6,083 matches
-
puțină vreme. Să ajungem acolo și voi vedea ce-i de făcut. Maica Domnului mă va călăuzi. Poate că așa cum am Împiedicat o fărădelege o voi putea Împiedica și pe a doua.“ Așa cum rânduise Hugo, puțin după miezul nopții se sculară și porniră. Luna strălucea neobișnuit de puternic, astfel Încât se vedea ca ziua. Brazii se răriră, făcând loc ici și colo unor poieni care acopereau până departe, spre orizont, culmi largi și rotunjite. Hugo le arătă o dungă Întunecată care marca
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pătlagină și de mac și i-a pus piciorul În scândurele, cum v-am mai spus. După ce și-a ostoit puțin durerea, s-a arătat foarte neliniștit, fiindcă nu putuse ajunge la o Întâlnire, astfel că a voit să se scoale și să plece așa cum era. Bineînțeles că părintele Constantius nu l-a lăsat, ar fi fost nebunie curată. Deci m-a trimis pe mine sus, la chilia călugărului nebun, Bodo zicea că acolo trebuia să vă Întâlnească. și vă roagă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ca-n timpul studenției. Deși aspectul localității era de stațiune - cu bucureșteni în vizită pe acolo, n-am găsit de mâncare. Cu toate astea eram mulțumit de cât mersesem, și-mi ziceam că nu degeaba se spune că cine se scoală de dimineață, departe ajunge! După ultimele case din Rucăr am poposit să mănânc câțiva biscuiți și un dulce energizant. Între Rucăr și Dâmbovicioara (dacă nu mă înșel), am trecut pe lângă casa lui Paul Everac, despre care știam, însă m-a
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
că apetitul de viață al Marinicăi scădea din ce în ce mai mult; zi după zi îngrijitorii găseau tainul de hrană neatins. Într-o seară, după ce și-au spus "noapte bună" în limbajul lor intraductibil, au adormit. De regulă, Martin era cel care se scula primul și veghea somnul Marinicăi până ce aceasta făcea ochi. În dimineața aia nenorocită, Martin, contrariat de somnul îndelungat al Marinicăi, i-a trecut laba peste umeri, vrând, printr-un gest de tandrețe, s-o trezească. Dar Marinica nu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-mbărbătare Pentru cei care-au rămas Turmă fără de pripas Rătăcind în drumul lor Lipsiți de Bunul Păstor. Hâda colții și-i rânjește Satul plânge și jelește Murmurând cu suflet greu: Oare-a murit Dumnezeu?... Deșteaptă-Te, pentru ce dormi Doamne? Scoală-Te și nu ne lepăda până la sfârșit. Pentru ce întorci fața Ta? Uiți de sărăcia noastră și de necazul nostru? Că s-a plecat în țărână sufletul nostru, lipitu-s-au de pământ pântecele noastre. Scoală-Te, Doamne, ajută-ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pentru ce dormi Doamne? Scoală-Te și nu ne lepăda până la sfârșit. Pentru ce întorci fața Ta? Uiți de sărăcia noastră și de necazul nostru? Că s-a plecat în țărână sufletul nostru, lipitu-s-au de pământ pântecele noastre. Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă și ne izbăvește pe noi, pentru numele Tău. (Psalmi 43, 25, 26, 27, 28) 22. MOARTEA UNUI CÂINE DE PAZĂ sau DEVOTAMENTUL ORB ȘI MILOSTENIA ORTODOXĂ În curtea bunicilor își făcea veacul un dulău impresionant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și frații se uitau la mine cu teamă și speranță. Într-un târziu, am deschis cu anevoie ochii, auzindu-l pe Mircea: Ce faci, măi, Bălule, ne-ai speriat al naibii! Ia spune, cu cine vorbeai în somn? Cum? Hai, scoală-te, că avem treabă, nu lenevi! 6. SĂPAREA FÂNTÂNILOR sau EXERCIȚIU DE SUPRAVIEȚUIRE Se zice că viața a apărut pe Pământ din oceanul planetar. Probabil. Ceea ce știm cu siguranță e că în absența apei tot ce e viu moare. Obstacolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aici: ai semnat?! Poate nu te găsesc mâine pe șantier, că dracu' te-a luat! Clar?! La șapte fix să fii acolo! Se aude?! Gunoaiele dracului ce sunteți! Stârpiturile pământului! Cine întârzie, primește douăzeci de bastoane în cap ca să se scoale mai devreme. S-a înțeles?!! Bestii reacționare ce sunteți! Romantismul s-a destrămat în vânt ca puful de păpădie... Cine ar fi avut curajul să absenteze de la "muncă voluntară" după ce semnase convocatorul în fața delegatului primăriei și a domnului milițian? Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Ei bine, în asemenea circumstanțe și în fața unei invitații atât de "ceremonioase", rostită pe un ton "cald și mângâietor", într-o înaltă ținută lingvistică academico-boschetară, oricât ai fi fost de insensibil, bolnav sau poate chiar mort, puteai rezista??? Nu! Te sculai fulgerător și alergai într-un suflet, plin de o binecuvântată bucurie și de elan patriotic, la "muncă voluntară". Acum ați înțeles? Era muncă forțată! Și de ce mergeam? De frică, dragii mei, de frică!!! Prin urmare, timpul de lucru efectiv era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
jucam. După lecții, cădeam frânți de oboseală pe așternutul de paie până dimineața, când mama, săraca, ne trezea cu milă și cu dragoste pentru a relua programul de la capăt. Hai, dragii mei copii, treziți-vă, hai, chinuiții și obosiții mamei! Sculați-vă și spălați-vă. Iată! Aici v-am lăsat ceva de mâncare. Să aveți grijă de voi. Eu trebuie să plec la spital. Țuki, ochii și copilul, ai auzit?! Da, mama, voi avea grijă! Să fiți cuminți, să nu faceți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fi fost, din moment ce până și de la șeful serviciului juridic, care evident, n-avea nicio treaba cu artă plastică (dar care mi-a ascultat pledoaria cu evidență încântare) am obținut finanțare. Întâmplarea m-a convins că flacăra pasiunii poate galvaniza și scula din morți până și pe cei mai stafidiți și uscați birocrați. A.B.În colectivul revistei "Longitudini" ați lucrat alături de alte mari personalități: Mircea Horia Simonescu, Costache Olăreanu, Tudor Țopa, cum a fost acea perioadă? Într-adevăr, la un moment
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
hibă deosebită și că nu va pleca până nu se ia o hotărâre. Hiba constă În lipsa unui siloz pentru porumbul furajer tocat și alimentarea vacilor cu prea multe concentrate. Părăsim a doua zi la ora 6 ferma. Deși m-am sculat din timp, mașinile sunt ocupate când mă prezint. Explicația vine repede. Studenții se bărbieresc seara pentru a câștiga timp. Mulți, cei mai mulți muncitori, fac la fel. Într-un an o singură dată am Întâlnit un legumicultor nebărbierit. Ziua următoare vizităm partea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Medicină, știam că are resturi de alcool metilic, din cauza căruia poți orbi. Era o porcărie foarte periculoasă. Și nici filtratul prin pâine nu era sigur. Doamne ferește, să nu m-audă cineva și să facă acum ce zic eu ! Noi eram sculați la 6 dimineața și trimiși la cules porumb ; studenți la Medicină, până în anul șase am fost. Și cu ce ne țineam noi la 6 dimineața, uneori după 15 octombrie, când știuleții erau înghețați bocnă ? Ne țineam cu votcă SĂniuța și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
n-am lucrat cu așa sete și cu așa dor fierbinte ca la Deșteptarea și entuziasmul - deliciu, din timpul acela îmi va rămâne pururi neuitat. Chiar noaptea prin somn visam planuri de îmbunătățire a sorții poporului și atunci repede mă sculam, aprindeam lumina și mă apucam de lucru.” - spune C. Morariu. „Aproape tot ce s-a publicat în primii trei ani și jumătate ai foii, a trecut prin mâna mea, atât ca corectură de manuscris cât și de tipar, și cel
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
că ați scris acest lucru?). Figurile atrăgătoare ale Ashvinilor și cohorta veșnic tânără și veselă a Marutilor vă așteaptă ca pe un al doilea tată, ca „personajele în căutarea unui autor” ale lui Pirandello - gândiți-vă la ei: i-ați sculat din „giulgiul de purpură în care dorm zeii morți”. Nu-i lăsați pe jumătate recreați și fiți Regele, fiți Baldr al acestei renașteri pe care marea dvs. carte o va consacra! Dragă domnule Wikander, dea Domnul să vă transmit ceva
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
acolo era comandant Adalbert Popic, venit din U.R.S.S. cu misiune evidentă. Ofițerul anchetator care participase la arestarea mea se numea Lungu. O figură de țigan, de care ți se făcea frică ziua-n amiaza mare. Darămite aunci cînd ne scula, pentru anchetă, la miezul nopții! Anchetatorul meu, Iacob Feller, era un ins de vreo 30 de ani, cu figură de intelectual manierat. Sub această înfățișare se ascundea însă o brută, un cîine!" Sîmbăta aveau parte și de distracție: "Seara, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
înainte de a fi transportat, citez: «Îl iau cu mine pe ovreiașul ăsta» încheiat citatul.“ Paul Bogaards răspundea cu propriile sale e-mailuri, cum ar fi: „Nu-mi pasă dacă-i vâri scriitorului un băț de mătură-n fund ca să-l scoli pe scenă - Fă-O.“ Mă simțeam de parcă aș fi fost luat ostatic. Turneul părea lung și monstrous de nedrept. Leșinam mai tot timpul din cauza presiunilor de tot felul care păreau să nu se mai sfârșească. Wellbutrin m-a ajutat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
e soția mea. Milioane de bărbați considerau imaginea ei încărcată de magnetism sexual. Era o vedetă de film tânără și populară. Cu toate astea, în mod misterios, sexul devenise o corvoadă și un eveniment din ce în ce mai rar. Nu mi se mai scula ca altădată când eram cu ea și am încercat s-o liniștesc cu vagi generalități pescuite din talk-show-urile lui Oprah. „E sexul mai important decât copiii sau carierele noastre, Jayne?“ am întrebat-o într-o noapte. „Cred că o ducem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Ellis. - Mergem la hotel, am zis foarte scurt. M-am întors spre Marta. Corect? A dat din cap, privindu-mă cu ochii larg deschiși. Deci asta era teoria lor: Beat mort în urma unei combinații de votcă și Klonopin, i-am sculat pe copii crezând că eram atacați de animalul nostru de companie. Era așa o tâmpenie încât nici nu merita o reacție din partea mea. Însă până și scriitorul credea că e plauzibil. Scriitorul mi-a spus că polițiștii credeau că profitam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
importante, încât ești obligat să pleci din oraș cu noaptea în cap - de parcă ai evada - pentru a prinde cursa de la 6.00 spre Budapesta, de unde poți zbura spre orice colț al lumii. Asta însemnând, de fapt, că trebuie să te scoli la 4.00 dimineața sau să nu dormi deloc, așteptând telefonul din partea serviciului de taxi l acare ai comandat o mașină spre aeroport. De obicei, „veghez” toată noaptea: citesc, mă uit la televizor, mai verific - a câta oară? - lista lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Dacă nu se așază nimeni...“ „Cum să se așeze dacă stai tu și te joci?!” Se uită la mine și mă cântărește cu privirea - cam ce rău aș putea să-i fac? Nu știe cine sunt. Închide jocul și se scoală de la calculator. Îmi vine să-i spun că sunt noul șef de securitate și de evaluare profesională (inclusiv psihologică) a tuturor angajaților statului român în Germania. Îmi spune că nu au Internet în pavilion, pentru că este foarte costisitor. Bine că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Elveția cunosc realitatea fostelor țări comuniste. Chiar și reportajele nu ne spun mai nimic despre mirosurile, despre visurile, temerile, proiectele oamenilor simpli din Est. Nimeni nu vorbește despre puterea pe care trebuie să o ai în Est pentru a te scula dimineața ori pentru a te culca seara. Oamenii sunt neputincioși în fața bandelor de mafioți, care îi supraveghează pe cei care iau decizii, bande care au în subordinea lor alte bande, iar acestea - alte grupări criminale supuse lor, și tot așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
anii ce au premers debutului, eram departe de a publica pe Beniuc și pe alții contra avizului „conducerii de partid”! „Ocupam” o cameră spațioasă ce se încălzea cu o sobă de teracotă, unde diminețile (nu foarte devreme!Ă, când mă sculam, apa de băut din cană era înghețată (într-unul din ziduri se afla, de altfel, o fisură prin care, cu puțină îngăduință, puteai privi afară...Ă și Mama mea, curajoasă, venea pe jos din Calea Șerban-Vodă, unde avea o cameră
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și aducea de afară, din curte, dintr-o mică cabană, lemne și cărbune, făcea focul, iar „găliganul”, care urma nu peste multă vreme să împlinească 30 de ani, când simțea că aerul se dezmorțește cât de cât, catadicsea să se scoale. O dată, sărăcuța a îndrăznit să mă întrebe cât mai am de gând să duc viața asta, oare nu mă gândesc la viitorul meu? Mulți colegi de liceu erau medici, ingineri, unul Ovid, „chiar cu un an mai mic ca mine
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ar încasa o lovitură serioasă, numărul înclinând de partea musulmană, iar în interiorul acesteia, de partea șiită. Năbădăioasa ambivalență a inventarelor era anunțată încă din Vechiul Testament. Când David a cucerit Ierusalimul de la iebuseeni, el a făptuit acest păcat. Atunci s-a sculat satana împotriva lui Israel și a îndemnat pe David să facă numărătoarea israeliților. Deci zise David către Ioab și către căpeteniile poporului: "Mergeți și numărați pe Israeliți de la Beer-Șeba până la Dan și-mi aduceți ca să știu numărul lor!" Ioab însă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]