6,034 matches
-
timp a durat până când, ca în orice afacere, interveni lăcomia. Doritorii cereau acum eșantioane de realitate. Un smoc de grâu cu greieri cu tot, gura unei fecioare, un castron cu apă de Dunăre și icre de crap, o floare de tei, puful plopilor, notele printate de la examenul de bacalaureat, o felie de arșiță, un calup de Bărăgan. Când s-a descoperit că Brăila putea fi restituită din bucăți, dincolo, s-a trezit orgoliul brăilenilor. Au introdus în combine MP3-uri, în laptop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tuturor bărbaților țintită spre gândurile lor, fără doborârea voluptuosului inamic, masculii își trimiteau corpul eteric amușinându-le gândul și sărutându-l, mângâindu-le brațele și trupul și sărutându-le, răsfirându-le pletele și înfășurându-se cu ele, culegând cu palmele mirosurile teilor de pe brațe, de pe pulpe, de pe gât și umeri, mângâindu-și cu ele fața și buzele, și ochii, și părul, ca să ne miroasă toată ziua frumusețea, ele neștiind că sunt frumoase, parfumate, îmbrățișate, sărutate și dorite. Așa și nu altfel, Stoian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
grindină - cam toate caisele sunt începute vara-n cimitir - răcoare nerâvnită printre rădăcini nici-un nor pe cer - un zumzet de albine printre albăstrele vacanță de basm - fetița vede-ntre nori ursul și vulpea pescăruși în zori - încet-încet nisipul prinde culoare teiul încărcat - la orice adiere praf de lumină cântec de greieri - mă prinde iarăși dorul de chitară secetă în sat - din când în când albine pe bluza cu flori ceas vechi în gară - măsurând așteptarea ultimul greier “Uitați-vă cu băgare
Vara cu greierii ei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83680_a_85005]
-
și se mai uită din când în când în ochii de aur ai fetei, studentă la el, sunt eu prof de actorie sau ce naiba? Am plecat amândoi de la petrecere și, pe drum, i-am scuturat în păr toate crengile de tei înflorit, sclipeau galben pletele ei negre și scurte, între sânii femeii căzuseră, umede, florile de tei ale unui întreg bulevard, am urcat în apartamentul lor dintr-o vilă veche, bătrânească, și-am iubit-o ca un nebun. Am întârziat câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
el, sunt eu prof de actorie sau ce naiba? Am plecat amândoi de la petrecere și, pe drum, i-am scuturat în păr toate crengile de tei înflorit, sclipeau galben pletele ei negre și scurte, între sânii femeii căzuseră, umede, florile de tei ale unui întreg bulevard, am urcat în apartamentul lor dintr-o vilă veche, bătrânească, și-am iubit-o ca un nebun. Am întârziat câteva ore la petrecerea aia, dar nimeni n-a zis nimic, nici măcar marele regizor, soțul. Doar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Mașina Înainta pe malul unei râpe adânci și Întunecate chiar și În timpul zilei iar În noaptea neagră părea o imensă pată de smoală. Nu se auzea decât fâșâitul roților și abia perceptibil zgomotul surd al motorului. În apropierea celor cinci tei Îngemănați, maiorul Roznoveanu ordonă scut: Patru! Adjutantul Ghiță Asoltanei opri motorul, cei doi Își făcură din cap un semn bine știut și după un minut scrutau Împrejurimile și adâncul râpii prin cele două camere video cu raze infraroșii. Vreme de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
acceptat să Împarți cu mine aerul din cotineața asta Împuțită . Antoniu Îl ascultă În timp ce aprinde câteva surcele pe un grătar de metal, soba lor de toate zilele. Ține deasupra flăcării ibricul În care a turnat apă și câteva flori de tei, pe care le-a scos dintr-un borcan, după ce le-a mirosit cu lăcomie, așa cum miroase o fiară prada. Când apa Începe să sfârâie și să se zbenguie În ibric, Antoniu stinge flăcăruia, suflând În ea, după care deșartă ceaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a mirosit cu lăcomie, așa cum miroase o fiară prada. Când apa Începe să sfârâie și să se zbenguie În ibric, Antoniu stinge flăcăruia, suflând În ea, după care deșartă ceaiul Într-o cană, aflată pe taburetul din Încăpere. Aroma de tei, dumnezeiască umple Încăperea și le intră În nări, aspirată cu lăcomie. -Uite ce, Kawabata, am acceptat să Împart cu tine aerul de care spui, dintr-un motiv simplu: din disperare. Se aude șuieratul trenului și lovituri de ciocan la intervale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
societății, cerșind. Trebuie mult mai mult ca să fim un cuplu respectat și apreciat, chiar dacă societatea nu ne cere acest lucru.,, Draga mea, ,,Ceaiul mă reconfortează. Ceaiul Îmi amintește Întotdeauna de casa bunicilor, În care mirosea tot timpul a flori de tei, ceaiul este amandina mea proustiană: când Îl văd strălucind În ceașcă, Îmi revăd copilăria În cele mai mici detalii. Te aștept. Aș vrea să bem În seara asta Împreună ceaiul de tei,,. Nici un răspuns. Draga mea, ,,Tare aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În care mirosea tot timpul a flori de tei, ceaiul este amandina mea proustiană: când Îl văd strălucind În ceașcă, Îmi revăd copilăria În cele mai mici detalii. Te aștept. Aș vrea să bem În seara asta Împreună ceaiul de tei,,. Nici un răspuns. Draga mea, ,,Tare aș vrea să-mi prepari un ceai. Lătratul câinelui mă Înebunește. I-aș vârî un căluș În gură. Mă apasă căldura verii, Îmi dă o neliniște cumplită. Am omorât câteva muște pe geamul de la fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-Ceaiul e gata, ți-ar face bine lichidul ăsta parfumat,, .Antoniu apucă cu degetele câteva fire de zahăr dintr-un borcan aflat pe masă și le dă drumul În apa fierbinte, amestecând În ea cu o lingură. E ceai de tei, coropișniță bătrână.,, Un zâmbet se zbate la colțurile gurii lui Antoniu, făcându-l și pe bătrân să-și miște barba stufoasă și Încâlcită, semn al unui răspuns la acest semn de afecțiune. Cu mare efort, Kawabata Își mișcă trupul uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o imagine pe care nu și-o poate reprima, și-l face să piardă pentru câteva clipe logica poveștii. Își scutură capul ca străbătut de un curent electric, după care Începe din nou să vorbească. Era luna iunie și mirosul teilor, de care cartierul În care locuiam era plin, pătrunsese și-n gândurile noastre nu numai În nări și plămâni. Eram destul de agitat, În perioada respectivă. Trecuseră doi ani și iubirea pentru Ema, nu suferise, cel puțin În ce mă privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu știam cum va reacționa soțul ei În momentul În care va afla de hotărârea ei, mai ales că exista și un copil pe care amândoi Îl iubeau. Dupî cum ăți spuneam era iunie, și parfumul râspăndit de florile de tei ămi dâdea o stare ciudatî, ca o plutire pe deasupra lucrurilor, așa cum au probabil drogații, dupî ce și-au injectat porția zilnicî de narcotice. Eram tănâr, și mî găndeam la viitor ca la ceva foarte ăndepârtat, dar ăn nici un caz nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
disperate din partea soțului. Copacii goi se scuturau sub rafalele de vânt, și, apa, Înmuiase zidurile albe ale bisericii. Satul părea o navă Înconjurată de ape, dar pictorul lucra cu Îndârjire și mirosul vopselelor se amesteca cu mirosul de mărar, leuștean, tei și ceapă, care nu lipseau de la dejunurile noastre. Nu puteam să mă desprind de picturi. Știam că În curând vraja se va sparge, și că fiecare va pleca spre rosturile lui, mai știam că s-ar fi putut să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fi bine să iasă cât mai puțin În hărmălaia orașului, pentru a nu atrage atenția. După această introducere, l-a condus la noua ,,locuință,, repartizată: cavoul părăsit, aflat undeva, În extremitatea de vest a cimitirului, pe o alee cu un tei uriaș. Deși părăsit, cavoul cu pricina, o construcție solidă, făcută cu grija detaliilor unei adevărate Încăperi de locuit, nu pare vandalizat, așa cum se Întâmplă cu foarte multe monumente funerare și locuri de reculegere, din cimitirele patriei. Să nu uităm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Permanent își schimba locul. Vin pe rând și-asemeni trec Când necazul,când norocul.” (Petru Zadnipru) Poem pentru un oraș patriarhal Dacă un fost locuitor al orașului ar reveni ca turist în Gara Bârlad,ar fi învăluit de parfumul de tei și de mister. Nu mai există monumentul feroviarilor din spatele gării. Nu mai sunt porțile grele,metalice,în spatele cărora staționau tradiționalele birje. Poate pe aici se plimba Garabet Ibraileanu cu „Adela”. Nu mai există vechea gară, unde Ionel Teodoreanu,venit de la
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
fără poveste, E veșnic nouă pentru noi povestea veche”. (George Cosbuc) Labirintul Sfârșit de august.M-am decis să merg la Iași.Colega mea de liceu,Mioara m-a invitat.Incă din prima zi ne-am plimbat prin Copou,pe lângă teiul lui Eminescu.Am vizitat Palatul Culturii. Am facut cumpărături la Mall. Seara am mers la discotecă în Tudor.I-am întâlnit pe Radu și pe Val,verii prietenei mele. Amândoi erau înalți și chipeși. Radu prezenta un plus de maturitate
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
fi fiert căpățâni de mac sau, în lipsa acestei plante, cataplasmele să fie stropite cu laudanum și apoi să i se aplice pe pântece. Bolnavul urma totodată să ia la fiecare ceas o ceașcă de ceai din floare de nalbă, viorele, tei sau apă de orez ușoară, cu gumă arabică; în sfârșit, să i se pună clistiruri cu zeamă de tărâțe fierte și să fie menținută curățenia absolută a așternutului și aerisirea permanentă a camerei unde este îngrijit. În ce privește instrucțiile publicate în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
se folosesc următoarele mijloace la vreme și cu pripă "izbîndesc de nu totdeauna, dar de cele mai multe ori". Bolnavul atacat de holeră "pe dată să intre în așternut, să se acopere bine, să bea băuturi nădușitoare, precum floare de soc, de tei, ceai rusesc, iar mai cu deosebire ceai de izmă, puind la picioare cărămizi cât de calde, ca să se poată porni nădușala". În cazuri mai grave să se treacă la alte mijloace mai drastice: strașnica rubefacție a pielii (arderea pielii prin
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
limbile anemice de zăpadă căzute În timpul nopții peste straturile din grădină În care n-au mai rămas decât tulpinile Înnegrite, cu spinii muiați de umezeală, ale trandafirilor, poți foarte ușor să te crezi În noiembrie sau ianuarie. Chelit de frunze, teiul se desenează uscat și negru, pe un cer plumburiu, la fel de murdar ca fațada murdară a casei de vizavi. Pe trotuar, vântul a dispus praful subțire În figuri ciudate, ca apa mării, după ce se retrage de pe nisip. Are Încă În memorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
celor „scăpate” fără vrere. Mă tot frământam ce să spun acasă sau dacă trebuie să spun ceva... În seara respectivă nu am avut curajul să mănânc. Am spus mamei că mă doare capul și aș bea doar un ceai de tei. Nu am pomenit nimic despre cele Întâmplate În biserică. Sora mea, având doar 5 anișori ( neîmpliniți), n-a Înțeles mare lucru; de fapt, n-a Înțeles nimic. Poate a fost mai bine pentru mine. Aveam timp să pun la cale
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Ce vis frumos! Poiana plină cu flori și ciripit de păsărele. Un timp solar și plin de promisiuni... M-am trezit brusc cu o anumită senzație de sufocare, ca și cum o mână nevăzută mă strângea cu putere de gât. Ceaiul de tei cu miere de albine și lămâie mi-a adus o oarecare stare de liniște. În jurul prânzului, am primit un telefon de la el... Inima Îmi bătea cu putere ori de câte ori vedeam pe ecranul telefonului acel număr familiar. Doar am trăit o vreme
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
uităm să ne acordăm acele clipe mirifice pentru sufletul surghiunit Într-un con de umbră. Uneori, primăvara, când totul este Înflorit și razele molatice Îmbrățișează zarea - simt cum inima mi se umple de iubire. Serile de vară, cu parfum de tei, miros de iarbă și dor, te cheamă, te ademenesc! Doamne! Totul cântă, inima visează iubire. Ce păcat că iubita nu este lângă mine! Bucuria ar fi fost mult mai mare În doi. Ce păcat!? Câte măști poate purta un om
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
răsuflarea-i rece. Toate la un loc, la care s-a adăugat și umezeala solului, au contribuit la durerile mele lombare de a doua zi. Masa de dimineață n-a fost tocmai grozavă pentru mine; zacuscă, dulceață și ceai de tei. Se pare că era una din zilele de post. Sunt vreo douăzecișicinci de ani de când mă lupt cu durerile de stomac și intestine. Ulcerele se mai vindecă, dar esofagita de reflux și colita fermentativă nu și au găsit medicul potrivit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mirarea. Aveam să aflu Întreaga poveste chiar de la ea, mai spre seară, când am găsit-o citind „Cireșarii”, la una din cele două mese plasate În spațiul verde. În acest spațiu se găsesc și câteva tufe de trandafiri, pin, tuia, tei, magnolia etc. I-am cerut voie să mă așez la masa ei. Mi-a făcut loc pe băncuța pe care ședea. Lângă ea, avea o jucărie de pluș,pantera roz. Vedeți această jucărie? Nu ne despărțim niciodată. O iau cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]