5,883 matches
-
țin direct de persoană” (toaleta - a bărbaților și a femeilor, parfumurile, Îmbăierea, coafura, mersul, ținuta, manierele, conversația). Încununarea opus-ului ar fi partea destinată accesoriilor (de la cele purtate de oameni până la cele care ornează caii, să spunem, de la mobile până la trăsuri). Numai că din tot acest proiect anunțat cu mare entuziasm se realizează doar câteva capitole. Le-am selectat și le-am inclus În antologia noastră. E, din câte știm, prima traducere În limba română a micului tratat balzacian despre eleganță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
canoane, să execute partitura pe care toți o așteaptă, fără a cădea vreodată Însă În grotesc, fără a fi excesiv În sfidare. Marchizul de Saint-Cricq face, de pildă, o impresie execrabilă când e văzut ținând frâiele calului prin portiera elegantei trăsuri. Gesturile unui dandy autentic trebuie să aibă o insolență rafinată, nu brutală. O altă amprentă a corpului, folosită abil ca instrument de seducție este vocea: reținută, eventual emfatică, fără modulări patetice, fără stridențe, bâlbâieli, ezitări, fără exaltare. Asemenea măștii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
reprezenta pe artist, În mintea acestora, croitorul se prezintă Întotdeauna sub forma unei necruțătoare facturi de plătit: instituția gulerelor tari este la mare cinste În ochii lor, orice fantezie pe care și-o permit este furată de la creditori, iar o trăsură, din birjă În viața de toate zilele, devine cupeu de Închiriat În zilele de Înmormântare sau de nuntă. Dacă nu au pornirea să strângă câte ceva, așa cum fac pălmașii, ca să-și asigure casa și masa la bătrâneți, nădejdile vieții lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că sunt sclavii unei ființe raționale de mii de ori mai capricioase, mai ingrate decât un suveran. Iar când ajung În sfârșit la vârsta menită repausului, gustul pentru fashion, vremea eleganței s-a sfârșit pentru totdeauna. Așa se face că trăsura cu care ies la plimbare are scăriță mobilă cu mai multe trepte sau, dimpotrivă, e hodorogită precum aceea a celebrului Portal. Sunt indivizi pentru care mai există prejudecata cașmirului; iar soțiile lor poartă la gât riviere și cercei cu diamante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Dacă la nivelul sumei sociale ei pot fi luați drept cifre, atunci este vorba despre unități. Pentru parveniții acestei clase, viața se reduce la titlul de baron, iar eleganța, la un lacheu În livrea și pălărie cu pene, cocoțat În spatele trăsurii sale, ori la o lojă la vodevilurile lui Feydeau. În acest punct, viața ocupată ia sfârșit. Înaltul funcționar, prelatul, generalul, marele proprietar, ministrul, valetul 1 și prinții intră În categoria celor care trândăvesc și aparțin vieții elegante. După ce a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
anul de grație 1804, ca și În anul MCXX, a fost recunoscut faptul că este nespus de plăcut pentru un bărbat sau o femeie să Își poată spune, privindu-și concetățenii: „Mă aflu deasupra lor; Îi stropesc cu noroi din trăsură, Îi ocrotesc, Îi cârmuiesc și fiecare vede limpede că Îi cârmuiesc, Îi ocrotesc și Îi stropesc cu noroi; fiindcă un om care Îi stropește cu noroi, ocrotește sau cârmuiește pe ceilalți vorbește, mănâncă, doarme, tușește, se Îmbracă, se distrează În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
luptă Între starea a treia și celelalte clase. Iar În toate acestea, poporul nu a fost decât auxiliarul celor mai abili. Așa se face că, În octombrie 1830, continuă să existe două feluri de oameni: bogații și săracii, oamenii În trăsură și oamenii pe jos, cei care și-au plătit dreptul de a trândăvi și cei care se străduiesc să Îl dobândească. Limbajul societății este dublu, Însă propunerea rămâne aceeași. Întotdeauna oamenii Își datorează plăcerile vieții, ca și puterea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de apropierea mai mult sau mai puțin intimă existentă Între anumite lucruri și persoana noastră. Așa se face că vorbirea, mersul, manierele, toate sunt acte care țin direct de om și sunt cu totul supuse legilor eleganței. Mâncarea, oamenii, caii, trăsurile, mobilele, aspectul casei nu derivă, ca să spunem așa, decât indirect din om. Cu toate că și aceste accesorii ale existenței poartă pecetea eleganței pe care o aplicăm asupra a tot ce ține de noi, ele par Întrucâtva mai Îndepărtate de sediul gândirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
avut ocazia să remarc faptul că În Franța aveți obiceiul să vorbiți Întotdeauna destul de mult Înainte de a trece la fapte. Cea de-a patra parte, consacrată ACCESORIILOR, va cuprinde principiile care trebuie să reglementeze În materie de mobile, cai, oameni, trăsuri, pentru a termina cu un tratat despre arta de a primi oaspeți fie În oraș, fie la țară, precum și despre arta de a se comporta În vizită. În felul acesta, vom fi reușit să cuprindem universalitatea celei mai vaste dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
reciproc de necazuri; niciunde În largul lor, ei nu se bucură cu adevărat de nimic. Această doctrină a fost rezumată Într-un aforism aplicabil tuturor existențelor, de la aceea a femeii nevoite să Își ridice rochia pentru a se așeza În trăsură până la micul principe german care vrea mereu să fie dus la teatru: XXV Potrivirea dintre viața exterioară și avere creează siguranța de sine. Numai respectarea cu o adevărată religiozitate a acestui principiu Îi permite omului să desfășoare, până În cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să se lase surprins În vreun fel. Deviza lui este aceea a unei familii a cărei glorie este legată de lumea nouă; nouă În sensul că el este semper paratus, Întotdeauna gata, Întotdeauna egal cu sine. Casa lui, oamenii lui, trăsurile lui, luxul lui, tuturor acestora le este necunoscută prejudecata duminicii. Fiecare zi este o zi de sărbătoare. În fine, si magma licet componere parvis, el este precum faimosul Dessein care, aflând că a sosit ducele de York, răspunde fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
socoteală a unei civilizații avansate a cunoscut noi dezvoltări În Anglia, patrie a confortabilului, unde materialul vieții este socotit a fi un mare veșmânt În esența lui schimbător și supus capriciilor modei. Cei bogați Își schimbă În fiecare an caii, trăsurile, mobilierul; chiar și diamantelor li se schimbă montura; totul dobândește o formă nouă. Așa se explică faptul că și cele mai neînsemnate piese de mobilier sunt lucrate În acest spirit; ceea ce face ca materia primă să fie economisită cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ceea ce face ca materia primă să fie economisită cu grijă. Dacă noi nu am ajuns Încă la acest nivel al științei, am făcut totuși unele progrese. Piesele grele de lemn din perioada imperiului sunt definitiv condamnate, ca, de altfel, și trăsurile greoaie, și sculpturile, cvasicapodopere care nu Îi satisfăceau Însă nici pe artist, nici pe omul de gust. Am apucat-o În sfârșit pe calea eleganței și a simplității. Dacă modestia averilor noastre nu Încurajează Încă mutații rapide, am Înțeles cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În legătură cu amploarea cheltuielilor pe care le-ar impune despoticele noastre aforisme... Ce avere, am fost Întrebați, ar fi suficientă pentru a răspunde cerințelor prezente În teoriile voastre?... Oare la o zi după ce o casă a fost remobilată, retapetată, după ce o trăsură a fost restaurată, după ce mătasea dintr-un budoar a fost schimbată, ce se Întâmplă dacă un fashionable vine și Își sprijină cu nerușinare capul pomădat de o tapiserie? Și un individ furios nu intră anume pentru a murdări un covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un budoar a fost schimbată, ce se Întâmplă dacă un fashionable vine și Își sprijină cu nerușinare capul pomădat de o tapiserie? Și un individ furios nu intră anume pentru a murdări un covor? Iar câțiva nevrednici nu Îți ciocnesc trăsura? Și cât timp poți să-i oprești pe impertinenți să calce pragul sacru al budoarului? Toate aceste plângeri, prezentate cu acea artă specială cu care femeile știu să Își formuleze toate apărările, au fost Însă pulverizate de următorul aforism: XXIX
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Însă pulverizate de următorul aforism: XXIX O persoană care știe să fie o companie aleasă nu se mai socotește stăpânul tuturor lucrurilor care, În casa lui, trebuie puse la dispoziția celorlalți. Elegantul nu va spune, de fapt, asemenea unui rege, trăsura noastră, palatul nostru, castelul nostru, caii noștri, Însă va ști să imprime tuturor actelor sale aceeași delicatețe regală; preafericită prefacere prin care un om pare să Îi poftească să se bucure de averea sa pe toți cei ce Îl Înconjoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
persoanele care, chiar dintre cele cărora nu le putem nega o anumită distincție a ideilor, o anumită instrucție și măreție sufletească, nu reușesc decât cu mare greutate să recunoască linia ce desparte toaleta de stradă de toaleta pentru mersul În trăsură! Ce plăcere nespusă Încearcă observatorul, cunoscătorul, atunci când Întâlnește pe străzile Parisului, pe marile bulevarde acele femei pline de har care, după ce și-au Înscris numele, rangul și averea În gustul cu care și-au alcătuit toaleta, nu Înseamnă nimic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
urma mâinii dibace și neobosite a cameristei. Aceste Înalte autorități feminine știu de minune să se supună constrângerilor rolului impus de cel ce se plimbă la pas, deoarece au jubilat de nenumărate ori trăind toate Îndrăznelile permise de mersul cu trăsura; căci numai persoanele deprinse cu luxul caleștii știu să se Îmbrace atunci când merg pe jos. Așa se face că datorăm următoarele două formule uneia dintre aceste fermecătoare zeițe pariziene: XLVI Trăsura este un pașaport pentru toate Îndrăznelile unei femei. XLVII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nenumărate ori trăind toate Îndrăznelile permise de mersul cu trăsura; căci numai persoanele deprinse cu luxul caleștii știu să se Îmbrace atunci când merg pe jos. Așa se face că datorăm următoarele două formule uneia dintre aceste fermecătoare zeițe pariziene: XLVI Trăsura este un pașaport pentru toate Îndrăznelile unei femei. XLVII Pedestrașul are Întotdeauna de Înfruntat o prejudecată. Prin urmare, iată axioma care va trebui să reglementeze toaletele prozaicilor plimbăreți: XLVIII Tot ce urmărește obținerea unui efect este de prost gust, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Dar și prima filă a unui dosar ce nu și-a găsit rezolvarea nici până În ziua de azi. În capcana falsei limpezimi a romanului au căzut, cei dintâi, criticii și istoricii literari. Pentru ei, lucrurile sunt simple: dintr-o singură trăsură de condei, au decis: Portretul lui Dorian Gray (1890-1891) este un manifest al estetismului! Adică ilustrarea artistică a unei idei pur teoretice. Și Încă: o Încercare - reușită - de a da formă literară teoriei „artei pentru artă”. Fără Îndoială, există mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fum. Ni s-au tocit acoperișurile, ni s-a înmuiat caldarâmul. Nu mai e ce-a fost. Până și osândiții arătau altfel. Credeți că arătau ca dumneavoastră? Păi știți cum era adus osânditul de la închisoare la eșafod? Păi, știți ce trăsură aurită avea? Păi, știți ce se adunau de dimineață și cum îl mai așteptau cu sufletul la gură? Și cum se mai zbătea mulțimea ca să-l privească măcar o dată în ochi ori să-i rupă măcar o fâșie de cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
îi curge și lui în barbă; ochii lui s-au mărit, s-au înroșit; ARTUR nu mai poate clipi.) CĂIĂUL: Noi am înlocuit fanfara cu afecțiunea, covorul roșu cu mila față de osândit, eșafodul costisitor cu un cuvânt bun și sincer. Trăsura aurie am înlocuit-o cu o strângere de mână... Serviciul religios al preotului l-am înlocuit cu serviciul uman al călăului. Osânditul e astăzi ușor ca un fulg, el moare pas cu pas, înăbușit de dragostea călăului. Momentul acela murdar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
câteva împușcături, care rănesc pe al doilea Principe, Don Manuel. Landoul pornește în goana cailor către Arsenalul Marinei, Regina, încercînd zadarnic să susțină capul însîngerat al lui Don Carlos. Regele murise, iar Principele moștenitor își dă sufletul puține minute după ce trăsura regală ajunge la Arsenal. Tânărul care ucisese pe Rege se numea Alfredo Costa și era casier într-o prăvălioară din Lisabona. A căzut lovit de săbiile ofițerilor din escortă. Celălalt, omul cu barbă, care mânuise carabina, se numea Manuel Buiça
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aristocraticele bolete sunt, În cel mai bun caz, un fel de ciuperci otrăvitoare reformate. Pe ploaie, frumoasele bolete răsăreau În număr mare sub brazii, mestecenii și plopii din parcul nostru, Îndeosebi În partea sa veche, la est de drumul de trăsuri care Împărțea parcul În două. Adăposturile sale umbroase emanau pe atunci mirosul specific al boletelor care fac să se dilate nările rusului - acel amestec maroniu, jilav, plăcut, de mușchi umed, pământ rodnic și frunze putrezite. Dar trebuia să scotocești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
situată la câțiva kilometri de gara din Siverski, la nouă kilometri Înspre nord-est de noi; moșia Mitiușino a unchiului PÎhaceiov, la vreo șaptezeci și cinci de kilometri spre sud, pe drumul spre Luga: n-am fost niciodată acolo, dar străbăteam deseori cu trăsura cei aproximativ cincisprezece kilometri până la familia Wittgenstein și o dată (În august 1911) i-am vizitat la cealaltă moșie a lor, superba Kamenka, În provincia Podolsk, din sud-vestul Rusiei. Moșia Batovo a intrat În istorie În 1805, când a fost cumpărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]