7,856 matches
-
Rădăuți (Casa orășenească de Cultură) în 1966 și 1976 expoziții personale, foarte apreciate de publicul bucovinean. De asemenea, în presa locală "Zori noi", din 13 iulie 1978, a apărut articolul "Expoziția de grafică Vespazian Lungu". Într-o cronică apărută în "Scânteia" din 16 august 1970, Marina Preutu face aprecieri care se aplică întregii creații a artistului: " Indiferent de temă, fie că e vorba de rememorarea unor personalități ale istoriei, sau pur și simplu de surprindere a unui ochi de cer, de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ei, ziua de 1 martie să-ți aducă sănătate, iubire, putere de muncă și tot ceea ce îți dorești". "...Primăvara a plâns și din ochii ei au picurat lacrimi de cristal, care treptat s-au transformat în mici mărțișoare, înmănunchind laolaltă, scântei de lumină, dragoste, melancolie și... puțină durere. Am prins și eu din jocul lor, un mic mărțișor, pe care ți-l ofer, astăzi, 1 martie, ca semn al dragostei ce-ți port...!" Există în firea lucrurilor mirajul începutului, începutul unei
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Bâcu, unde , fiind așteptat de . . Din partea sătenilor țin discursuri preotul paroh, Învățătorii Ciubotariu și Ioan Cihodariu, ultimul . Din satul Bâcu, Episcopul Iacov Antonovici trece . În ziua de 14 iulie 1928 episcopul Iacov Antonovici vizitează bisericile din Buhăești, Rateșul Cuzii, Tatomirești, Scânteia și Șcheea, iar a doua zi ajunge la biserica din satul Bâcu, unde oficiază Sfânta Liturghie, . Din satul Bâcu se Îndreaptă către Drăgușeni, apoi la Frenciugi, , iar de aici se deplasează către localitățile Parpanița, Negrești și Vulturești. Protoiereul de Vaslui
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Sinod Începând cu 1 ianuarie 1948 toate parohiile din Republica Populară România au fost abonate din oficiu la revista „Biserica Ortodoxă Română”, . Preotul Constantin Fligler achita În 1963 patru abonamente la revista „Veac nou”, era abonat la ziarele „Flacăra Iașului”, „Scânteia” și posedă o bibliotecă personală cu un inventar de 57 de cărți . După trecerea de la Episcopia Romanului și Hușilor la Arhiepiscopia Iașilor, preoții din parohiile respective, printre care și cel de la Frenciugi, și-au luat angajamentul Încheierii abonamentelor la publicațiile
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
ne indică ca dată a morții ziua de 30 noiembrie 1938, când satul Frenciugi făcea parte din parohia Bâcu-Frenciugi . Preotul Th. Ciobotariu (1938-1939), suplinitor. Preotul Constantin Popescu (1 aprilie 1939 - 28 iulie 1963 ) Născut la 8 februarie 1913, În localitatea Scânteia din județul Iași, fiind al doilea din cei șase copii ai familiei. Tatăl său era brigadier silvic, iar mama casnică. A urmat școala primară În satul natal, după care s-a Înscris la Seminarul Teologic de la Huși, urmând exemplul fratelui
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
când lucra la Poliția din Craiova. Aveau un pachet voluminos, acoperit cu o cuvertură și legat cu o sfoară de manilă, încă unul ceva mai mic și două plase de nailon burdușite, din care se vedeau pachete ambalate în ziarul "Scânteia". Într-adevăr, doamna despre care întrebați se află aici, împreună cu șase copilași. Neamțul nici nu terminase de răspuns femeii, că mama și apăruse în ușa vagonului, cu Bebi de mână. Sabina! Doamne, Dumnezeule, de unde ai apărut? De unde ai aflat? Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de mare și de intensă, încât ar fi capabile să-l înghită cu tot cu pene...! Cât sunt de necercetate judecățile Lui și cât sunt de nepătrunse căile Lui! (Romani 11:33) 8. PE ULTIMUL DRUM Omul se naște ca să sufere, după cum scânteia se naște ca să zboare (Iov 5:7) Mircea și Țile deveniseră nedespărțiți. Refăceau după două mii de ani la un alt registru, dar cu aceeași intensitate, cuplul celebrei prietenii antice dintre Oreste și Pilade. Tineri și frumoși, erau două exemplare umane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
s-ar fi gândit să urce pe coama casei în vâltoarea crivățului dezlănțuit. Casa se umpluse de fum, iar vreascurile cărate de ciori și căzute de-a lungul hornului luaseră foc. Prin partea superioară a hornului ieșeau o mulțime de scântei înveșmântate în fumul iute și sufocant. Ninsoarea se întețise și viscolul executa acum, într-un iureș de cavalerie mongolă, "Dansul săbiilor" de foc, izbind cu putere demențială, înțepând, tăind, șfichiuind făptura umană care lupta disperată să ne salveze de la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu se mai ivesc. A.B.Să ne întoarcem puțin în trecut: ați scris la diferite reviste, edituri. Sunteți autor a zeci de articole pe teme pedagogice si metodice publicate în "Tribuna Școli", "Cronica", "Astra", "Luceafărul", "Vremea nouă", "Ateneu", "Tribuna", "Scânteia", "Convorbiri literare", etc., dar și autor de ediții în colecții școlare din opera lui I.L. Caragiale și G. Bacovia, la editurile Porto-Franco din, Galați și Institutul European din Iași. Cum erau vremurile acelea de dinainte de 1989? Cum publicați, cum scăpați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
M. H. S., T.T a început din senin să strige și să-și acuze prietenul (pentru el Toncu), fie că a fost toată viață neloial față de el, fie că s-a complăcut într-o atitudine duplicitară cu șeful de la Scânteia, Dumitru Popescu-Dumnezeu. Înțelegând că e grizat un pic mai mult și văzând că nu-l poate calmă sub nicio formă, autorul Ingeniosului bine temperat a fost nevoit să-l scota din sala purtându-l în brațe. După aceea Maestrul ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nici nu știți ce lucru bun faceți, aceste evocări inedite și frumoase nu trebuie să dispară, trebuie să le adunați pentru literatură. Atunci când sunt personalități puternice laolaltă, probabil ați observat acest lucru, undeva se cam ciocnesc între ele și scor scântei, dar toate aceste fapte produc un climat propice dezvăluirii fondului profund în scriitori, și nu cel de suprafață, care uneori poate fi neinteresant și atunci dialogurile sunt ceva mai aprige, mai scânteietoare, unghiurile de vedere sunt ceva mai variate, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
iar în această vară, pentru că vara sunt mai leneș, voi scrie o piesă de teatru, nu voi dezvălui încă despre ce este vorba. A.B.Să ne întoarcem cu câțiva ani în urmă, în perioada 1954-1956, când erați redactor la "Scânteia Tineretului" și colaborator la "Amfiteatru" și "Luceafărul". Comparați, vă rog, munca gazetărească de atunci cu cea de astăzi. Astăzi nu mai sunt gazetar, sunt director, redactor-șef la "Literatorul"; atunci eram doar un începător și un trepăduș. Nu este același
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de neocolit. "Maestrul" lucrează puțin, cam în silă și din ce în ce mai prost. Se pare că este o "criză de creștere" destul de răspândită între 71 și 91 de ani, ascunsă cu pudoare. Ca orice neputință... Mircea Horia Simionescu La secția scrisori a "Scânteii" primeam denunțuri: că se întâlneau pe ascuns dușmani ai poporului ca Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu ș.a. ... Criticii trebuie să spună ce se întâmplă în proza și poezia nouă, dar critica este încă adânc dependentă de istoria literară, de cercetarea sociologică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să muncesc. A.B.Înțeleg că și atunci drumul afirmării era greu, cu multe ocolișuri. În epocă, cei mai mulți tineri scriitori încercau să intre în presă. E și cazul dumneavoastră? Da, în anul 1950, am reușit să devin colaborator la ziarul "Scânteia". Scriam cronici de filme. Am fost apoi convins să mă angajez reporter, făcând acest lucru 19 ani, gazetăria devenind foarte importantă pentru mine. În acea perioadă am trecut prin trei etape. Prima a fost aceea de complexe, știind că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
doua a fost după plecarea lui Sorin Toma, fiind o perioadă de tranziție, în care m-am făcut plăcut și util dar eu știu că am scris prost și am fost trimis de la Secția Cultură la secția de scrisori a "Scânteii". A fost o experiență care m-a zguduit: erau scrisori de demascare, oameni nevinovați erau pârâți pentru activități inexistente, fiii își demascau părinții, era o ură devastatoare, totală. Ajunsesem să am insomnii datorită acestor scrisori incredibile. Mi-a picat la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
muzicologi mă întreabă uneori de ce nu mă înscriu în Uniunea Muzicologilor din România, dar aș vrea să se știe nu sunt un muzicolog, ci am fost doar amator, a fost o perioadă de trecere. A venit apoi relaxarea, când ziarul "Scânteia" era mai deschis, erau anii '66, '67, '68, perioada de după Hrușciov, care anticipa Primăvara de la Praga și se simțea în aer relaxarea ideologică. Atunci a venit un nou redactor-șef la ziar, un om pe care îl remarcasem, îl admirasem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și de aceea este normal să mai șchiopătăm încă. A.B.Ați avut o viață cu suișuri și coborâșuri. Scrieți despre propriile întâmplări? La ce lucrați în prezent? În primul rând lucrez la "Jurnalul" anilor '66, ultimii mei ani de la "Scânteia". Apoi, perioada când am fost director al Operei Române din București, când după un timp am fost dat afară împreună cu Ilie Rădulescu. M-a ajutat mult primarul capitalei, Dumitru Popa și Magdalena Popa. Am plecat de la Opera Română în urma unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Armistițiu, iar pentru realizarea acestui plan au beneficiat de sprijinul Comisiei Aliate, controlată de către sovietici. Primele lor măsuri au urmărit înlăturarea din administrație a persoanelor considerate fasciste și înlocuirea lor cu elemente comuniste. Prefațată de linșajul mediatic găzduit de oficiosul Scânteia, care se îndrepta împotriva tuturor celor care erau de altă orientare politică, represiunea fizică a adversarilor politici s-a desfășurat în mai multe etape. Au fost constituite și arestate grupuri mai mult sau mai puțin imaginare, care opuneau o rezistență
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și el în Târgșor în momentul încercărilor de 'reeducare', spune că le erau puse la dispoziție diverse cărți: Manifestul Comunist al lui Makarenko, opere pedagogice din Makarenko, Învierea lui Tolstoi sau Desculț a lui Zaharia Stancu, dar și oficiosul comunist Scânteia. Uneori, participarea la ședințe era obligatorie, dar adaugă și el că Burada era amuzant prin incultura sa. După nereușita ședințelor publice, și-a intrat în rol Dumitru Ibănescu; la momentul respectiv, acesta avea 17 ani și îl cunoscuse pe Țurcanu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
trece. Și ea a trecut. A trecut cu sora ei mai mică. V.A. : Sunt mulți ani de când am aflat odiseea basarabe‑ nilor care au vrut să se refugieze odată cu armata. Ne-a povestit Paul Anghel într-o șuetă la Scânteia tineretului. Era ceva cutremurător, era o harababură generalizată cu lumea care nu știa ce să ia cu ea și cum să fugă din fața puhoiului sovietic... A.M.P. : Exact ! Toată istoria asta basarabeană a noastră e tragică. Adică familia, parte grecească
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
care a participat activul din București. Atunci au fost maziliți Gheorghe Apostol, Alexandru Drăghici ș.a.m.d. Fusese prezent la eveniment și un coleg, un excelent observator și critic al fenomenului literar, C. Stănescu, atunci redac‑ tor-șef adjunct la Scânteia tineretului. Ne știam din stu‑ denție și funcționa între noi - la fel și astăzi - o compli citate de care nu ne-am dezis nici după Revoluție, când eram pe poziții publice contrare. Când a revenit în redacție, l-am văzut
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
asume. Nu-mi venea să-i dau crezare, mai ales că avusesem posibilitatea, chiar în vara în care Ceaușescu îl înlocuise pe Dej, să îl cunosc într-un con‑ cediu comun la Bicaz pe fratele lui, Florea Ceaușescu, redactor la Scânteia. Venise singur, soția lui stând în București ca să-și supravegheze fiica rămasă corijentă la nu știu ce disciplină. Florea Ceaușescu era un om simplu care-și cunoștea, grație unui natural simț popular, limi‑ tele. Însă, ceea ce observase colegul meu atunci avea să
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
pornind de la ceva... s-a închis apa caldă în cămine sau așa ce... Și au ieșit să protesteze câteva sute de oameni... V.A. : Cine era prim-secretar ? Nu cumva o femeie era prim-secretar, una care fusese cândva la Scânteia tineretului, pe la Scrisori, Ghițulică ? De-o prostie remarcabilă. Nu știu cum a ajuns să fie prim-secretar la Iași. Poate că era moda, inaugurată de Elena-Doamna, a femeilor în func‑ ții importante. A.M.P. : Ea era la municipiu și era pacienta mea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
era moda, inaugurată de Elena-Doamna, a femeilor în func‑ ții importante. A.M.P. : Ea era la municipiu și era pacienta mea. Rezerva 5. Alcoolism. La județ era altcineva. V.A. : Vorbim de aceeași persoană. În ’65, când am venit la Scânteia tineretului, ea era la secția Scrisori. Și după aia a devenit activistă de partid la Vrancea și a ajuns până la urmă la Iași. Ca să vezi ce poate produce incompe‑ tența asociată cu prostia : alcoolismul. A.M.P. : Partidul o obliga să
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
din anii ’47-’48, din perioada lichi‑ dării partidelor istorice. Din ziarele comuniste, de exem‑ plu, a scos articole, unele dintre ele editoriale semnate de Silviu Brucan. V.A. : Da. Cerea condamnarea la moarte a lui Coposu, de exemplu, în Scânteia, unde Tovarășul Take era adjunctul lui Sorin Toma, autorul pamfletului oribil care avea să-l pună pe Tudor Arghezi în carantină pentru mulți ani. A.M.P. : Era exact același limbaj ca limbajul folosit împo‑ triva noastră, a manifestanților din Piața
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]