5,799 matches
-
aparțineau boierimii/nobilimii. În Basarabia multe terenuri aparțineau mănăstirilor și altor instituții religioase. În perioada inițială, atât româna cât și rusa au fost limbi folosite de administrația locală. Mitropolitul Bănulescu-Bodoni, de asemenea, obținînd permisiunea pentru deschiderea unui seminar și o tipografie, biserica din Basarabia devenind o eparhie a Bisericii Ortodoxe Ruse. Treptat însă, limbii ruse a început să i se acorde o tot mai mare importanță. Conform autorităților imperiale, din 1828 actele oficiale au început să fie publicate numai în limba
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
Baba, și Iosif Iser, prin care se spera "„lichidarea caracterului birocratic și apolitic al muncii...”". Prin urmare, în perioada comunistă, Ștefan Szönyi a devenit un militant reprezentativ al realismului socialist, creând lucrări ca „Țărancă”, „Lumină peste uzină”, „Portretul unei muncitoare”, „Tipografie ilegală”. Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pictorului Ștefan Szönyi i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată
Ștefan Szönyi () [Corola-website/Science/311938_a_313267]
-
Popp de Szathmary, a făcut parte din grupul de artiști ardeleni care au influențat semnificativ pictura românească a secolului al XIX-lea. Lecca fost primul pictor român care a executat pictură bisericească în stil occidental. Ca editor, a înființat prima tipografie din Craiova și prima revistă culturală din Oltenia, revista "Mozaic", în 1838. În politică s-a remarcat ca participant la Revoluția Română din 1848 și a susținut unirea și independența Principatelor. A susținut cu ardoare idealurile Școlii Ardelene și a
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Tributar formației sale transilvănene, conformă idealurilor lui Gheorghe Șincai și ale lui Petru Maior, entuziasmul său creator nu s-a rezumat doar la predarea desenului în școala craioveană. El a făcut portrete boierimii locale, a pictat biserici, a făcut prima tipografie din Craiova și a condus o revistă. A tipărit operele literare ale prietenilor săi și a tradus piese de teatru. A fost pentru Craiova ceea ce Ion Heliade-Rădulescu a fost pentru București. Constantin Lecca, prin toată activitatea didactică de la Craiova a
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Plecarea de la Sava a lui Lecca din anul 1859 s-a făcut prin demisie. După plecarea sa de la Buda și din momentul venirii sale la Craiova, Constantin Lecca și-a propus înființarea unei reviste similare "Bibliotecii românești" și a unei tipografii locale. Până în 1833, în Oltenia au ființat tipografii locale aflate în prejma bisericilor mânăstirești din Bistrița și probabil la Râmnic și Govora. Având ajutorul necondiționat a lui Petrache Poenaru și Grigore Otetelișanu, Lecca a făcut rost de o tipografie pe
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
1859 s-a făcut prin demisie. După plecarea sa de la Buda și din momentul venirii sale la Craiova, Constantin Lecca și-a propus înființarea unei reviste similare "Bibliotecii românești" și a unei tipografii locale. Până în 1833, în Oltenia au ființat tipografii locale aflate în prejma bisericilor mânăstirești din Bistrița și probabil la Râmnic și Govora. Având ajutorul necondiționat a lui Petrache Poenaru și Grigore Otetelișanu, Lecca a făcut rost de o tipografie pe care a adus-o la Craiova. Proveniența ei
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
unei tipografii locale. Până în 1833, în Oltenia au ființat tipografii locale aflate în prejma bisericilor mânăstirești din Bistrița și probabil la Râmnic și Govora. Având ajutorul necondiționat a lui Petrache Poenaru și Grigore Otetelișanu, Lecca a făcut rost de o tipografie pe care a adus-o la Craiova. Proveniența ei nu este cunoscută, dar Barbu Theodorescu presupune că ea ar fi fost procurată cu ajutorul lui Zaharia Carcalechi, cu care Lecca a păstrat legătura de prietenie începută la Buda. Tipografia lui Lecca
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
de o tipografie pe care a adus-o la Craiova. Proveniența ei nu este cunoscută, dar Barbu Theodorescu presupune că ea ar fi fost procurată cu ajutorul lui Zaharia Carcalechi, cu care Lecca a păstrat legătura de prietenie începută la Buda. Tipografia lui Lecca a fost amplasată pe locul unde astăzi este Biserica Sfântul Ilie din Craiova (ctitorită de familia Otetelișanu) și unde exista o prăvălie a negustorului brașovean Petcu Vasiliu. Tipografia a fost înființată sub tutela Școlii Centrale din Craiova, acest
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
care Lecca a păstrat legătura de prietenie începută la Buda. Tipografia lui Lecca a fost amplasată pe locul unde astăzi este Biserica Sfântul Ilie din Craiova (ctitorită de familia Otetelișanu) și unde exista o prăvălie a negustorului brașovean Petcu Vasiliu. Tipografia a fost înființată sub tutela Școlii Centrale din Craiova, acest lucru fiind dovedit prin faptul că circa 4000 de lei anual reprezentau cheltuieli de funcționare, cheltuieli pe care Petrache Poenaru le-a trecut în bugetul acesteia. Prima lucrare tipărită a
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
a fost înființată sub tutela Școlii Centrale din Craiova, acest lucru fiind dovedit prin faptul că circa 4000 de lei anual reprezentau cheltuieli de funcționare, cheltuieli pe care Petrache Poenaru le-a trecut în bugetul acesteia. Prima lucrare tipărită a tipografiei a fost primul număr al revistei săptămânale "Mozaicul", fiind necesar aproape un an de zile pentru pregătirea primului număr al acesteia. Pe lângă tipărirea revistei, la tipografie s-au imprimat lucrări ale intelectualității craiovene, numeroase piese de teatru și manuale școlare
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
pe care Petrache Poenaru le-a trecut în bugetul acesteia. Prima lucrare tipărită a tipografiei a fost primul număr al revistei săptămânale "Mozaicul", fiind necesar aproape un an de zile pentru pregătirea primului număr al acesteia. Pe lângă tipărirea revistei, la tipografie s-au imprimat lucrări ale intelectualității craiovene, numeroase piese de teatru și manuale școlare. Ultima tipăritură pe care Lecca a făcut-o la tipografia sa a fost în anul 1846, moment în care aceasta și-a schimbat proprietarul - Asociații George
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
necesar aproape un an de zile pentru pregătirea primului număr al acesteia. Pe lângă tipărirea revistei, la tipografie s-au imprimat lucrări ale intelectualității craiovene, numeroase piese de teatru și manuale școlare. Ultima tipăritură pe care Lecca a făcut-o la tipografia sa a fost în anul 1846, moment în care aceasta și-a schimbat proprietarul - Asociații George Albeanu, Iosef "legătorul de cărți" și Iancu. Iosef "legătorul de cărți" a fost tipograful Iosif Samitca, cel care a dezvoltat afacerea în renumitul Institut
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Institut de Editură Samitca. Institutul Samitca s-a transformat mai târziu în editura "Scrisul românesc", cea care a făcut epocă în secolul al XX-lea. Lui Constantin Lecca i se datorează editarea primei reviste din Oltenia ("Mozaicul") și înființarea primei tipografii din Craiova. Practic, acesta prin înființarea respectivei tipografii a făcut la Craiova ceea ce Gheorghe Asachi a realizat la Iași cu "Albina românească", Heliade Rădulescu la București cu "Curierul românesc" și nu în ultimul rînd, Zaharia Carcalechi la Buda cu revista
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
transformat mai târziu în editura "Scrisul românesc", cea care a făcut epocă în secolul al XX-lea. Lui Constantin Lecca i se datorează editarea primei reviste din Oltenia ("Mozaicul") și înființarea primei tipografii din Craiova. Practic, acesta prin înființarea respectivei tipografii a făcut la Craiova ceea ce Gheorghe Asachi a realizat la Iași cu "Albina românească", Heliade Rădulescu la București cu "Curierul românesc" și nu în ultimul rînd, Zaharia Carcalechi la Buda cu revista "Biblioteca românească". Revista "Mozaicul" ar fi trebuit să
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
a activat la Iași și Lecca la Craiova, Brașov și București. Lecca a fost influențat de Școala Ardeleană ca Heliade, a făcut istorie ca Asachi și a văzut operele marilor maeștri italieni la Roma. De asemenea el a înființat o tipografie, a tradus, a scris și a condus o revistă ca și ceilalți doi. Deși Lecca este inferior celor doi, asemenea lor a participat la ridicarea culturală a unei generații noi de tineri talentați, chiar dacă în ultima perioadă a vieții lui
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Cea mai fecundă perioadă din istoria mănăstirii rămâne totuși sfârșitul secolului al XVIII-lea, când, sub păstorirea Sf. stareț Gheorghe de la Cernica (canonizat în 2005), aceasta devine unul din principalele focare de duhovnicie și cultură ale arealului românesc. În 1834, tipografia Ungrovlahiei de la București va fi mutată la metocul Cocioc al Mănăstirii Căldărușani, împlinindu-se astfel dorința Sf. Mitropolit Grigore Dascălul (canonizat în 2006), nevoitor un timp în această mănăstire. În 1778 a fost înființată o școală de pictură frecventată și
Mănăstirea Căldărușani () [Corola-website/Science/312348_a_313677]
-
Române Unite. Acest așezământ monahal aparținând Ordinului Sfântul Vasile cel Mare a fost una din principalele mănăstiri din Ardealul de Nord. Până la scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma în afara legii de către regimul comunist în anul 1948, a funcționat aici principala tipografie bisericească a Ordinului Bazilian. În 1948 călugării bazilieni au fost alungați din mănăstire, iar în locul lor autoritățile comuniste au instalat un preventoriu TBC aflat în subordinea spitalului din Negrești Oaș. Preventoriul a funcționat până în anul 1998. În noaptea de 15
Mănăstirea Bixad () [Corola-website/Science/312335_a_313664]
-
Turnul Pompierilor, denumit pe vremuri Turnul Lăcătușilor, este situat pe strada Tipografiei din municipiul Cluj. Edificiul a fost construit în anul 1574 în cadrul celei de-a doua incinte medievale de apărare a orașului. Inițial a purtat denumirea de "Poarta Mică din ulița Săpunului" (în ). Turnul Pompierilor împreună cu o porține de zid este
Turnul Pompierilor din Cluj () [Corola-website/Science/312966_a_314295]
-
cu districtul Stepei Bălțului de păiuș-negară, în cadrul căruia se evidențiază două raioane: 1) al protostepelor și stepelor propriu-zise (Drochia); 2) al stepelor propriu-zise și luncilor halofite (Ciuluc).Ursu A. Raioanele pedogeografice și particularitățile regionale utilizate și protejare a solurilor. Chișinău: Tipografia Academiei de Științe, 2006. 232 p. Vegetația naturală practic nu s-a păstrat. Pe fragmentele înțelenite, nevalorificate, degradate prin pășunat, predomină păiușul și diferite ierburi de protostepă; pe versanți cu soluri erodate predomină comunitățile de bărboasă. Pe fondul vegetației zonale
Stepa Bălților () [Corola-website/Science/310928_a_312257]
-
Mallinckroth, și se referea la prima "tipographiae incunabula", pentru a denumi perioada de început a tiparului, nu cărțile propriu-zise. Termenul a fost consacrat în 1688, la Amsterdam, de librarul olandez Cornelius van Beughem, care a publicat un catalog intitulat "„Incunabulele tipografiei sau catalogul cărților și scriitorilor editați în orice limbă, din primii ani de la inventarea tiparului, până la anul de la Hristos 1500 inclusiv“". Primul incunabul cunoscut este "Biblia de 42 de rânduri" tipărită în jurul anului 1455 de Gutenberg, fiind considerată prima carte
Incunabul () [Corola-website/Science/309532_a_310861]
-
În locul literelor de început de rând ("letrinele") era lăsat spațiu liber, care se „picta“ ulterior manual de către caligrafi, așa-numiții "„rubricatores“". Nici pagină de titlu nu exista, cărțile aveau o pagină explicativă, la sfâr-șit, iar copertele nu se făceau în tipografie. Clientul și le comanda în altă parte. Textul incunabulelor se deschide - în absența foii de titlu - cu "incipit" și se încheie cu "explicit", formule care sunt caracteristice manuscriselor. După 1500 a apărut și pagina de titlu, iar cărțile au început
Incunabul () [Corola-website/Science/309532_a_310861]
-
Textul incunabulelor se deschide - în absența foii de titlu - cu "incipit" și se încheie cu "explicit", formule care sunt caracteristice manuscriselor. După 1500 a apărut și pagina de titlu, iar cărțile au început să se tipărească integral. Co-pertele realizate în tipografie au apărut însă abia la începutul secolului al XIX-lea. În total, în România au fost luate în evidență un număr de 1348 de titluri de incunabule, în peste 1640 de exemplare, cu o valoare estimată de 164 de milioane
Incunabul () [Corola-website/Science/309532_a_310861]
-
ai limbilor română, rusă sau ucraineană. Majoritatea preoților localnici, peste 150, erau întorși din lagărele sovietice. Mulți dintre acești preoți au urmat cursuri preoțești de 6 luni la centrul eparhial din Chișinău. Mitropolitul Visarion Puiu a înființat la Odesa o Tipografie bisericească, în care au văzut lumina tiparului revistele bilingve româno-ruse Foaia de zidire sufletească, Revista pentru copii, Transnistria creștină, Foaia Duminicală și Viața creștină, peste 60 de mii de exemplare de cărți de rugăciune în limba rusă și peste 10
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
Strâmba din Fizeșu Gherlii," iar pe Silvestru Caliani l-a trimis la "mănăstirea Măgina-Aiud". În 1771 "Grigore Maior" a fost eliberat de la mănăstirea ruteană Muncaciu de către împăratul Iosif al II-lea, după care a lucrat pentru puțin timp corector la tipografia slavă și română de la Viena. A fost ales episcop al Blajului, în sinodul electoral din 15 august 1772, după decesul rivalului său, Atanasie Rednic, cu 100 de voturi. La 23 aprilie 1773 a fost hirotonit episcop la Viena de către episcopul
Grigore Maior () [Corola-website/Science/309675_a_311004]
-
științific al Universității Politehnica Timișoara, directorul editurii, trei redactori, un secretar și un tehnoredactor. Pentru tipărirea cărților editura folosește baza materială a litografiei Universității Politehnica Timișoara, actual această bază fiind mult dezvoltată. Realizarea copertelor se face în colaborare cu alte tipografii. "Formatul" recomandat pentru cărți este cel preconizat de Editura Tehnică, adică 17 x 24 cm, cu o oglindă a paginii de 13,5 x 20 cm. Fontul recomandat este "Times New Roman 11 pt", rezultând o densitate de cca. 3000
Editura „Politehnica” () [Corola-website/Science/309655_a_310984]