5,576 matches
-
scriere nu este decât parte a unui întreg în desfășurare. Nu există semn fără context, intertextualitatea nefiind decât o consecință a relației scriitură/context și a existenței unei tradiții scrise pe care orice nouă scriere o presupune și o inserează tacit sau explicit. Conceptul de intertextualitate ar ține deci de o serie cronologică a utilizării diferitelor contexte anterioare 269 intertextul înseamnă în primul rând că "un text se scrie cu texte și nu numai cu fraze sau cuvinte"270 (s. a.). Cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
concluzii similare, conturând astfel un portret coerent al scriiturii actuale. Diminuarea importanței autorului ca instituție, rolul decisiv în formarea sensului acordat intertextualității, autoreferențialitatea și autoreflexivitatea limbajului sunt trăsăturile recunoscute ale scriiturii asupra cărora s-a format un fel de "acord" tacit. Studierea acestui concept deschide posibilitatea realizării concrete a unui deziderat teoretic postmodern, acela al alăturării genurilor și formelor literare și al informațiilor din diverse arii culturale, numai în cazul scriiturii contopindu-se discursuri și influențe din domeniile semiotic, lingvistic, filosofic
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi împotriva lui Augustus și a celor de la guvernare, pe de altă parte îi raportau lui Augustus tot ceea ce se întâmpla în tabăra adversă: erau persoane care făceau un joc dublu, după cum s-ar spune în zilele noastre. Pe aceștia, Tacit avea să-i eticheteze drept teribili turnători 158. Prin comportamentul lor ulterior exilulului lui Ovidiu, ei se exclud din numărul acelor aristocrați coerenți care aveau să rămână până la sfârșit adversari ai regimului lui Augustus. Pe aceștia din urmă trebuie să
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pentru a scăpa de persoanele care l-ar fi putut deranja prin prezența lor la Roma. Și despre Suillius informații mai ample ne sunt furnizate tot de singura elegie pe care i-a adresat-o Ovidiu (Pont., IV, VIII). Potrivit lui Tacit 188, Suillius era un om cinstit, energic și elocvent. Ovidiu era legat de el de o cvasi-rudenie: soția lui Suillius era cvasi-fiica lui Ovidiu (mihi filia paene est, v. 11), dat fiindcă sulmonezul este soțul mamei ei. Suilius era deci
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ars pe Perillus, inventatorul celebrului taur de bronz; din a doua categorie face trimitere numai la Alcinoos, devenit celebru, cum se știe, grație excelentei primiri oferite lui Ulise. În această enumerare de exemple tipice, se pare că există un paralelism tacit, dar aproape exprimat, între Augustus și Cotys: primul fiind comparat cu Antiphates, regele lestrigonilor (de altfel, acesta nu este singurul loc unde Ovidiu îi atribuie împăratului un asemenea titlu deloc măgulitor), al doilea, în schimb, cu Alcinoos. În plus, precursorii
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
deoparte, așa cum ne-am propus inițial, și vom analiza numai scrisorile al căror destinatar este în mod sigur Atticus și anume Ponticele, II, IV; II, VII. E dificil de spus cine a fost acest Atticus. Dacă se dă crezare lui Tacit (Annales, IV, 58), ar fi vorba despre un Curtius Atticus care ar fi făcut parte din cohorta lui Tiberiu din Orient. Nici măcar din scrisorile lui Ovidiu nu se poate deduce prea mult despre orientarea politică a acestui personaj. Dacă am
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
scrierile sale să fi distruse, dimpotrivă a permis erudiților să și le procure 246. Și mai îndrăzneață putea fi comparația cu Marcus Junius Brutus, unul dintre asasinii lui Cezar, cum dă de înțeles trimiterea ovidiană, dat fiind că și la Tacit (ibid.) cele două nume al lui Antoniu și al lui Brutus unul dintre asasinii lui Cezar sunt legate: Antonii epistulae, Bruti contiones 247. Numele lui Brutus implica un întreg program politic 248. După cum se știe, unchiul său era Cato din
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
altfel, o astfel de supoziție, pare a fi confirmată, dacă nu în realitate, măcar în esență, de faptul că, sub domnia lui Tiberius, Cotta se dovedește a fi mai periculos: "nous imaginons ce que devint alors son éloquence: nom que Tacite ait refait l'un de ses discours ou ait porté sur lui un jugement; mais il montre l'homme "prenant toujours l'initiative de motions barbares", assailli de haine et luttant contres elles: éloquence d'époque tragique! La famille des
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
des guerres civiles d'Octavien, aux drames du principat de Tibère"269. Pe lângă faptul că era orator, Cotta Maximus era și epigramist 270. Cât despre ale sale mores, ne-au parvenit judecăți discordante: în timp ce Ovidiu și Iuvenal îl laudă; dimpotrivă, Tacit, Persius și Pliniu cel Bătrân îl blamează 271. Poate în cazul acestor aprecieri contrastante, ar trebui să se facă o disociere între calitățile care aparțin lui Cotta Maximus, prietenul lui Ovidiu și fiul mai mic al lui M. Valerius Maximus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lui Sextus Pompeius, care, în calitatea sa de consul, ocupa o funcție de prim rang la Roma, chiar în anul în care, prin moartea lui Augustus, toate speranțele până atunci latente s-ar fi putut îndeplini cu adevărat (potrivit mărturiei lui Tacit). La o lectură atentă a acestei scrisori ai clar sentimentul confuziei și nesiguranței sufletești ale lui Ovidiu. Poetul și-a dorit prea mult moartea lui Augustus ca soluționare a exilului său și a libertății republicane, pentru ca acum, pus pe neașteptate
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
repede curs cuvintelor sale inspirate. Lui Severus îi sunt adresate scrisorile Ex Ponto, I, VIII și IV, II. Există doi poeți cu acest nume: Cassius Severus, citat de Horațiu și Cornelius Severus, poet epic294. Cassius Severus, cu excesele sale, potrivit lui Tacit (Ann., I, 72) l-ar fi constrâns pe Augustus să instituie o cognitio de libellis famosis (în anul 12 d.H., din câte se pare). Lui Severus i-a fost aplicată de două ori: prima dată a fost exilat la Creta
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
seva libertății perfecte a sensibilității lirice și a unei consecvente expresii artistice 309, anterioară lui Augustus. Alte câteva semnalări în același sens: Printre numele poeților epici elogiați de Ovidiu (Ex Ponto, IV, XVI, 10), figurează și doi Priscus 310. În Tacit (Annales, III, 49) se povestește despre cavalerul roman, Clutorius Priscus, care a primit de la Tiberiu o recompensă importantă pentru că a deplâns în versuri excelente moartea lui Germanicus; dar un delator l-a acuzat că a scris și alte versuri în timpul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Weichert 311, acesta este asimilat cu Ti. Sempronius Gracchus, amantul Iuliei, care a fost asasinat la ordinul lui Tiberiu. "Les rapports d'Ovide, qui cite le nom de Gracchus le tragique, avec la seconde Julie, dont le Ti. Sempronius de Tacite fut l'amant, donnent beaucoup de vraisemblance à la conjecture de Weichert. Gracchus serait, comme Pollion ou Titus, un de ces aristocrates distingués, qui ne se contentaient pas d'apprécier les œuvres d'autrui"312. Sed sat prata... * * * Înainte de a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de vedere psihologic: și anume cea povestită de el. Astfel ar fi putut aștepta de la Paulus o atitudine binevoitoare pentru anularea sau, cel puțin, pentru reducerea pedepsei. Cu orice preț, Paulus trebuia să fie disculpat și orice bănuială de înțelegere tacită dintre Ovidiu, relegatul lui Augustus, și Paulus, "amicus Augusti", trebuia îndepărtată. Această neliniște a lui Maximus de a se vedea disculpat rezultă clar din scrisoarea lui Ovidiu: "Desigur, la început, furia ta era justficată și la fel de gravă ca cea a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
A. SCHOLTE, op. cit., p. 21. 243 Și în scrisoarea III, XIV din Tristele, Ovidiu îi cere destinatarului să-i găzduiască cărțile: de aceea, destinatarul este identificat de unii comentatori cu Brutus. 244 Vezi mai sus, p. 97 și urm. 245 TACIT, Annales, IV, XXXIV. 246 Cf. A. SCHOLTE, op. cit., p. 23. 247 În Suetonius (Tib., 61, 3) Brutus este asociat cu celălalt cezaricid, Cassius: ... quod Brutum Cassiumque ultimos Romanorum dixisset. A se vedea și procesul lui Cremutius Cordus sub Tiberiu, strâns
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
competența, ca și posibilitățile editoriale reale de care dispune fiecare. În trecut, între țările socialiste și Uniunile de scriitori conduse peste tot de scriitori existau în acest sens și acorduri de colaborare și chiar de reciprocitate, declarată sau mai curând tacită. Iar în aceste combinații critica literară n-avea, de fapt, mai nici un cuvânt de spus. Ea nu spunea ceva decât unui număr restrâns de universitari, de specialiști, de romaniști, în primul rând. Intervine și comoditatea și rapiditatea execuției. Lucrările de
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
denunță de altfel pe față această concepción antipÆtica (Claudio Guillen). 5. Există, în sfârșit, și alte forme mai puțin declarate de eurocentrism, ceea ce nu înseamnă că ar fi mai puțin evidente, radicale și active. Una, foarte răspândită, este ignorarea, dezinteresul tacit, învăluit în forme politicos distante, pentru tot ceea ce nu constituie literatură occidentală sau pro-occidentală (influențată în mod direct, tradusă, cu program literar vestic etc.). O astfel de atitudine este frecventă, am spune chiar tipică, marilor media actuale, spiritelor jurnalistice de
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
ai poeziei clasice au rezolvat În cele mai bune creații ale lor problema oglindirii artistice a realității. Formalismul, schematismul, idilismul - aceste piedici În calea dezvoltării poeziei noastre - Își au rădăcinile nu numai În necunoașterea realităților actuale ci și În subaprecierea tacită de către anumiți poeți, a câștigurilor realizate În materie de creație de poeții clasici. Deși - datorită Îndrumării Înțelepte a partidului, bazate pe experiența sovietică - la noi nu și-au putut găsi loc manifestări nihiliste deschise față de zestrea culturală valabilă a trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Înnoirea și lărgirea neîncetată a conținutului ei tematic, urmare a cunoașterii tot mai profunde a realității. Pătrunderea spiritului de partid În creația poetică nu determină o sărăcire, o Îngustare a tematicii, așa cum au crezut și mai cred Încă, În mod tacit, unii poeți a căror lipsă de pregătire ideologică și politică constituie un bun teren pentru pătrunderea influenței dușmanului de clasă. (Ă). Spiritul de partid nu presupune „interzicerea” uneia sau alteia din teme. Spiritul de partid presupune Înainte de toate studiul neobosit
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
literare. Ea va culmina, În 1948, cu procesele de presă intentate purtătorilor de steag ai modernității literare: T.Arghezi, L.Blaga, Ion Barbu, Al. Philippide, G.Călinescu ș.a. Ruptura tipic proletcultistă cu tradiția s-a Încheiat prin eliminarea zgomotoasă sau tacită din sfera percepției și influenței literare a tuturor scriitorilor interbelici trăitori În vreme, care n-au aderat la formula literară oficială. Reprezentanții literaturii noi - caracterizată prin patos social, civic și revoluționar, dublat de dimensiunea demascatoare a războiului și a exploatării
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din lăzile cu naftalină În care o Închiseseră Înșiși autorii, promotorii și ideologii ei, cam după 1966-67, atunci când, Într-un relativ dezgheț ideologic, Începe campania de recuperare a modernității literare și când membri marcanți ai generației 50 instituie strategia debarasării tacite de trecutul rușinos, a punerii acestuia În derizoriu, după deviza „să ne despărțim de trecut râzând”. Conduită pe care, aproximativ aceiași promotori și autori n-au avut-o după aigust 1944, față de literatura română interbelică. Dacă scoatem din ecuație RS
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
jurnalului din 22 mai 1840, Primăria încasa de la locuitori numai funciarul cuvenit fiscului), fără a se bucura de nici unul din atributele dreptului de proprietate, iar schimburile și cedările către instituțiile de interes public le au făcut cu consimțământul expres sau tacit al Obștei târgoveților băcăuani (30 noiembrie 1922)”. Dincolo de aceste motivații de natură strict juridică, demersul reprezentanților Obștei a avut, în resorturile sale cele mai intime, și un fundament tradițional-religios. În prezent, puțini băcăuani cunosc faptul că actul de danie, prin
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
dorea securizat din punct de vedere politic și ideologic pentru a servi drept tampon geopolitic împotriva unei eventuale resurgențe a imperialismului german (Crampton: 2002, 240), posibilitate pe care mulți o considerau aproape o certitudine în primii ani de după război. Chiar dacă, tacit, odată cu acordurile încheiate la conferința de la Teheran din decembrie 1943 și cu debarcarea forțelor aliate în Normandia, un an mai târziu "Europa Răsăriteană fusese acceptată ca responsabilitate a Uniunii Sovietice" (Crampton: 2002, 239), forma pe care urma să o ia
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe eficientizarea economiei românești. În practică, sovromurile s-au dovedit a fi un instrument pentru abuzarea fragilei economii postbelice a României și pentru direcționarea tuturor bunurilor de origine germană înspre Uniunea Sovietică (Banu: 2004, 123). Ca un fel de despăgubire tacită pentru politica economică pe care o practica, Moscova făcea apel la naționalismul populației. Armistițiul din septembrie declara nul și neavenit Dictatul de la Viena din 1940, prin care Ungaria, cu aprobarea Germaniei naziste, ocupase Ardealul de Nord. Cu toate acestea, Basarabia
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
foști legionari decât în mod excepțional", pe marea majoritate, în special cei ce nu deținuseră funcții de conducere, "am reușit să-i reeducăm". Deși susceptibili încă din punct de vedere ideologic, foștii membri ai Gărzii de Fier constituiau o prezență tacit acceptată în eșaloanele inferioare ale partidului de către întreaga conducere, în niciun caz numai de Ana Pauker. "E destul ca la 100 de oameni să fie un singur comunist adevărat, ca el să poată încadra toată masa" încheia Dej pe un
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]