5,364 matches
-
împietrită. Toată ființa i se mobiliza în acel unic efort - de a nu cădea, de a nu da nimic de bănuit, de a continua să se învârtească în cercul acela luminos până când copacii negri vor înceta să se legene, să tresară la apropierea ei, agitându-și crengile foșnitoare. M-am dus la ea. Am intrat în cercul albastru al felinarului. Trupul ei (fusta ei neagră, bluza ei de culoare deschisă) a concentrat subit toată dorința pe care o simțeam. Da, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
înmuiate, când o grămadă de alge uscate. Din întâmplare, tot făcând curățenie, i-am atins piciorul. Degetele mele, pipăind-o, îi făceau pielea de găină... A rămas mută până la sfârșit. Cu ochii închiși, părea absentă, abandonându-mi trupul ce-i tresărea ușor... Probabil că i-am făcut foarte rău cu gesturile mele grăbite. Actul acela atât de mult visat s-a împotmolit într-o mulțime de manevre stângace, împiedicate. Dragostea aducea cu o scormonire precipitată, nervoasă. Genunchii, coatele se ridicau într-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se apropie aici de o limpezime și o seninătate clasică (chiar și sub raportul formei, împinsă către o simplificare rafinată), dar nu încetează a iscodi lucrurile, a le căuta tâlcuri ascunse. În grupajul Câinele din Pompei, impresii italice fac să tresară memoria mitică a autorului, care vizitase de timpuriu locuri cu rezonanță culturală unică. Numeroase versuri exprimă o tot mai accentuată neîncredere rilkeană a poetului în cuvânt și se amplifică lirica autoreflexivă (Ulise). Autorul distingea metafora „plasticizantă” de cea „revelatoare”, căreia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
și stomacul refuză hrana la acea oră târzie. Ca să evităm problemele gastrice ne hidratăm cu apă și sucuri naturale de portocale sau kiwi, apoi ne așezăm confortabil pe scaunul care În curând devine „patul” nostru pentru lunga noapte. Sufletul neliniștit tresare la zgâlțâielile repetate ale aeronavei În golurile de aer, asemenea unui bidiviu În galop. Privesc În jur, unii deja au adormit și nu mai simt nimic În dulce lume a viselor, alții murmură În gând o rugăciune adresată Atotputernicului ceresc
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
rece afară decât ne-am așteptat. Se simte răcoarea nopții montane. Ne cuibărim În așternuturile reci și umede, trăgând pătura peste cap. Somnul este scurt și agitat. La ora trei și jumătate ni se bate insistent În ușă pentru sculare. Tresărim agitat și ne frecăm buimăciți la ochi. Privim pe geam, afară este Încă Întuneric, selenara Doamnă, În lințoiul argintiu lasă dâre luminoase pe ulițe. Stele clipocesc somnoroase. Deodată, liniștea nopții este Întreruptă brusc de un dulău lânos cu urechi clăpăuge
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
km, singura de pe Pământ vizibilă din spațiul cosmic, emblema civilizației chineze. Ciclopica zidire, ridicată pe parcursul mileniilor cu scop defensiv, de miile de lucrători istoviți, cu figuri cadaverice, unii dintre ei constituind după moarte liantul dintre bolovanii de piatră și prundiș, tresare din somnul letargic la prezența vizitatorilor ce-i urcă zidurile, roase de patina vremurilor de restriște, a numeroaselor atacuri ale invadatorilor mongoli și nu numai. După ce larma vizitatorilor s-a potolit și autocarele gonesc spre alt obiectiv turistic, Marele Zid
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ierburi sălbatice, sau șoldurile goale ale unei stânci, se Înfiripau și trăiau viața scurtă a unei năluciri apocaliptice, care mi se părea că se mișcă Încet, se târăște furiș, vine, ajunge și Întinde spre mine o gheară flămândă și ucigașă. Tresar năucită de clipa fantasmagorică și revin cu picioarele pe pământ, și accept o adevărată aventură palpitantă cu barca, un fel de pirogă, condusă cu multă Îndemnare de băștinași printre bolovani de mărimi uriașe ce se ridică din albia râului și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ajunge la concluzia că personalismul, ermetismul, sărăcia de idei, beția de imagini sterile, rupte de viață și abstractizarea rece a unor probleme vii ale realității, trăsături caracteristice multora dintre poeziile citite, se datoresc influenței încă a acestor curente decadente. Va tresări, însă nu o singură dată, plăcut surprins la lectura unora dintre poezii. Sângele popoarelor de Radu Boureanu, Patronul și altele de Maria Banuș, poemele simple și proaspete ale lui Victor Tulbure, Dan Deșliu și ale altor poeți tineri, îl vor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
inima ta oare Dorința zborului ne-nfrânt Spre socialism, spre mai curând Ca spre-o grădină-mbietoare? Tu dragă nu mi-ai fi nicicând De n-ai simți, răscolitoare, Această patimă-dogoare, De n-ai iubi acest pământ. Simți tu, iubito, când tresare Al dimineții tainic vânt, Ce nemaispus de dulce cânt E-al libertății cânt, sub soare? Și simți tu-n suflet o chemare, O sete poate, un cuvânt, Să dărui patriei oricând Și cea din urmă răsuflare? Tu dragă nu mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
gratis o geantă Birkin de scutece. Birkin Brandon. Sună destul de cool. — Bună, copilașule, zic Încetișor, pe un ton cîntat, apropiindu-mă de capul mare și rotund de pe ecran. Vrei să te cheme „Birkin“? — Ce faceți? Glasul ecografei mă face să tresar. Se află În pragul ușii, cu Luke, și are un aer șocat. — Este aparatura spitalului! N-aveți voie s-o atingeți! — Îmi pare rău, spun, ștergîndu-mă la ochi. Dar efectiv a trebuit să mă mai uit o dată, rapid. Luke, vorbesc
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
am uitat geanta... Mă Întorc repede În mașină, unde Iain vorbește cu Luke. CÎnd vreau să iau o asemenea decizie, Luke, o iau dracului și gata. Asprimea din tonul lui mă ia prin surprindere și-l văd pe Luke cum tresare ușor. Nu-mi vine să cred. Cine naiba se crede individul ăsta? Ce crede, că dacă e nu știu ce mare mahăr, Își poate permite să se poarte În halul ăsta cu oricine vrea el? Îmi vine să mă Întorc Înapoi În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mama și cu Janice, era deja ora șase. Ajunsă acasă, Îl găsesc pe Luke În birou. Luminile sînt stinse, iar el stă pur și simplu pe Întuneric. — Luke! Îmi las sacoșele jos. S-a Întîmplat ceva? CÎnd Îmi aude vocea, tresare și ridică ușor capul. Îi cercetez mirată chipul. E Încordat, și pe frunte are o cută adîncă. — Nu, nimic, zice Într-un final. Totul e În regulă. Mie una nu mi se pare deloc că ar fi În regulă. Intru
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
sufletul ei... — Ai văzut-o? De la... Dawn face o pauză sugestivă. Karen clatină din cap. N-a mai văzut-o nimeni. Le urmăresc conversația ușor stînjenită. Despre ce tot vorbesc aici? Cine e „ea“? — Bună! zic și le văd cum tresar amîndouă. — Becky! Dumnezeule mare! Karen pare foarte fîstîcită cînd mă vede. — Ce faci... Am fost anunțați că vii azi? Începe să-și răsfoiască hîrtiile de pe birou. Dawn, unde-i registrul de programări? Registrul de programări? De cînd trebuie să stabilesc
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
au văzut? În mintea mea rulează deja filmul cu Luke conducînd-o pe Venetia pe coridor spre biroul lui, Închizînd ușa și zicînd „Vă rog să nu ne deranjeze nimeni o oră...“ — Becky! Glasul sonor al lui Luke mă face să tresar. — Ești ok? Ce faci aici? Vine spre mine cu pași mari, flancat de-o parte de Gary, adjunctul lui și de cealaltă de nu știu ce tip, pe care nu-l cunosc, urmați de un grup de persoane. Nici unul dintre ei nu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Dacă-mi răspunde ea? Simt că mă ia cu leșin. Trebuie neapărat să stau jos. La parterul clădirii se află o tipografie și mă trezesc intrînd și prăbușindu-mă pe un scaun. Ce mă fac? Ce? — Săru-mînușițele! CÎnd aud glasul tresar. Mă Întorc și dau cu ochii de un bărbat bine dispus, cu cămașă cu dungi și mînecă scurtă. — Aveți ceva de tipărit? Avem o ofertă specială pentru cărți de vizită. Pergament, laminate, puteți alege Între diverse tipuri de carton... — Îhm
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
chestia asta. — Vino-ncoace. Luke rîde și mă trage mai aproape, ca să mă sărute. O vreme stăm pur și simplu acolo, cu fețele scăldate În căldura soarelui. Copilul se foiește Întruna În burta mea și ne uităm amîndoi cum Îmi tresare rochia. Te bagă un pic În sperieți, așa cum a spus și Suze. Dar e și palpitant. Deci, spune Luke, punîndu-mi o mînă pe stomac, cînd mergem să ne uităm la cărucioare? — Curînd! Îl Înconjor cu brațele și-l strîng tare
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cu cel mai cumplit accent Cockney pe care l-am auzit vreodată. Își dă pe gît cocteilul și-i face semn chelnerului să-i mai aducă unul. Și felicitări și vouă! Își trece o mînă ușor peste burta mea și tresare vizibil cînd copilul Începe să dea din picioare. — Iisuse. Ce-a fost asta? E incitant! dă Luke ușor din cap, cu un surîs. Mai sînt doar cîteva săptămîni! — Iisuse, spune Danny cu ochii la stomacul meu. Și dacă e o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
un nod la stomac. Îl văd În fața mea strîngînd mobilul În mînă, cu chipul Încordat și Încruntat. — Nici nu se pune problema, zice Întruna, cu același ton coborît. Nici nu se pune problema. Deodată, mă zărește și Îl văd cum tresare. — Luke... — Vorbesc la telefon, Becky. Pare extrem de tulburat. — Poți te rog să mă lași un pic singur? Se ridică și străbate zona cu nisip, iar eu rămîn privind În urma lui, simțindu-mă de parcă mi-ar fi tras un pumn În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nu te Întinzi puțin? Îți aduc niște apă. Îl privesc cum se Îndepărtează, și vocea Venetiei Îmi răsună În minte, ca un șarpe adormit. „Îți cîntă În strună doar ca să te facă fericită.“ — Poftim. Glasul lui Luke mă face să tresar. Îmi Întinde un pahar cu apă și doi biscuiți cu ciocolată. — Cred c-ar trebui să te odihnești puțin. Iau apa, dar nu beau din ea. Deodată, totul mi se pare un teatru ieftin. Și el, și eu, jucăm niște
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
spune că nu ți-e bine. ZÎmbetul ei e dulceag și siropos. — Hai să mă uit un pic. — Ce faci aici? mă răstesc la ea furibundă. M-a sunat Luke. Era Îngrijorat! Venetia Îmi pune o mînă pe cap și tresar. Hai să văd dacă ai temperatură. Se așază pe pat, Însoțită de un foșnet de tafta și deschide o mică trusă medicală. — Luke, n-o vreau aici! Fără nici un avertisment, ochii mi se umplu de lacrimi. Nu sînt bolnavă! — Deschide
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
partida de Qi-gong cu prietenii noștri!“. Acum transfer rapid cîteva perechi de pantofi de-ai mei În debaraua Fabiei, fiindcă sigur or să mă-ntrebe și despre accesorii. Tocmai număr cîte perechi de Jimmy Choo sînt, cînd sună soneria și tresar, alarmată. Înghesui restul de pantofi În bufet, Îmi arunc o privire de control În oglindă și cobor scările cu picioare ca de plastilină. A sosit clipa cea mare! De cînd mă știu am visat să-mi văd hainele pozate Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
stupide, cu ceai. — Bine, Încuviințează Luke. SÎnt sigur că ne putem Întoarce fără probleme la domnul Braine. Știi, mi-a trimis cîteva e-mailuri, doar așa, ca să vadă cum Îți e. — Serios? Ce drăguț din partea lui... Se aude soneria și tresar. Au venit. Aproape că uitasem. — Cine e? zice Luke. — Cei de la Vogue! zic agitată la culme. Pentru ei sînt aici. Pentru ședința foto! Ies repede pe hol și, În clipa În care Îmi zăresc imaginea În oglindă, mă trece o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Cred că au o problemă. Mă Întreb ce-o fi. Ce păcat că n-am cum să le ajut! O văd pe Suze cum Își scoate mobilul. Formează un număr și, În clipa În care telefonul fix Începe să sune, tresar vinovată și mă Îndepărtez de fereastră. Ok. Poartă-te firesc. Inspir adînc, apoi ridic receptorul. — A, bună, Suze! zic, cu cel mai normal ton din lume. Ce mai faci? Bănuiesc că ești În Hampshire, pe calul tău, sau undeva așa
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de doi bani din West Ruislip, au făcut o treabă țais. Le strîng repede la loc și mă Îndrept spre bucătăria rece și goală. Tocmai dau să ridic telefonul să-l sun pe Luke, cînd acesta Începe să sune, și tresar speriată. — Alo? — Bună ziua, doamnă Brandon, aud un glas necunoscut de bărbat. Mike Enwright de la Asociația Presei sînt. — Aha, Îngîn cu privirea fixată tîmp asupra telefonului. — Mă Întrebam dacă ne-ați putea oferi un comentariu asupra zvonurilor care circulă, referitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
din agenda mobilului numărul firmei de curierat rapid cu care lucrează Luke și comand o bicicletă. Peste aproximativ o jumătate de oră, plicul va fi la Luke. Doamne, ce-aș vrea să-i văd fața cînd Îl deschide. — Bună, Bex! Tresar cînd Suze intră veselă În bucătărie. Expresia i se schimbă cînd mă vede. — Bex, ai pățit ceva? — Nu... mă simt bine! afișez repede un zîmbet. Am făcut o mică pauză. — Hai, că acum trecem la partea cu jocurile! zice Suze
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]