5,781 matches
-
are nici azi așa ceva. Orice substituire am face, ea ne arată că, folosind cuvîntul „han”, poetul n-a greșit în nici un fel: „Singur, singur, singur,/într-un (h)otel sau într-o (crîșmă), departe” sună prozaic. Iar „Doarme și hangiul,/Ulițele-s deșarte” sună și mai strîmb. Dacă „hanul” e în oraș (și n-am nici o îndoială că așa a fost),3) mai rămîne de precizat ce înseamnă acel „departe” de ce, sau în raport cu ce? Neîndoielnic, acest „departe” din versul „într un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aspectele orientale, „asiatice” din viața sa. Orice incident, orice amănunt legat de „tradițiile barbare”, de „țigănie”, de lipsa de igienă era transformat în pretext pentru confruntări și polemici, ca în exemplul următor: „în timpul verii și toamnei, staționează la toate colțurile ulițelor cărucioare cu fructe. [...] Am văzut locul unde a staționat cîteva ore un astfel de cărucior, pe strada principală a orașului (Hotel Europa). Rămăsese un maldăr de coji de pepeni, sîmburi de cireșe, vișine și rămășițe de fructe alterate sau viermănoase
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
întîlnește, de pildă, și la F. Aderca: „Pasiunea mea e un călugăr medieval/ Cu o sutană lungă/ și neagră la călcîie să-i ajungă -/ și la gît cu o cruce de opal.// Cu ochii arși de ideală spuză/ el bate ulița cotită cam pe unde/ la geam după perdele se ascunde/ sînul tău și umeda ta buză”4). - Prezentă la romantici, ideea voiajului „prin Orient” era un loc comun al prozei și teatrului de la sfîrșitul secolului XIX și începutul secolului XX
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-mar. 1936, p. 20. 11. Ibidem. 12. Roxana. Papucii lui Mahmud, Doctorul Taifun, Ed. Minerva, „Arcade”, p. 368. 13. Vezi: F. Brunea Fox, „Rondul de noapte”, în Reportajele mele, Ediție îngrijită de Lisette Daniel-Brunea, Ed. Eminescu, 1979, p. 263-268; Idem, „Ulița babalîcilor”, în Memoria reportajului, Ed. Eminescu, 1985, p. 127-133. Lecția de compasiune 1. Note și amintiri, Ed. ,,Cartea Romînească”, 1933, p. 43. 2. Opere, p. 82. Alienații 1. Opere, p. 45. 2. Arhivele Naționale Bacău, Fond: Primăria Bacău, dos. 26
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
familiarizați cu Bacovia. Dacă ea e adevărată sau nu, se poate deduce însă comparînd-o, mai întîi, cu afirmațiile de mai jos, referitoare la Dante Alighieri, poetul care a imaginat o astfel de coborîre: „Oamenii din Verona, cînd îl vedeau pe uliță, aveau obiceiul - scrie Carlyle - să spună «Eccovi l’uom ch’è stato all’Inferno, iată omul care a fost în Iad!». O, da, - continuă eseistul englez - a fost în Iad; - în Iad destul, în lungă și strașnică durere și în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un fel de obsesie urmând ca verificarea faptului, prin dovezi sigure, să pună capăt acestei întrebări chinuitoare. Pentru a obține aceste certitudini liniștitoare, Gheorghidiu urzește un plan, revelator pentru intensitatea zbuciumului interior: „La ora zece mă voi ascunde pe o uliță vecină, de unde pot supraveghea intrarea și ieșirea din casă. Dacă ea pleacă de-acasă, o voi urmări pînă la locuința lui. Dacă vine el la ea, voi bate întâi, iar dacă nu mi se deschide imediat, voi sparge ușa și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
crâmpeiul de apă". Doar în aparență, protagonistul acestor poeme trase mereu în pasta grea a culticului este Rodion, Bunul Rodion care "își ascundea dorințele/ într-un solz/ pe care-l avea de prunc subsuoară/ precum peștii branhiile./ Pășea prin praful uliței/ mirosind a praf și-a mărar/ ca și cum ar fi înotat printr-o lumină mai caldă ca apa" etc. Neîndoielnic, Rodion este cu o vorbă a lui Andrei Pleșu un "atlet al intermedierii" între acvatic, terestru și cosmic, între lumea de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
le administrează (dar și invers). În același timp, a fost un mijloc prin care s-a încercat ca autoritățile locale să-și „asume” proiectul și să acopere eventualele cheltuieli de întreținere. În contextul acestei schimbări de strategie, s-au scos „ulițele sătești” din meniul de proiecte eligibile, punându-se accentul pe „drumurile de acces” într-o comunitate. Evaluări ale altor fonduri sociale sau programe similare au arătat că firmele de proiectare și/sau de construcții manipulează alegerea comunităților din „meniul” potențial
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
comic În sfârșit am sosit la Paris, în patria lui Monsiu Șarlă!.., Știți, Monsiu Șarlă, care a fost dascalul lui Guliță... În Paris! minunea minunilor! târgu Vavilonului din zilele noastre! Am ajuns noaptea și am tras la un otel din ulița: Geofroi Marie, adică: Mi-i frig, Marghioală... A doua zi l-am înfundat pe Guliță într-un pension și am rămas liberă, de capul meu [...] Parisul nu are seamăn pe fața pământului, și pot zice că nici chiar Bucureștiul nu
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
mine însumi nu pot ieși. (1,5p.) TEXT B: Peste drum, pe crucea de lemn, Hristosul de tinichea, cu fața poleită de o rază întârziată, parcă îi mângâia, zuruindu-și ușor trupul în adierea înserării de toamnă. Zăgreanu rămase în mijlocul uliței urmărind cu priviri drăgăstoase trăsura ce se depărta în trapul cailor. Ghighi, șezând pe scăunelul din față îl vedea și-l găsea mai drăguț ca orice alt bărbat din lume. La Râpile-Dracului bătrânii întoarseră capul. Pripasul de-abia își mai
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
ANALIZA SECVENȚIALĂ Secvența TRANSCRIEREA SECVENȚEI INTERPRETARE Secvența nr. 1 00.00-00.48 Este prezentat cadrul general al acțiunii, respectiv localitatea unde are loc filmarea (satul Rediu,jud. Neamț). Aici ne-am oprit asupra unor cadre care descriu satul (străzi și ulițe, biserica satului). Este vorba despre un sat de munte în care tradiționalul și modernul conviețuiesc și alternează în cele mai neașteptate chipuri. Secvența nr. 2 00.49-00.52 Cadrul de bază cuprinde câteva imagini ale focului, mai precis ale cărbunilor
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Alexandru Cuza era eri strigătul scos de mii de voci.” Ziarul „Dâmbovița” relata: „În seara alegerii domnitorului, îndată după aclamare, poporul a plecat cu muzicile militare, masalele și flori prin tot orașul; case iluminate străluceau din toate părțile și toate ulițele răsunau de strigătele entuziaste: Ura! Ura! Ura!; Trăiască Principatele Unite! Trăiască prințul Cuza! Trăiască Adunarea!” Iată ce consemnează ziarul „Românul” din 27 ianuarie 1859: „Nu se mai auzea în toată capitala decât cele mai vii demonstrații de bucurie (...) singurul spectacol
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
Ura! Ura!; Trăiască Principatele Unite! Trăiască prințul Cuza! Trăiască Adunarea!” Iată ce consemnează ziarul „Românul” din 27 ianuarie 1859: „Nu se mai auzea în toată capitala decât cele mai vii demonstrații de bucurie (...) singurul spectacol ce se vedea în toate ulițele, pe toate răspântiile, pe toate locurile publice ale Bucureștiului. Frații noștri țărani (...) strigau acum din toată puterea energică a sufletului lor: să trăiască Cuza! Să trăiască Domnul nostru! Se aruncau în brațele unora altora, fără deosebire de condiție ca și cum toți
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
incendiile, destul de frecvente în acea vreme. Chiar la început de secol al XIX-lea, în anul 1803, târgul fusese devastat de un mare pârjol, iar urmele se mai vedeau încă. Din drumul domnesc, pe valea Bârladului, se despărțea la dreapta ulița care dădea în oraș, numită Ulița Mare. Aceasta străbătea târgul de la sud la nord, trecând un mic pripor. Imediat în dreapta erau amplasate curțile domnești, ridicate în timpul lui Alexandru cel Bun și întărite de Ștefan cel Mare, acum numai ruine. Din
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
Chiar la început de secol al XIX-lea, în anul 1803, târgul fusese devastat de un mare pârjol, iar urmele se mai vedeau încă. Din drumul domnesc, pe valea Bârladului, se despărțea la dreapta ulița care dădea în oraș, numită Ulița Mare. Aceasta străbătea târgul de la sud la nord, trecând un mic pripor. Imediat în dreapta erau amplasate curțile domnești, ridicate în timpul lui Alexandru cel Bun și întărite de Ștefan cel Mare, acum numai ruine. Din ele târgoveții scoteau piatra și cărămida
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
la nord, trecând un mic pripor. Imediat în dreapta erau amplasate curțile domnești, ridicate în timpul lui Alexandru cel Bun și întărite de Ștefan cel Mare, acum numai ruine. Din ele târgoveții scoteau piatra și cărămida pentru construirea noilor case. Tot pe Ulița Mare, mai la deal, se ridica Biserica lui Ștefan cel Mare, cu turlele crăpate de cutremure, dar încă zvelte și impunătoare, amintind de trecutul de luptă al moldovenilor. Alături de biserică, spre nord, se găseau curțile familiei Ghica. În centru; un
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
adânci în Imperiul Bizantin, care avea să dea țării șase voievozi, toți reprezentanți de seamă în cultură și știință, posesori ai unei bogate biblioteci. La sfârșitul secolului al XIX-lea Gheorghe Mavrocordat cumpără de la Elena Șubin (născută Ghica) moșia târgului. Ulița Mare continua cu numeroase dughene, cu prăvălii și crâșme, cei mai mulți dintre proprietari fiind evrei veniți din Galiția. Toate ulițele dădeau în piața din mijlocul târgului, cu obor de vite de 3 ori pe săptămână. După ce în toamna anului 1825, Elena
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
posesori ai unei bogate biblioteci. La sfârșitul secolului al XIX-lea Gheorghe Mavrocordat cumpără de la Elena Șubin (născută Ghica) moșia târgului. Ulița Mare continua cu numeroase dughene, cu prăvălii și crâșme, cei mai mulți dintre proprietari fiind evrei veniți din Galiția. Toate ulițele dădeau în piața din mijlocul târgului, cu obor de vite de 3 ori pe săptămână. După ce în toamna anului 1825, Elena Ghica, fiica lui Alexandru Ghica, se căsătorise cu polcovnicul rus Alexei Șubin, ea devenea proprietara târgului; i se mai
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
dregători domnești, aveau conace cu slugi scutite de bir: căminarul I. Carp, banul Grigore Hrisoverghi, spătarul V. Miclescu, căminarul N. Constandachi, spătarul G. Cuza, comisul T. Buhuși și Sfata Burgheloaia. Evreii, veniți din Galația, au deschis, la rândul lor, pe Ulița Mare, mici prăvălii și ateliere: croitorie (Ițic), tâmplărie (Simon), argintărie 14 (Zalman și Marcu), sticlărie (Leiba), pitărie (Bercu). Tot în centrul orașului se găsea spițeria lui Iacov Verujinschi, deschisă prin hrisovul dat de domnitorul Moldovei Mihail Sturza în anul 1840
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
Grigore Moisil, Gheoghe Vrânceanu, Neculai Macarovici, Costin Murgescu, Radu Miron. Unii din ei au fost membri și ale unor organisme academice din Franța, Germania, S.U.A., Rusia. Parafrazându-l pe George Topîrceanu, putem spune că; «oricât noroi va fi fost pe ulițele târgului Vaslui la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, acela nu putea astupa urmele pașilor lăsați de marile personalități ale literaturii, culturii, artei și științei românești, în trecere prin vechiul oraș moldovenesc». Procesul de modernizare a orașului
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
În mijlocul livezilor sale, dominate de strălucitoare clopotnițe care reflectă de departe razele soarelui, această mică localitate are un aspect plăcut. Iluzia încetează din moment ce intri în localitate. Aceleași construcții din scânduri și vălătuci, tot timpul întâlnești animale și păsări care aglomerează ulițele, porcii blânzi se plimbă chiar prin curți și camerele hotelului... trebuie să menționez că turnul pompierilor este un eșafodaj înalt cu podea superioară unde se ajunge pe o scară și unde veghează un pompier având pușca în mână; el se
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
au poposit aici, au muncit aici, sau au plecat de aici ca dintr-un loc binecuvântat de Dumnezeu. Toate acestea mi-au readus în minte cuvintele marelui George Topârceanu care spunea în perioada interbelică: oricât noroi va fi fost pe ulițele târgului Vaslui la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, acela nu putea astupa urmele pașilor lăsați de marile personalități ale literaturii, artei și științei în trecere prin vechiul oraș moldovenesc. De aici încolo lucrurile s-au derulat de o
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
a zonelor etnografice fără a fi anulat criterul estetic, compozițional vizual. Planurile prevedeau "prezentarea unui "sat muzeu", un sat ca atare, sinteză a satelor din întreaga Românie. Muzeul, în totalitatea lui, trebuie să prezinte în mic un sat real, cu ulițele, fîntînile, piețele lui, și ele constituiau piese de muzeu, toate laolaltă putînd da imaginea tipică a unui sat real. Iar așezarea caselor de pe toată întinderea muzeului trebuia să respecte, ca într-o cartogramă, harta întregii țări". Proiectul muzeului social reprezintă
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
a întâlnit cu Ion Creangă la băcănie, apoi au mâncat crafle calde la franzelăria de lux a lui Szzakmary, Creangă luând chiar 20 de bucăți. Au mers apoi la băcănia lui Șoituz, unde povestitorul a servit două coniacuri, iar în ulița Sărăriei se despart urându-și „La mulți ani!” și salutând sergentul din post. Profesorul mărturisește: „A doua zi, dimineața, sergentul veni după felicitarea și bacșișul de Anul nou și-mi spune: La mulți ani cu sănătate, domnule profesor. Conu Ionică
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
clasa a II-a pentru lucrările și publicațiile sale didactice. Publică în Convorbiri literare: Ivan Turbincă (1 apr.) și Povestea unui om leneș (1.oct). 1879. La 25 iunie Ion Creangă cumpără, cu 50 de galbeni, locul și bojdeuca din ulița Țicău, pe numele Ecaterinei Vartic. 1880. În Albumul macedoromân publică Anecdotă (Moș Ion Roată și Unirea). 1881. După o pauză de doi ani Convorbirile literare îi publică Amintiri din copilărie (partea I 1 ian., partea a II-a 1 apr
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]