panammuwa să mănânce Împreună cu tine, să poată

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
va trebui să invoce divinitatea și să pronunțe fraza: „Să poată sufletul lui Panammuwa să mănânce Împreună cu tine, să poată sufletul lui Panammuwa să bea Împreună cu tine”. Pe lângă faptul că putem presupune existența voinței de a Îmbuna spiritul celui mort, ritul arată, de asemenea, afinități cu ceremonia kispu (banchetul ritual cu evocarea/invocarea morților) din tradiția mesopotamiană și mariotă, care prezintă paralele atât În Ugarit, cât și În Vechiul Testament. Despre câteva divinități din panteonul din Hama ne informează stela regelui local

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În zona probabilă a activității din cadrul așezământului și În virtutea faptului că fragmentele de oase par să indice că cei arși fuseseră abia uciși și nu pierduseră mult sânge. Armele găsite au sugerat În mod deosebit caracterul violent al execuțiilor, un rit care ne duce cu gândul la executarea fiilor lui Saul de către ghibeoniți (2 Samuel 21,1-14). În orice caz, tradițiile referitoare la sacrificiile umane mai ales În regiunea În discuție, reunite cu dovezile arheologice, Întăresc posibilitatea ca templul să fi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
coarne de consacrare”. În aceste sanctuare s-au găsit numeroase figurine de animale, de ființe umane și reproduceri de lut ale unor membre, cum ar fi mâinile și picioarele. Prezența unui strat de cenușă a făcut să se considere că riturile practicate În aceste locuri presupuneau folosirea focului. Trebuie să fi fost focuri aprinse În anumite ocazii periodice și este sigur că la Petsofas se aruncau În ele statuete de pământ ars. Și În acest caz este greu de crezut că

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sărbătorii Laphria celebrată În cinstea Artemisei, erau aruncate animale vii de orice fel, păsări, porci mistreți, cerbi, lupi și chiar și urși, Într-un foc mare aprins În jurul altarului 1 (Pausanias, X, 18, 11-13). Reprezentarea cea mai completă a unui rit sacrifical ne este furnizată, de sarcofagul de la Hagia Triada. Pe o latură sunt reprezentate niște femei În procesiune, urmate de o femeie care cântă din liră, femei ce poartă vase al căror conținut Îl varsă Într-un vas mare așezat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]