5,950 matches
-
obraji cu „balega“? Moralul, eticul și iubitorul de dreptate Vadim trebuia să ia atitudine, imediat cum a aflat de „furtul Stelei“. Patriotul senator Vadim trebuia să spună, dacă știa, că bănuții bietei țărișoare au încăput pe mîna „derbedeului“. N-a suflat o vorbă pînă cînd i-a venit pe voleu. A tăcut complice sau abia aflase cu cîteva minute în urmă și s-a grăbit să anunțe numaidecît nația, dînd buzna telefonic în atît de familiara garsonieră dublă și ultracentrală a
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
o privim cu îngăduință cum se tîrîie pe banda întîi, cocoșată sub poverile cu care o încarcă amără ștenii. Pe vremuri, toată lumea avea Dacie și îi punea portbagaj deasupra, pentru a o face la nevoie camion sau chiar basculantă. Românii suflau vîrtos în jiglere, pentru că benzina, cu toate că se dădea pe rație, era proastă, avea gunoaie care înfundau carburatorul. Iarna, cînd mașina nu pornea, o împingeau sau puneau bujiile la încălzit pe aragaz. Dacă asta nu dădea rezultate, băgau manivela în rac
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
de sobă. Te vei topi. Tu ești doar un om de zăpadă. Privește! În jurul tău e deja apă. Hai, ieși repede afară! Altfel, în câteva clipe vei dispărea. - Nu-mi pasă! Afară e frig și eu sunt singur. Și vântul suflă așa de aprig! Te rog! Te rog mult! Pleacă de lângă sobă! Îți promit că mâine îți voi construi câțiva prieteni, ca să nu mai fii singur. - Alondra! Fetițo! Ce-ai pățit? De ce te agiți așa? Glasul cald al bunicii și mângâierea
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
cel care asistă la survenirea ei și cel care moare efectiv. Mă simt martorul decesului ce mă va răpune, iar labirintul îl asum drept mormântul neterminat, cavoul ce este încă retușat în așteptarea mea. În pofida acestei brize macabre ce îmi suflă pânzele corabiei de fragilitate existențială, înaintez spre mereu alte culoare ale situației nefericite ce m-a învăluit. Labirintul mă solicită întru solitudinea mea, amplificând-o. În interiorul său, mă resimt ca fiind singurul supraviețuitor al cataclismului ființei. Este ca și cum lumea a
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
adesea că că ființă trăiește cât timp are suflare în ea. Suflarea îngerilor, transformată prin intermediul trâmbiței în extensii sonore, reprezintă, poate, același fel de suflare prin care Divinitatea l-a atins pe Adam cu fiorul vieții. La finalul lumii, îngerii suflă din nou brizele vieții peste omenirea defunctă întru beznele spiritului. Mai întâi, suflarea lor străbate trâmbițele nenorocirilor cathartice pentru ca apoi să-și reverse afluxul de viață divină prin trâmbița reînnoirii, resurecției universale. Această viața este suflată peste întinderile sterpe, secătuite
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
La finalul lumii, îngerii suflă din nou brizele vieții peste omenirea defunctă întru beznele spiritului. Mai întâi, suflarea lor străbate trâmbițele nenorocirilor cathartice pentru ca apoi să-și reverse afluxul de viață divină prin trâmbița reînnoirii, resurecției universale. Această viața este suflată peste întinderile sterpe, secătuite ale spiței umane decadente generând, după spusa Apocalipsei, un pâmânt nou și un cer nou. Așezat în mijlocul cotidianității captive iluziilor ce slăbesc constant potențialitățile spirituale ale omului, poate că și eu voi fi izbit de nenorocirile
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
fi dăruită fericirea întru eros. Rostirea comună ar spune despre mine că dețin noroc în dragoste. În fapt, aici nu eu dețin norocul, ci, dimpotrivă, el mă deține pe mine. Astfel, soarta sau destinul îmi surâde, îmi este favorabilă, îmi suflă un vânt prielnic în pânzele corabiei mele ce mă va duce în portul fericirii conjugale. Visul meu dintru început continuă și se sublimează, mirajul ascede spre înălțimi romantice, axis mundi al îndrăgostirii mele strălucește acum între mine și persoana iubită
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
arhitectura grandioasă a solului, stejarii seculari, lacurile nemișcate cu ape somnoroase, amestecul de gotic și serafic, toate acestea nu sunt la Cîrlova. La el dăm de "jale" și "dor", de zefirul care suspină "pîn frunze" "cevași mai tărișor", de vântul suflând "cu dulceață". Prin Ruinurile Tîrgoviștii, Cîrlova inaugura în lirica noastră poezia vestigiilor istorice. Punctul de plecare e în însăși poezia franceză și, mai mult decât în Volney, în poeți ca Chênedollé, Delille, care cântă ruina, parcul englezesc, prețuind vechile monumente
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de diminutive ("zînuliță", "aripioară", "drăguliță"). Dar prin Mihnea și baba, capodopera întregii sale lirice, Bolintineanu devine un Bürger, un Jukovski al nostru. Prologul are sonorități cavernoase și horcăituri de spaimă: Când lampa se stinge la negrul mormânt Atinsă de aripi, suflată de vânt, Când buha se plânge prin triste suspine, Când răii fac planuri cum au a reține În barbare lanțuri poporul gemând, - Când demoni și spaime pe munți se adună De urlă la stele, la nori și la lună, Într-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
intemperii (munți sălbatici, cuiburi de vultur, castele în cețuri, vijelii groaznice, trosnituri de arbori, clătinări de stînci). De memorat lupta zmeiască între Conrad și Oscar, la lumina torțelor și a fulgerelor: Precum două vânturi ce din depărtare Unul către altul suflă cu turbare, Cavalerii ageri iute se pornesc; Armele lor crude crâncen se lovesc. Dar cum două valuri se izbesc turbate Și-napoi fug iarăși repezi, spumegate, Amândoi cu spaimă crunții acești frați Îndărăt se-azvîrlă palizi, sângerați. Sângele lor curge; ura
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
noaptea fioroasă pe mine m-a uitat. În noaptea asta neagră să meargă-a mea durere Spre cerul fără milă de nori acoperit; Căci nimini nu m-aude acuma în tăcere, Căci nimini nu mă vede, și asta am dorit! Suflați și voi acuma, o, vânturi furioase, Prin munții cei gigantici, prin văile adânci; Suflați pe mări întinse, și undele spumoase Făceți-le să geamă spărgîndu-se de stânci. Precursor al lui Bacovia, Radu Ionescu introduce primul în elegiile sale clavirul răsunător
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mea durere Spre cerul fără milă de nori acoperit; Căci nimini nu m-aude acuma în tăcere, Căci nimini nu mă vede, și asta am dorit! Suflați și voi acuma, o, vânturi furioase, Prin munții cei gigantici, prin văile adânci; Suflați pe mări întinse, și undele spumoase Făceți-le să geamă spărgîndu-se de stânci. Precursor al lui Bacovia, Radu Ionescu introduce primul în elegiile sale clavirul răsunător, la care cântă fecioara în delir, invocând umbra iubitului mort: Subt mîna-mi tremurândă când
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și le întinde pe frânghii. Coana Anica are, când curăță un obiect, trei metehne: "Întîi îl pufuiește pentru colb cu scuturătoarea făcută din pene moi de clapon; pe urmă îl șterge, pentru lustru, cu o petică curată, și, al treilea, suflă asupra lui pe mai multe părți, ca nici bănuială de colb să nu rămîie". Petrecerea obișnuită e "pasianțul" ori "concina prădată". Deplasîndu-se spre pătura țărănească, Gîrleanu dovedește în alte opere o tehnică narativă strânsă, sub înrîurirea lui Guy de Maupassant
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vreme modernist al metaforei, Al. A. Philippide lua totuși poziție împotriva modernismului. Imaginea în poezia lui nu e un element de bază ci un simplu și firesc accesoriu. Sufletul îi e în marea contemplație, în ceea ce criticii numesc "speculație": Când suflă-n mine vântul cel curat Venit din Alpii cugetării pure, Sunt în adâncul meu ca o pădure Din care păsările guralive au zburat. Poetul fuge după năluca Gloriei, văzută romantic, ca o putere demonică: O simt mereu în mine cum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care să ne ducă spre lumină, altfel vom trăi în continuare în sminteala făcătorilor de adevăruri sacrosante. Un alt argument care contrazice latinitatea noastră este existența unui fond lingvistic de 1268 cuvinte comune limbilor irlandeză și română. Irlandezilor nu le suflă nimeni în ureche că ar fi altceva decît sînt; urmașii gaelilor adică a vechilor pelasgi migrați în mai multe valuri din Asia Mică de răul îndrăciților ahei, limba lor păs-trînd 205 cuvinte comune numai cu eme-gi, iar 290 cuvinte sînt
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cu puii de aur” este încă o dovadă a disprețului pe care l-au arătat din totdeauna pentru adevărata istorie și cultură strămoșească ce le stă în cap precum jarul pe limbă! Scandalos este faptul că istoricii și arheologii nu suflă un cuvînt despre imaginile existente pe tava rotun- dă. Ca să le dovedesc ce secături sînt, am să-i dau pe goarnă descriind patera cu pricina așa cum se poate vedea din unele fotografii. Tava este în fapt un platou cu marginile
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
vă rog etc.). Unele intervenții prefațate de stai (puțin) se referă la forma sau conținutul mesajului întrerupt, exprimând cereri de repetare sau clarificare legate de forma sau conținutul acestuia: Stați putin. Cum se face că până acum nimeni nu a suflat o vorbă de... (www.gnm.ro) Stați puțin că nu inteleg. Oleg, pentru mine numele tău, mereu era asociat cu Hyde, dar după cum scrii tu, că nu mai ești nici președinte, atunci... (www.curaj.net). Alte intervenții completează sau corectează
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
foarte bună memorie, silitor și extrem de disciplinat. Era mai în vîrstă decît noi, colegii lui. înainte de a veni la seminar făcuse două clase la școala de cântăreț i bisericești. într-o după amiază, îmi curgea nasul de guturai, mi-am suflat nasul între degete, (nu în batistăă și ceea ce a rezultat am aruncat în scuipătoarea care era în colțul clasei. Colegul Vasile Bălan mi-a făcut observație și mie mi s-a părut că n-ar fi trebuit să-mi facă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
rit compromiterea mea. M-am întrebat: În toată țara, cine știe câți români au căzut victime ca mine, fiind răpiți, terorizați, amenințați, istoviți cu nesomnul și cu lumină orbitoare în ochi? Astăzi, în anul 2006, se vorbește de „turnători”, dar nimeni nu suflă o vorbă despre cei ce au inițiat și cum, și prin ce metode diabolice, au realizat această pacoste pe capul celor care nu se puteau împăca cu sistemul comunist. Eu, care am fost mințit și atras în cursă pentru a
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
generalizat lumânarea, mai ales prin desenele și gravurile care însoțesc textul eminescian (cel mai cunoscut este desenul Ligiei Macovei) - deși G. Bulgăr (1999) și, după dânsul, noi înșine (2002) am restituit termenul originar. Trebuie să înțelegem că una este a sufla în lumânare, cum mai facem azi de ziua cuiva ori prin biserici - și a sufla în luminare este alta, adică poate să se refere la sursa luminii în general: flacără de lampă, felinar, lemn, gaz aerian, lumânare etc. În Scrisoarea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
este desenul Ligiei Macovei) - deși G. Bulgăr (1999) și, după dânsul, noi înșine (2002) am restituit termenul originar. Trebuie să înțelegem că una este a sufla în lumânare, cum mai facem azi de ziua cuiva ori prin biserici - și a sufla în luminare este alta, adică poate să se refere la sursa luminii în general: flacără de lampă, felinar, lemn, gaz aerian, lumânare etc. În Scrisoarea I este vorba despre lampă, și vom arăta de ce. Mai întâi, însă, să ne aducem
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și vezi formele aliterante sa-/su; a-u-u-u-a - sugestia suflatului încet și continuu vine de la sine. Dimpotrivă, pauza după suflu sugerează acțiune rapidă. Considerați cele două obiecte în discuție, lampa sau lumânarea, și vedeți cum se stinge fiecare în parte prin suflat asupra lor. Pentru o și mai bună înțelegere a diferenței dintre sensul cuvintelor și cel al expresiilor, iată încă două locuri din aceleași poezii. Eminescu are așa: Căci perdelele’ntr’o parte când le dai - și De pe fruntea mea cea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
eu stau privind / Cum tu te uiți cu ochii în lumină. / Ai obosit, cu mâna ta cea fină / în val de aur părul despletind. // L-ai aruncat pe umeri de ninsoare, / Desfaci râzând pieptarul de la sân, / încet te-ardici și sufli ’n lumânare...// De-asupră mi stele tremură prin ramuri, / în întuneric ochii mei rămân, / Și-alături luna bate trist în geamuri. Sonetul este datat 1879 de către Perpessicius, după hârtie și scris - iar datarea este acceptată de toți editorii. Vom reveni
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o avea pe a ei. ... Dacă acest sonet nu ne dă vreo adresă precisă, în schimb poate să ne lămurească în privința luminii din interiorul odăii. Manuscrisul și prima publicare (Nerva Hodoș, 1902) ne vorbesc despre luminare: încet te-ardici și sufli ’n luminare. Este aceeași expresie pe care am întâlnit-o în Scrisoarea I: Când cu gene ostenite sara suflu’n luminare. Am dedus că acolo este vorba de lampă, poate aceeași din Singurătate (A târziu când arde lampa) - și că
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
luminare. Este aceeași expresie pe care am întâlnit-o în Scrisoarea I: Când cu gene ostenite sara suflu’n luminare. Am dedus că acolo este vorba de lampă, poate aceeași din Singurătate (A târziu când arde lampa) - și că poetul suflă încet și prelung deasupra sticlei de lampă ori jos, în focar, după ce-l ridică de pe stativul în care stă gazul sau uleiul lampant. De ce ar fi vorba, în sonetul ce-o privește pe ea, de lumânare? Un editor explică chiar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]