17,708 matches
-
spre Gaius Cassius. -Murise! spuse din nou acesta. Fără nicio îndoială. Dar sângele lui mi-a dat înapoi lumina ochilor. Viu este deci fiul lui Dumnezeu! exclamă el. Zâmbetul procuratorului îngheță pe chip transformându-se într-un rictus. -Oprește-te Gaius! rosti cineva. E o ofensă! Gândeau cu toții la faptul că numele împăratului era ridiculizat astfel prin simpla pronunțare a numelui Dumnezeului lui Israel într-un cadru roman, oficial. Zeii popoarelor supuse Romei nu puteau fi deasupra puterii imperiale dacă nu aveau
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
două monede și spunând acestuia că atunci când se va întoarce va mai plăti ce se cuvenea. Întrebarea lui Iisus pusă celui cu care conversa a fost despre cine credea acesta că era aproapele omului căzut între tâlhari? -Samarineanul, samarineanul desigur, rostiră câțiva. - Acesta a fost și răspunsul meu când am fost întrebat. Iar învățătorul Iisus spune apoi omului căruia îi era adresată această istorioară următorul îndemn: Mergi și fă și tu asemeni”. -Prin omul căzut între tâlhari îmi aduceți aminte din
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
păstrată în buzunarul de la piept, oglindă cu o singură față, pe dos este 14 din cărți, pitic și el! Întâmplarea a făcut să treacă mâna printre feșe, zmulgând un fir de păr din cur, în clipa următoare lăcrimând. - Minune, a rostit, lăcrimez! - Eu nervul optic anal stăpânesc! Generalul frustrat nervul optic anal susține că l-a descoperit. Este cu mult dotat și încântat, de nervul optic anal. Invenția la brevetat, îndeamnă în lumea lui, a celora frustrați. - Vă îndem să încercați
FRUSTRAREA GENERALULUI (CONTINUARE) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355118_a_356447]
-
strop din tine, chiar dacă fără un motiv prea aspru ne-ai certat. Dar eu învăț ce n-ai știut tu să sădești în mine, Că prin iubire, spui ușor un :"tata te-am iertat". Azi nu mai ești să poți rosti cuvinte de iertare Și dacă plâng că nu îmi ești, n-o fac că altădată. Eu știu ca-n felul tău și tu regreți la fel de tare Că nu mai ești să mă auzi când spun azi :"te iert tata"... Citește
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
strop din tine,chiar dacă fără un motiv prea aspru ne-ai certat.Dar eu învăț ce n-ai știut tu să sădești în mine,Ca prin iubire, spui ușor un :"tata te-am iertat".Azi nu mai ești să poți rosti cuvinte de iertareSi dacă plâng că nu îmi ești, n-o fac că altădată.Eu știu ca-n felul tău și tu regreți la fel de tareCă nu mai ești să mă auzi când spun azi :"te iert tata"...... VI. UNEI STELE
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
scalda într-o lumină albă.Obrazul uscat cere lacrimi liniștii născute în mine.Ei îmi numără anii, eu număr scările... XI. CUVINTE, de Ana Maria Moraru , publicat în Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016. Cuvinte Și poate c-am rostit cumva pre multe Din toate câte-n cuget adunate, dorind urechea ta să le asculte. Și poate-au fost cumva necumpătate. Cuvintele, ce nu mai sunt cuvinte odată ce se pierd în lungul sunet. La care nu mai iau nici eu
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
Din toate câte-n cuget adunate, dorind urechea ta să le asculte. Și poate-au fost cumva necumpătate. Cuvintele, ce nu mai sunt cuvinte odată ce se pierd în lungul sunet. La care nu mai iau nici eu aminte, când le rostesc ștergând obrazul umed. Cuvinte ce se frâng înfiorate când se izbesc de tristă ta tăcere. Se pierd pe drumul lung ce ne desparte, în palid, trist ecou de mângâiere. Și poate c-am rostit cumva cam multe în încercarea de-
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
iau nici eu aminte, când le rostesc ștergând obrazul umed. Cuvinte ce se frâng înfiorate când se izbesc de tristă ta tăcere. Se pierd pe drumul lung ce ne desparte, în palid, trist ecou de mângâiere. Și poate c-am rostit cumva cam multe în încercarea de-ati aduce aminte, tăcerea cât îmi fu de-apasatoare, în toată lipsa asta de cuvinte.... Ana-Maria Moraru sept.2016 ... Citește mai mult CuvinteSi poate c-am rostit cumva pre multeDin toate câte-n cuget
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
ecou de mângâiere. Și poate c-am rostit cumva cam multe în încercarea de-ati aduce aminte, tăcerea cât îmi fu de-apasatoare, în toată lipsa asta de cuvinte.... Ana-Maria Moraru sept.2016 ... Citește mai mult CuvinteSi poate c-am rostit cumva pre multeDin toate câte-n cuget adunate,dorind urechea ta să le asculte.Și poate-au fost cumva necumpatate.Cuvintele, ce nu mai sunt cuvinteodata ce se pierd în lungul sunet.La care nu mai iau nici eu aminte
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
multeDin toate câte-n cuget adunate,dorind urechea ta să le asculte.Și poate-au fost cumva necumpatate.Cuvintele, ce nu mai sunt cuvinteodata ce se pierd în lungul sunet.La care nu mai iau nici eu aminte,când le rostesc ștergând obrazul umed.Cuvinte ce se frâng infioratecand se izbesc de tristă ta tacere.Se pierd pe drumul lung ce ne desparte,în palid, trist ecou demangaiere.Si poate c-am rostit cumva cam multein încercarea de-ati aduce aminte
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
nu mai iau nici eu aminte,când le rostesc ștergând obrazul umed.Cuvinte ce se frâng infioratecand se izbesc de tristă ta tacere.Se pierd pe drumul lung ce ne desparte,în palid, trist ecou demangaiere.Si poate c-am rostit cumva cam multein încercarea de-ati aduce aminte,tăcerea cât îmi fu de-apasatoare,în toată lipsa asta de cuvinte....Ana-Maria Morarusept.2016... XII. ÎNTRE VIS ȘI REALITATE, de Ana Maria Moraru , publicat în Ediția nr. 2076 din 06 septembrie
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
zgomotos. M-a cuprins în bratele-i vânjoase Și crezând ca-n ea te întâlnesc, Căutăm prin crengile-i uscate Chipul tău cum azi mi-l amintesc. M-a privit ironic toamnă rece Răsuflând spre mine dor pustiu Și-a rostit cu voce grea și groasă: Îl aștepți ...dar el nu mai e viu!" Am lăsat să-mi intre-n casă toamnă ... Citește mai mult Mi-a bătut la ușă casei toamnaImbracata-n frunze ruginiiAsternand pe pragul ușii meleO speranța vie
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
-un foșnet viu și zgomotos.M-a cuprins în bratele-i vanjoaseSi crezând ca-n ea te întâlnesc,Căutăm prin crengile-i uscateChipul tău cum azi mi-l amintesc.M-a privit ironic toamnă receRasufland spre mine dor pustiuSi-a rostit cu voce grea și groasă:"Îl aștepți ...dar el nu mai e viu!"Am lăsat să-mi intre-n casă toamnă... XVIII. ÎN NOUA NOASTRĂ VIAȚA, de Ana Maria Moraru , publicat în Ediția nr. 2064 din 25 august 2016. În
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
de Simboluri). Dar, când este vorba de ... „taina scrisului”? Scriitorul are un loc al său, în care creația se desăvârșește, o „încăpere” secretă, ca și cea a alchimistului. E spațiul imaginarului, „cel mereu viu al ideii”, cum spunea Mircea Eliade, rostind, la un moment dat blagian „sporesc a lumii taină fiind mereu sedus de ea” (Vasile Nicolescu). Ne îmbogățim viața cu ceea ce facem, cu ceea ce dăruim. De aceea, cu trecerea anilor adăugăm biografiei noastre lucruri noi iar existenței alte sensuri. Viața
TAINA SCRISULUI (32) – UN PRIVILEGIU AL SCRIITORULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355143_a_356472]
-
dintre bărbați, pe picior de plecare și bombănind de un articol citit în ziarul strâns sub braț, m-a condus până înaintea unui pod, Ponte S. Gioachin. De fapt, mergea înaintea mea, aruncâdu-mi, din când în când, câte-o privire. Rostea mereu, Fa Caldo. Zâmbeam. Nu din cauza mersului lui zorit. Îmi amintea de-o reclamă la ceai*, cu doi protagoniști italieni. Foarte discutată la acea vreme. Ea, o brunetă focoasă, toropită de căldură îi spune iubitului: Antonio, fa caldo! El, tipul
JURNAL VENEŢIAN (1) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355141_a_356470]
-
capete chiar accente tragice. Esența acestui patriotism, atașamentul față de universul rural, a vibrat deopotrivă în opera filozofică și în cea scriitoricească. Blaga este autorul unui aforism care rezumă, de fapt, filozofia unui neam întreg: „Veșnicia s-a născut la sat”. Rostea aceste memorabile cuvinte la 5 iunie 1937, zi în care își ținea discursul de recepție la Academia Română, al cărei membru activ fusese ales cu un an înainte, an în care i se tipărea capodopera cugetării românești - „Spațiul mioritic”. Acest eseu
VEŞNICIA S-A NĂSCUT LA SAT... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355174_a_356503]
-
șine induce amețeală și exaltare. Toate acestea se sincronizau cu sunetul infernal. În mintea mea, adânc îngropată dorința de libertate stă să izvorască. Este foarte greu de crezut însă stările aceste sunt autoinduse. Trenul merge mai departe. Îmi amintesc cuvintele rostite cu atâta mândrie de către fata ce își jucase rolul în brigada artistică! “... pe scenă este ca în viață nu te implici prea mult, nu e greu!” Partidul comunist își propusese formarea “omului nou”. Oare aceste comportamente sunt indicii ce ne
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
gospodarului, chiar dacă nu locuiau în aceeași casă cu săteanul, dar și prietenii, se adunau, participând la ritualul producerii efectului gastronomic, contribuind laolaltă pentru a ajuta la desfășurarea tradiționalului obicei. Se mai spune că, atunci când tăiau porcul, oamenii aveau obligația să rostească cuvintele: Ignat, Ignat / Porc umflat, iar înainte de sacrificare să spună: Doamne ajută, să-l mâncăm sănătoși. Erau formule adresate atât sfântului care patrona ziua de tăiere cât și Creatorului, mai mult pentru iertarea uciderii voite a animalului. Nici după creștinare
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
străini!// Iubește-mă! Și de-i uita vreodată/ De existența gândului și-a mea/ Sau dorul meu de te va tulbura/ Tu, să nu-mi uiți cuvântul, niciodată!” Și volumul se încheie cu poezia „Mi-e dor de o țară ... ”, rostită ca un strigăt: „Mi-e dor de o țară, ce mamă îmi este,/ Mai mult decât ieri, mai puțin decât mâine,/ Mi-e dor de pământ legendar, de poveste,/ De macii din holde, de-o coajă de pâine// Coaptă pe
ANOTIMPURILE RĂTĂCITE ALE GEORGETEI RESTEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355236_a_356565]
-
erau acoperite cu pânză, să nu pot privi în ele, în acele momente triste să privesc doar chipul tău ... Mă cuprindea câte un tremur, după care mă simțeam vlăguită de puteri ... Îți priveam trupul neînsuflețit în acele zile și nopți, rosteam rugăciuni, uneori cu glas șoptit, alteori în gând. Mai venea preotul și săvârșea slujba de toată noaptea ... Sufletul tău mai era lângă mine, plutea ușor prin casă. Devenise un simplu spectator; privea totul în liniște, eliberat de stresul vieții ... Și
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
toanta dracu'! Dar te învăț eu carte până la urmă. O să joci după cum îți cânt eu, ai auzit? Așa se învață omul, lucrând, nu citind! Ia ceva pe tine și treci să mănânci până nu mă supăr iar. După ultimele cuvinte, rostite cu o ușoară tentă de omenie, s a plimbat prin cameră, dintr o parte într alta, fără a o privi cum se îmbracă încet, tremurând și suspinând. Părea mai liniștit după mișcarea asta. S a așezat greoi la masă, a
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
și cine? s a răstit bărbatul ce devenise, brusc, foarte atent și l privea printre gene pe celălalt cum își lasă încurcat șapca pe ceafă și se scarpină pe fruntea lată în căutarea cuvintelor pe care se temea să le rostească. - Eu am venit să verific și văd că așa este... Ai fost dat în urmărire, asta e, fiule! Cu mașina asta ai fost, că cineva a anunțat marca și culoarea... - Marca și culoarea.... Hm! Fără număr, înțeleg eu. Da' ce
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
un pic, bolborosi ceva, apoi își continuă somnul. - I-auzi, nea Marmy, e vorba de gagici! Scoală-te! Strigă în zeflemea, Milică Săpunaru, care, în mintea-i aburită de alcool, făcuse probabil vreo conexiune între foiala bătrânului și ultimele cuvinte rostite de Procuror. Milică, scund și uscățiv, cam la treizeci de ani, era client de duminică, sau de vreme rea, al „bombei” lui Petrică Vișinoiu. Lucra ca agent de vânzări la o firmă de băuturi răcoritoare și alerga de dimineață, până-n
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
întrebase el atunci, nu că ar fi vrut să știe neapărat, ci doar ca să dea un punct de pornire conversației. „Îs agent de vânzări la ... ”, încercase Milică să dea un răspuns mai detaliat, dar n-apucase, întrucât Procuroru' îl întrerupsese, rostind înveselit: „A!... Agent, deci!... Hai să trăiești, Agentule!”, în timp ce-și ciocnea sticla de bere de a sa, printr-un gest arhicunoscut tuturor bărbaților. Revenise apoi, sesizând stânjeneala tânărului: „Nu-i nimic rău în munca asta. Nu te simți
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
consătenii lor. După ce am vorbit cu doamna profesor Stănilă minute multe la telefon, într-o atmosferă destinsă, deschisă și deosebit de plăcută, aflând atâtea despre viața și cariera Domniei Sale, am înțeles și mai bine de ce nea Mitică, atunci când povestește de ea, rostește cu atâta naturalețe: Lucica! Octavian Curpaș Phoenix, Arizona septembrie 2011 Referință Bibliografică: O fiică a Sebeșului de Sus, doctor în științe medicale pe meridianele lumii: LUCIANA STĂNILĂ / Octavian Curpaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 268, Anul I, 25 septembrie
LUCIANA STĂNILĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355686_a_357015]