6,994 matches
-
să-și ia rapid tălpășița. Nu, se plimbau prin prăvălie cu orele, pînă-i uita Dumnezeu. Ei numeau asta uitat prin cărți, dar era ceva care aducea mai degrabă cu excavarea sau mineritul. Am fost surprins că nu veneau cu lopeți. Săpau după comori cu mîinile goale, uneori se Înfundau În ele pînă la subraț și, cînd extrăgeau cine știe ce crîmpei de literatură dintr-un maldăr de maculatură, erau mai fericiți decît dacă ar fi intrat pur și simplu și l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
drum prin el și a descoperi, ascunsă În spatele lor, o nouă gaură. Aceasta era o deschizătură frumoasă, aproape circulară, care ducea, prin planșeu, drept În Încăperea principală a prăvăliei. Plini de șiretenie, ori poate doar norocoși, harnicii mei Înaintași o săpaseră chiar pînă În spatele unui vechi seif de fier, Într-un loc practic invizibil oricui ar fi fost În prăvălie. Balconul și Balonul, oricît de prețioase erau, nu reușeau să fie decît simple foișoare, posturi de observație suspendate asemeni unor cuiburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cuvîntul potrivit, era o mică crăpătură din jurul țevii de scurgere de la chiuvetă, suficient de mare pentru un șoarece dolofan, Însă, poate, total insuficientă fie și pentru cel mai firav șobolan. Însă eu, demn urmaș și ucenic al strămoșilor mei ce săpaseră la Pembroke, nu m-am simțit deloc intimidat și Într-o zi, cînd Jerry era plecat, am Început aventura de a transforma o crăpătură minusculă Într-una mare. Am numit-o Construirea Găurii celei Mari. De fapt, nu era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Doamne!" și nu faceți ce spun Eu? 47. Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele, și le face. 48. Se aseamănă cu un om care, cînd a zidit o casă, a săpat adînc înainte, și a așezat temelia pe stîncă. A venit o vărsare de ape, și s-a năpustit șivoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stîncă. 49. Dar cine aude și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
sunt trei ani, de cînd vin și caut rod în smochinul acesta, și nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă și pămîntul degeaba?" 8. "Doamne", i-a răspuns vierul, "mai lasă-l și anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, și am să-i pun gunoi la rădăcină. 9. Poate că de acum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia." 10. Isus învăța pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului. 11. Și acolo era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
a chemat, și i-a zis: "Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ți socoteală de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poți fi ispravnic." 3. Ispravnicul și-a zis: "Ce am să fac dacă îmi ia stăpînul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine. 4. Știu ce am să fac, pentru ca, atunci cînd voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor." 5. A chemat pe fiecare din datornicii stăpînului său, și a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Împărăția lui Dumnezeu. 52. Omul acesta s-a dus la Pilat, și a cerut trupul lui Isus. 53. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într-o pînză de in, și L-a pus într-un mormînt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. 54. Era ziua Pregătirii, și începea ziua Sabatului. 55. Femeile, care veniseră cu Isus din Galilea, au însoțit pe Iosif; au văzut mormîntul și felul cum a fost pus trupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
lacrimi ?!... Lumea, viata are nevoie de lacrimi ca de aer, ca de apă... ca de soare și de lumină !” își zise el în gând, în genunchi lângă raclă, cu privirea încremenită pe chipul Vasilicăi. Între sprâncenele ei frumoase, i se săpase mai adânc semnul posomorârii. -Te voi purta în inimă și-n cuget, cât voi mai trăi... suflet bun și generos!” murmură el în gând, ca un jurământ de credință, în fata raclei, cu ochii înotându-i în lacrimi. ”-..Iată, așa
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Critic de vise Te superi când ating cerul cu buza mea fină, Mă critici când sap după eterna fericire, Mă pierd prin voluptatea trupului ceresc Nu pot să respir vis și nici să iubesc. Critici iubirea ecumenică ce ție ți-o dau Nu simți când ating cu ochiul meu eternitatea, Nu mă lași să vorbesc cu
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92936]
-
o confuzie totală Între termenul de «martir» de conotație religioasă și cel de erou. La un an de la represiunea carlistă, la 22 septembrie 1940, acești «martiri» erau comemorați prin depunerea urnelor cu cenușa lor (fuseseră incinerați de autorități) În morminte săpate la Mănăstirea Predeal, din județul Prahova. A fost o ocazie a mișcării de a și justifica lupta politică și a unor legionari de a trece la acte de răzbunare.” Chiar nu știe domnul A.N. Petcu că, În conformitate cu definiția din
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
se apropia de câte un presse-papier de pe birouri, explora fața ridată a câte unei dactilografe și pornea apoi spre ușă, care se deschidea f ăcînd loc altei perspective. Ce palat era acesta? Și unde, în stânca moale a creierului, își săpa odăile și galeriile? într-unui dintre cele șase straturi ale neocortexului? Mai adânc, în talamus sau în hipocamp? în cărnița ușor fumurie a zonei lui Broca? în fascicolul Vicq d'Azyr? Sau poate, mai curând, în declanșatorul magic al somnului
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
inferior, la fel de închis în sine. Pereții zbârciți erau stacojii ca niște mațe. Ușile din ei, tot mai rare, păreau răni ovale, cusute grosolan. Frică, rușine, deznădejde se învălmășeau în mine, când am zărit o lumină galben-murdară, venind pe o poartă săpată într-un îndepărtat perete stafidit. Dreptunghiul era miraculos de precis în lumea aceea întortocheată și coșcovită. Pe măsură ce înaintam spre poartă îmi dădeam seama cât e de mare. Ușa de lemn, imensă, era dată de perete. Clanța se înălța mult deasupra
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Am ieșit, căci mă înăbușeam, pe ușa principală și am coborât scările înghiocate și maiestuoase. Cobo-rînd treptele, mângâiam cu palma spinarea balustradei: cât de sfărîmicioasă! ce încrustată de licheni! Totul era putred în conacu-ăsta de țărână aglutinată. Șobolani, libărci, urechelnițe săpaseră milioane de galerii și pori în lemnărie și-n stucatură. Fețele heruvimilor erau mâncate de lepră și scrofuloză. Amforele din capul scărilor erau atât de triste, de scrijelite, de galben-verzui, încît nu puteau conține decât mumiile prăfoase ale unor copii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
atunci când pleci singur în pădure la cules de ciuperci, când pleci în mlaștină la cules de ruginț sau tot acolo la prins de viermoloi. Zâtul e cel care te pândește din spatele copacilor, pe viscol cumplit, când mai curând ți-ai săpa drum prin zăpadă spre izbă, dar tu trebuie să copiezi poemele lui Fiodor Kuzmici... Dacă mai punem la socoteală faptul că vederea iubitei face ca mândrețea ta de coadă să se zbată ca un șoricel, asociind frica excitației, cine naiba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
canonul literar pentru jumătate de secol și mai bine. Și astăzi operăm cu valorile și categoriile călinesciene, iar cele câteva injustiții comise de „divinul critic“ (în cazul unor Mateiu I. Caragiale, M. Blecher, Mihail Sebastiană au rămas, și ele, parcă săpate în piatră... Ce se întâmplă dacă publicul iubește un autor pe care critica literară îl desconsideră? Autorul respectiv este citit și admirat pe timpul vieții, după care, treptat, iese din raza de interes a lectorilor. Alecsandri era pe buzele tuturor contemporanilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
poezia e o locomotivă“. De astă dată, poezia servește drept refugiu față de o interioritate sufocantă, față de o angoasă nelocalizabilă, îngropată „mai adânc în piept decât mine“. Nici acum „ultima patrie“ nu se arată mai primitoare: „draga de ea, poezia, mă sapă, mă smulge,/ din adâncuri și îmi cară ea leșul sus,/ pe platou, depunându-l în poala ierbii/ plecată dulce de vânt, cum vagonetul/ trupul mutilat al minerului/ în brațele disperate ale nevestei“. Nu importă coerența atitudinii formulate în volumul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
Iar la sfârșitul orei Wilt adună cărțile, după care se întoarse în cancelarie. Avea o oră liberă. în drumul său, trecu pe la șantierul unde se construia noul sediu al administrației. Terenul fusese curățat, iar constructorii își instalaseră tabăra și acum săpau șanțurile pentru fundații. Wilt se opri și se uită la foreza care se înșuruba încet în pământ. Constructorii făceau gropi mari. Foarte mari. Destul de mari ca să cuprindă un cadavru. — Cât de adânc săpați? îl întrebă el pe unul dintre muncitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
iar constructorii își instalaseră tabăra și acum săpau șanțurile pentru fundații. Wilt se opri și se uită la foreza care se înșuruba încet în pământ. Constructorii făceau gropi mari. Foarte mari. Destul de mari ca să cuprindă un cadavru. — Cât de adânc săpați? îl întrebă el pe unul dintre muncitori. — Vreo zece metri. — Zece metri? repetă Wilt. Și când vă vine cimentul? — Luni - asta dacă suntem norocoși, îi răspunse omul. Wilt trecu mai departe. în minte îi răsărise o idee proaspătă și oribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
astfel o posibilitate extrem de îndepărtată, iar identificarea trupului se excludea de la sine. Nici măcar Eva, care se mândrea cu constituția ei puternică și cu voința ei și mai puternică, n-ar fi putut să-și păstreze identitatea pe fundul unui puț săpat pentru un pilon de susținere. Dificultatea principală era să o convingă să coboare în groapă. Somniferele păreau un preambul rezonabil, numai că Eva dormea foarte bine și nu credea în nici un fel de pilule. „Nu pot să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
spre ieșire. Wilt zâmbi slab și se duse să se ocupe de anul II Instalatori și Strungari. Le dădu să citească Shane și își petrecu timpul în oră făcându-și notițe pentru cursul primit. Putea auzi în depărtare cum forezele săpau în continuare în pământ. Wilt izbutea să și-o imagineze pe Eva întinsă pe fundul gropii, în timp ce peste ea se turna cimentul. Peste pijamalele ei limonii. Era un gând simpatic și-l ajuta la notițe. Puse pe hârtie un titlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pusă și administratorului firmei de construcții când omul a ajuns în cele din urmă la locul faptei. — Numai Dumnezeu știe, a răspuns el. Acum e teribil de greu să scoatem tot cimentul ăla afară. O să trebuiască să folosim perforatoare ca să săpăm zece metri. La sfârșitul orei de curs, cei de jos nu avansaseră deloc în rezolvarea problemei. în timp ce Mecanicii Auto s-au îndepărtat de fascinanta situație, îndreptându-se spre cursul de desen tehnic, Wilt a cules exemplarele din Shane, rămase necitite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
tehnic, Wilt a cules exemplarele din Shane, rămase necitite, și s-a îndreptat spre cancelarie într-o stare de șoc. Singura consolare care-i venea în minte era aceea că le va lua cel puțin două sau trei zile ca să sape până jos și să descopere că lucrul care, după toate aparențele, trebuia să fie trupul unei femei ucise era de fapt o păpușă gonflabilă. Sau fusese așa ceva. Wilt se cam îndoia că de-acum înainte ar mai fi putut fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Flint clătină din cap. — în nici un caz, domnule, zise el. Luăm în considerare două metode de a scoate cadavrul și ambele ne vor cere câteva zile de muncă. Prima este să forăm cu perforatoarele prin ciment, iar cealaltă este să săpăm un alt puț alături de gaura inițială și să încercăm să ajungem la cadavru dintr-o parte. — Doamne Dumnezeule! exclamă directorul, uitându-se în calendar. Dar asta înseamnă că o să tot săpați acolo, afară, timp de câteva zile. — Mă tem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
forăm cu perforatoarele prin ciment, iar cealaltă este să săpăm un alt puț alături de gaura inițială și să încercăm să ajungem la cadavru dintr-o parte. — Doamne Dumnezeule! exclamă directorul, uitându-se în calendar. Dar asta înseamnă că o să tot săpați acolo, afară, timp de câteva zile. — Mă tem că nu există nici o altă soluție. Oricine o fi aruncat-o acolo jos, a făcut o treabă de profesionist. Totuși o să încercăm să fim cât mai discreți posibil. Uitându-se pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și de ce îi pusese perucă? Și de ce-o lăsase umflată? De ce n-o aruncase pur și simplu la gunoi? Tocmai relua în minte argumentele pro și contra, când șeful Catedrei de Inginerie intră și anunță că poliția intenționa să sape un alt puț alături de primul, în loc să foreze direct prin ciment. — Probabil că dacă intră din lateral, vor reuși să vadă bucăți din ea, explică el. Din câte se pare, femeia are un braț înălțat în aer și, cu tot cimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]