5,770 matches
-
a instituțiilor județene de profil (ocârmuirea, tribunalul și poliția). La 1 noiembrie 1833, cu prilejul intrării în funcțiune a primei comisii a orașului Călărași, se adoptă primul buget în sumă de 8000 de lei, propuși a fi cheltuiți pentru modernizarea uliței centrale a orașului și pentru construirea unei școli (s-au alocat 4500 lei). S-a construit un număr însemnat de case particulare, dar și câteva clădiri publice, și s-a reparat catedrala grav afectată de cutremurul din 1829. La 26
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
aruncau gunoaiele); la răsărit de oraș, curge pârâul Ciric, pe care sunt create artificial trei lacuri cu scop de agrement. Situat la nord de Codrii Iașilor, orașul vechi se află într-un patrulater delimitat de actualele străzi Ștefan cel Mare (Ulița Mare), Alexandru Lăpușneanu, Independenței (Podul Hagioaiei), Elena Doamna și Grigore Ghica (Ulița Rusească), nucleul orașului aflându-se în zona Palatului Culturii (fostul Palat Domnesc) și Costache Negri (Ulița Veche). Orașul nou s-a extins în toate direcțiile, cuprinzând în prima
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
create artificial trei lacuri cu scop de agrement. Situat la nord de Codrii Iașilor, orașul vechi se află într-un patrulater delimitat de actualele străzi Ștefan cel Mare (Ulița Mare), Alexandru Lăpușneanu, Independenței (Podul Hagioaiei), Elena Doamna și Grigore Ghica (Ulița Rusească), nucleul orașului aflându-se în zona Palatului Culturii (fostul Palat Domnesc) și Costache Negri (Ulița Veche). Orașul nou s-a extins în toate direcțiile, cuprinzând în prima fază (secolele XVIII-XIX) cartierele Copou, Sărărie, Țicău, Tătărași, Ciurchi, Galata și parțial
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
se află într-un patrulater delimitat de actualele străzi Ștefan cel Mare (Ulița Mare), Alexandru Lăpușneanu, Independenței (Podul Hagioaiei), Elena Doamna și Grigore Ghica (Ulița Rusească), nucleul orașului aflându-se în zona Palatului Culturii (fostul Palat Domnesc) și Costache Negri (Ulița Veche). Orașul nou s-a extins în toate direcțiile, cuprinzând în prima fază (secolele XVIII-XIX) cartierele Copou, Sărărie, Țicău, Tătărași, Ciurchi, Galata și parțial Nicolina și Păcurari. În a doua fază (secolul XX), au fost incluse cartierele Păcurari (partea nouă
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
dacă se vor mărită sau nu curând. Noaptea, se îmbăiază în locuri neștiute, în apele curgătoare din localitate. De la copiii de 6-7 ani până la oamenii vârstnici, măi aprind pe dealuri, și în zilele noastre, făclii, fac foc la crucea de uliți, pentru a alunga gângăniile și sălbăticiunile de prin holde și livezi. 12 feciori cu făclii aprinse, descriind deasupra capului cercuri de foc, strigă “Hai, Mari, la Sânziene” sau “Făclia mare, măi coconi”, apoi se avânta într-o roată, dans ritual
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
a păstrat o suprafață mică, în nord, de numai 12 hectare, actuala pădure Crihala. Prima clădire construită în noul oraș Turnu Severin, aparținea colonelului Ion Solomon, fost comandant al oștirii lăsată de Tudor Vladimirescu în Oltenia. Casa se afla pe „Ulița Dunării” (azi Bd-ul. Carol I, unde astăzi se află Intreprinderea Electrocentrale "Porțile de Fier"). A doua construcție a noului oraș, a fost Carantina, pentru controlul sanitar de graniță, (azi Casa Armatei), concepută după planul arhitectului Feisser și terminată în 1839
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
în pădurea Crihalei (continuate până azi cu numele "Zilele Severinului"). Austriecii, germanii, italienii, evreii, ungurii, grecii, sârbii, armenii și românii vor participa împreună la construirea și dezvoltarea primului "oraș apusan, din România modernă,cu clădiri frumoase, cu școli mărețe, cu uliți largi și drepte" (cum îl descrie Alexandru Vlahuță). În iunie 1859, Alexandru Ioan Cuza, vizitează orașul. Deși nu se mai afla in țară, în 1870 severinenii l-au ales deputat. Pe 8 mai 1866 prințul Carol I debarcă la Severin
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
câștigând ultimele șase campionate ale României (2011, 2012, 2013, 2014, 2015, 2016) și participând în grupele Ligii Campionilor UEFA. Cluj Crusaders este campioana națională din sezoanele 2012 și 2013 la fotbal american. Obiective notabile în Cluj-Napoca: Cimitirul Hajongard de pe fosta Ulița Măcelarilor, în prezent str. Avram Iancu, este unul din cele mai vechi cimitire din Cluj, înființat în secolul al XVI-lea odată cu devenirea neîncăpătoare a cimitirului care a funcționat în jurul Bisericii Sf. Mihail din centrul orașului (cimitirul central). Este unul
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
iar pe Sebeșel și acum se mai păstrează o fântână zidită, „fântâna din bătrâni”. Locurile unde au fost case sunt și azi împrejmuite cu ziduri de piatră, iar în mijlocul fostului sat e un drum cu ramificații, care poartă denumiri ca: „Ulița bătrână”, „Puntea Murgului”, „Vadul Văranului”. Vorbind despre istoricul satului, preotul Elisei Dragalina în "Condica comunei, a bisericei, a învățătorilor și a preoților din comuna Borlova; precum și începutul și sfârșitul războiului mondial (1914-1918)" , redactată în anul 1917, ne spune că încă
Borlova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301072_a_302401]
-
pentru topirea minereurilor. La 22 iunie 1722 sosește un număr mare de coloniști germani care sunt repartizați la Oravița, Ciclova și Sasca. Coloniștii germani se așază pe vatra actuală a satului Ciclova Montana, pe terenul care astăzi poartă numele de Ulița Nemțească și apoi pe Ulița Mare (str. Brazilor) punându-se astfel bazele viitoarei localități. Locurile de baștină ale acestor coloniști au fost Tirol, Styria, Bavaria, Silezia și Boemia. În jurul anului 1729 pe teritoriul Ciclovei se așază un grup compact de
Ciclova Montană, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301075_a_302404]
-
iunie 1722 sosește un număr mare de coloniști germani care sunt repartizați la Oravița, Ciclova și Sasca. Coloniștii germani se așază pe vatra actuală a satului Ciclova Montana, pe terenul care astăzi poartă numele de Ulița Nemțească și apoi pe Ulița Mare (str. Brazilor) punându-se astfel bazele viitoarei localități. Locurile de baștină ale acestor coloniști au fost Tirol, Styria, Bavaria, Silezia și Boemia. În jurul anului 1729 pe teritoriul Ciclovei se așază un grup compact de olteni (bufeni) veniți din regiunile
Ciclova Montană, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301075_a_302404]
-
veniți din regiunile montane subcarpatice ale județelor Mehedinți, Gorj, Dolj și Vâlcea. Între anii 1735 -1780 sosesc și alte familii din nordul Olteniei, din părțile Izvernei și a Băii de Aramă. Oltenii au construit casele lor mai la periferie pe uliți laterale. La început, după Passarevatz (1718), până la pacea de la Beograd (1739), când Oltenia făcea parte din teritoriul Austriei, oltenii au fost aduși în Banat de către austrieci pentru a întregi forța de muncă necesară, mai ales pentru despăduriri și prepararea mangalului
Ciclova Montană, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301075_a_302404]
-
de origine slavă și înseamnă "tulbure", probabil de la pârâul Mâtnicelul, izvorând din sud de Ruginosu, care străbate mijlocul satului, se unește cu Vâna Secănească mai jos de sat și se varsă în Timiș pe raza localității Sacu. Satul are două ulițe lungi, paralele, de o parte și alta a pârâului și alte trei tot paralele cu ele dar mai scurte. Ulița lungă dinspre răsărit se numește Ulița Mare iar cea dinspre apus este Ulița de Sus. Casele sunt dispuse de o
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
unește cu Vâna Secănească mai jos de sat și se varsă în Timiș pe raza localității Sacu. Satul are două ulițe lungi, paralele, de o parte și alta a pârâului și alte trei tot paralele cu ele dar mai scurte. Ulița lungă dinspre răsărit se numește Ulița Mare iar cea dinspre apus este Ulița de Sus. Casele sunt dispuse de o parte și de alta pe cele două ulițe lungi și numai pe o parte pe ulițele scurte. Legătura dintre ulițe
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
de sat și se varsă în Timiș pe raza localității Sacu. Satul are două ulițe lungi, paralele, de o parte și alta a pârâului și alte trei tot paralele cu ele dar mai scurte. Ulița lungă dinspre răsărit se numește Ulița Mare iar cea dinspre apus este Ulița de Sus. Casele sunt dispuse de o parte și de alta pe cele două ulițe lungi și numai pe o parte pe ulițele scurte. Legătura dintre ulițe se face prin patru căi de
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
pe raza localității Sacu. Satul are două ulițe lungi, paralele, de o parte și alta a pârâului și alte trei tot paralele cu ele dar mai scurte. Ulița lungă dinspre răsărit se numește Ulița Mare iar cea dinspre apus este Ulița de Sus. Casele sunt dispuse de o parte și de alta pe cele două ulițe lungi și numai pe o parte pe ulițele scurte. Legătura dintre ulițe se face prin patru căi de acces dispuse perpendicular pe ulițe, numite "troiane
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
a pârâului și alte trei tot paralele cu ele dar mai scurte. Ulița lungă dinspre răsărit se numește Ulița Mare iar cea dinspre apus este Ulița de Sus. Casele sunt dispuse de o parte și de alta pe cele două ulițe lungi și numai pe o parte pe ulițele scurte. Legătura dintre ulițe se face prin patru căi de acces dispuse perpendicular pe ulițe, numite "troiane". În mod obișnuit o casă cu grădină (plaț) ocupă . Pârâul străbate satul prin mijloc, trecerea
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
ele dar mai scurte. Ulița lungă dinspre răsărit se numește Ulița Mare iar cea dinspre apus este Ulița de Sus. Casele sunt dispuse de o parte și de alta pe cele două ulițe lungi și numai pe o parte pe ulițele scurte. Legătura dintre ulițe se face prin patru căi de acces dispuse perpendicular pe ulițe, numite "troiane". În mod obișnuit o casă cu grădină (plaț) ocupă . Pârâul străbate satul prin mijloc, trecerea peste apă se face pe trei poduri de
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
Ulița lungă dinspre răsărit se numește Ulița Mare iar cea dinspre apus este Ulița de Sus. Casele sunt dispuse de o parte și de alta pe cele două ulițe lungi și numai pe o parte pe ulițele scurte. Legătura dintre ulițe se face prin patru căi de acces dispuse perpendicular pe ulițe, numite "troiane". În mod obișnuit o casă cu grădină (plaț) ocupă . Pârâul străbate satul prin mijloc, trecerea peste apă se face pe trei poduri de beton și două punți
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
apus este Ulița de Sus. Casele sunt dispuse de o parte și de alta pe cele două ulițe lungi și numai pe o parte pe ulițele scurte. Legătura dintre ulițe se face prin patru căi de acces dispuse perpendicular pe ulițe, numite "troiane". În mod obișnuit o casă cu grădină (plaț) ocupă . Pârâul străbate satul prin mijloc, trecerea peste apă se face pe trei poduri de beton și două punți pietonale. Casele construite în jurul anului 1900 erau din bârne de lemn
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
laturile, în spatele casei mai este un spațiu numit “arie” în care se află depozitate lemnele de foc, platforma de gunoi ș.a., după care urmează grădina casei cu pomi fructiferi pe margini și straturile cu legume, zarzavaturi, etc. În mijlocul satului, pe Ulița Mare, se află o piață centrală în care la răsărit se înalță biserica, pe latura sudică se situează clădirea școlii, spre nord este casa parohială iar în partea opusă bisericii este clădirea căminului cultural. Ulițele satului sunt pietruite, drumul asfaltat
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
zarzavaturi, etc. În mijlocul satului, pe Ulița Mare, se află o piață centrală în care la răsărit se înalță biserica, pe latura sudică se situează clădirea școlii, spre nord este casa parohială iar în partea opusă bisericii este clădirea căminului cultural. Ulițele satului sunt pietruite, drumul asfaltat trece pe lângă sat și este racordat la intrarea pe cele două ulițe lungi și pe două dintre cele scurte. Pe raza localității Mâtnicu Mare s-au descoperit vestigii arheologice din Epoca neolitică, Hallstatt și Epoca
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
înalță biserica, pe latura sudică se situează clădirea școlii, spre nord este casa parohială iar în partea opusă bisericii este clădirea căminului cultural. Ulițele satului sunt pietruite, drumul asfaltat trece pe lângă sat și este racordat la intrarea pe cele două ulițe lungi și pe două dintre cele scurte. Pe raza localității Mâtnicu Mare s-au descoperit vestigii arheologice din Epoca neolitică, Hallstatt și Epoca medievală, la aproximativ un kilometru sud-est de biserica din localitate spre Prisaca.(Sabin Adrian Luca-""Descoperiri din
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
29% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Conform recensământului din 2002, comuna avea o populație de 7105 locuitori și 2148 gospodării, astfel: Comună I.L. Caragiale are 2 categorii de drumuri, naționale și județene. La acestea se adaugă drumurile laterale (ulițele) care sunt neasfaltate iar multe dintre ele sunt impracticabile în perioadele cu precipitații abundente. De asemenea, drumul județean 710A necesită o reamenajare urgență deoarece s-a deteriorat datorită condițiilor meteo. Pe teritoriul localității trece și calea ferata ce face legătura
Comuna I.L. Caragiale, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301173_a_302502]
-
scrie „Recunoștință eroilor jertfiți pentru apărarea patriei (22.VI.1941 - 9.V.1945)”, dedesubt fiind enumerați 28 de militari din localitate căzuți în cel de-Al Doilea Război Mondial. Conform listei Ministerului Culturii pe raza comunei sunt urmatoarele monumente istorice: Ulița Bisericii 1856 Așezarea medievală timpurie de la Finta Mare - „Islaz”. Cod RAN 67489.01, cod LMI 2004 DB-I-s-B-17042. În partea de nord a localității se află aproximativ 1000 de ha de pădure, unde funcționează o rezervatie de zimbri cu 42 de
Comuna Finta, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301170_a_302499]